sâmbătă, 10 februarie 2018

Pele din Giulesti

Ajuns la 40 de ani, fostul atacant giuleștean încă joacă în L3, la Hărman. El rememorează sezoanele speciale petrecute la ”vișinii” și traseul istoric din Cupa UEFA, 2006: 
”Noi n-am fi ratat accesul în finală de la 3-0 cu Middlesbrough, așa cum a pățit 5teaua”.
- Mugurel, cum e viața în Liga a 3-a?
- Sunt jucător și antrenor secund la Hărman, unde-l ajut pe socrul meu, Nelu Naghi, să facem o figură frumoasă. E însă trai greu la nivelul ăsta! Mi-aduc aminte că, la Rădăuți, cădeau cuierul și vestiarul peste noi. Frig îngrozitor, numai ciment pe jos, cred că stadionul e așa cum a rămas de la ora construcției, înainte de '89! E nenorocire cu infrastructura!

- Ai fi dispus să investești în fotbalul românesc din propriul buzunar?
- Da, dacă ar fi vorba despre un proiect luat de la zero, serios, transparent și cu oameni pricepuți. Câștigurile mele am preferat însă să le investesc până acum în imobiliare. Nu-ți închipui că sunt sume fabuloase, că n-am câștigat munți de bani la Rapid ori în Grecia.

"Au venit străini cu contracte duble, dar tot noi, veteranii, jucam"
- Urmărești ce se mai întâmplă acum cu rămășițele Rapidului?
- Văd că sunt tot felul de controverse, probleme financiare, cred că pentru suporteri și amintirile se evaporă! Nu e păcat? Îmi și închipui cum stau acum fanii Rapidului prin tribune, povestesc ce era în urmă cu 10-12 ani, probabil doar emoția istoriei clubului îi mai ține în priză. Pentru mine e un mister cum o echipă ca Rapidul a putut să ajungă în situația tristă de azi!

- Unde crezi că s-a rupt filmul?
În perioada lui Peseiro! Au adus jucători cu contracte mari, nejustificat. Intram tot eu, cu Maftei, cu Măldă, cu Nico, iar străinii aduși pe angajamente duble stăteau pe bancă sau prin tribune. Au venit băieții la Rapid, și-au luat banii și au dispărut. Foarte rău a fost gestionată acea perioadă! Cred că Taher a rămas și acum cu o gaură de vreo 8 milioane de euro de pe urma acelei aventuri!


"Am simțit o frustrare imensă"
- Ești golgeterul all-time al Rapidului în cupele europene, cu 14 goluri. Care ți-e cel mai drag?

- Aș începe cu cel mai frumos: cu călcâiul, contra lui Hamburg, în tur! A fost un moment de inspirație, intuiție și șansă! Totuși, cel mai important rămâne golul calificării de la retur, tot cu Hamburg. Devenise parcă o normalitate să eliminăm pe oricine în acea ediție a Cupei UEFA. Fără să-i jignesc pe cei de la Steaua, Rapidul ar fi meritat să treacă mai departe după acel sfert de finală, în care, per total, am fost mai buni. Păi, la retur, i-am dominat copios, am avut și o bară, iar la o săptămână după ce ne-au scos fără să ne învingă i-am bătut cu 2-0 în campionat!

- Ai plâns după acea eliminare?
- Nu, dar am simțit o frustrare imensă! Și vă mai spun ceva: dacă am fi fost în locul Stelei în acea semifinală cu Middlesbrough, n-am fi ratat niciodată calificarea în finală dacă aveam 3-0 la general înainte de ultimele 45 de minute ale "dublei"! N-aveam cum! Pentru mine a fost însă la fel de bizară tragerea la sorți din sferturi. Prea mare coincidență să pice Rapid - Steaua! Le era teamă probabil pe la UEFA să nu se pomenească prin finală cu două formații din România!

"Răzvan ne-a fost prieten, nu doar antrenor"
- Ai avut o relație specială cu Răzvan Lucescu. De unde a apărut această chimie aparte?

- Am fost colegi la Brașov, în anul în care ne-am salvat de la retrogradare în ultima etapă. Atunci am devenit amici, iar când a ajuns pe banca Rapidului s-a gândit imediat și la mine. A fost nu doar un antrenor, ci și un prieten pentru grupul nostru din Giulești! Discuta cu fiecare, asculta problemele, încerca să ajute, înțelegea dacă aveai un necaz sau o zi mai nefericită.

- Mai țineți legătura?

- Da. Chiar zilele trecute am discutat, l-am rugat să mă ajute într-o chestiune personală. Pe când eram jucător la Xanthi, am fost coleg de vestiar cu actualul președinte. Și-i vorbeam atunci de Răzvan Lucescu, aflat în acel moment în fruntea naționalei României. «Băi, un antrenor excelent, n-are cum să ajungă niciodată la Xanthi!". Omul a băgat la cap, iar peste câțiva ani, când a ajuns conducător, a reușit să-l convingă pe Răzvan să vină la club. Îmi spunea recent că au rămas în relații apropiate și s-a simțit plecarea lui de acolo. Se bucura că acum luptă pentru event în Grecia cu PAOK.

"Dădusem 6 goluri, iar Copos întreba: «Ce-i cu Buga, de ce nu joacă nimic?!»"
- A fost complicată colaborarea cu Copos?

- După prima jumătate de an, în care marcasem vreo 6 goluri și dădusem vreo 8 pase decisive, Copos îl luase la întrebări pe Răzvan: "Ce-i cu Buga, de ce nu joacă nimic?!". Normal că Răzvan a rămas cu gura căscată, i-a reamintit ce realizări aveam până în acel moment și l-a domolit pe patron. Mai târziu, Copos mi-a și spus că-i pare rău cum gândise despre mine în primele luni petrecute la Rapid. Era foarte dificil să negociezi cu el. Te ducea, te învârtea. Dacă făcea ca tine, era ceva dubios la mijloc! O singură dată n-am ajuns la un consens.

- Când?

- La momentul transferului la Xanthi, în 2010. Am semnat contractul cu grecii la 9:00 seara, iar după un sfert de ceas m-a sunat Copos ca să prelungim contractul. L-am refuzat. Avusese jumătate de an la dispoziție să mă oferteze, cât timp fusesem pe finalul angajamentului cu Rapidul. Și cred că dacă s-ar fi încadrat în timp, aș fi continuat în Giulești, fiindcă eu mă atașez de oameni și mi-e greu să mă despart de un mediu în care mă simt bine.

"Semnasem precontract cu Steaua"
- E adevărat că ai fost la un moment dat la un pas de a trece la Steaua?

- Au existat două situații. Prima dată, pe când eram încă la Brașov, m-am întâlnit cu Leo Strizu la "Marriott", am și semnat un precontract, fără să iau niciun ban. A venit însă propunerea de la Rapid și am ales Giuleștiul pentru Răzvan Lucescu. Apoi, Gigi Becali a vrut să mă ia, fiindcă eram pe final de angajament cu Rapidul. Mi-a făcut o propunere tentantă. L-am anunțat pe Răzvan, a discutat cu Copos și am preferat să prelungesc în Grant, chiar dacă oferta de la Becali era cam cu 50 la sută peste ce mi-a dat Copos. Totuși, nu regret nimic!

- La al doilea mandat la Brașov, ai avut un diferend aprins cu Zotta. Te-a surprins cum ai fost tratat atunci de fostul președinte?

- N-am înțeles și n-o să înțeleg de ce s-a comportat așa urât cu mine! Clubul intrase în insolvență și m-am trezit acasă cu un plic, fiind anunțat că nu mai fac parte din lot. Am mâncat pământul la Brașov toată viața, am alergat mii de kilometri pentru club și pica din cer o hârtie prin care mi se comunica punerea pe liber! A fost o răutate, mai ales că nu aveam un contract mare, mai erau doar vreo 6 6etape și nici nu eram genul care să revoluționeze vestiarul. Dar lui Zotta nu-i convenea că eram un fotbalist cu personalitate, care-mi permiteam să cer și explicații. I-a fost frică să nu ridic vestiarul împotriva patronului.

"Am dat insomnii multor fundași"
- Care dintre tinerii din Liga 1 îți plac?

Man și Coman. Pe Man l-am remarcat de la 17 ani, când am jucat cu Brașovul împotriva UTA și chiar spuneam atunci unui prieten că puștiul va ajunge sus. Am ochi de scouter, nu? Coman sunt convins că va exploda în play-off, iar la vară va putea să plece peste hotare pe un preț bun.

- Ce fundași din campionat ți-au creat coșmaruri în carieră?

- Eu le-am dat insomnii multor fundași din prima divizie. Mie nu mi-a fost frică de absolut nimeni. Am dormit mereu liniștit, indiferent pe cine urma să înfrunt a doua zi. Ăsta a fost probabil unul dintre marile mele avantaje: că nimeni n-a putut să-mi inspire teamă! 

"Stăteam călare pe stâlpul cu steagul"

Buga povestește că, în copilărie, avea o afinitate pentru Dinamo datorită simpatiilor fotbalistice ale tatălui său. Și era o prezență obișnuită la marile meciuri disputate pe atunci la Brașov, pe "Tineretului": "N-aveai loc să arunci un ac în tribune când Steagul juca împotriva lui Dinamo, Steaua, Rapid, Craiova. Aveam însă locul meu prestabilit. Mă cățăram pe stâlpul în vârful căruia flutura steagul României, mă sprijineam cu un picior pe roata care susținea cablurile și de acolo priveam meciurile. Brașovul e dragostea mea fotbalistică". 

Stand-up comedy în vestiar

Fostul atacant al "vișiniilor" rememorează clipele destinse care însemnau o obișnuință în vestiarul Rapidului: "Pancu și Maftei erau responsabili cu întreținerea atmosferei. Plus ăia doi de la «Muppets», frații Karamian, și nea Marian Rada! Era de multe ori un veritabil stand-up comedy în cabină. Se făceau glume bune, se prindea toată lumea la caterincă, dar când era de treabă nu se dădea unul lovit!". 

"După ce-mi pun ghetele în cui, mi-ar plăcea să lucrez în administrație. Nu mă atrage meseria de antrenor. Nu prea am răbdare și nu cred că am calități de pedagog"
3trofee a cucerit Buga în tricoul Rapidului: 2 Cupe ale României ('06, '07) și Supercupa ('07)
6selecții a strâns Buga la echipa națională, pentru care a marcat o singură dată
354partide a disputat Buga în L1, pentru FC Brașov și Rapid: a înscris 83 de golurisursa: gsp.ro
Multumim, Buga!!La Multi Ani!!
FzR!!