Amintiri cu tatal meu

" Si ma-ntreb, cum au trait cei de dinainte de '23 fara esenta vietii
Daca nu esti Rapidist n-ai cum sa intelegi, am mai zis-o stiu ".

FzR!!

S-a mai stins o lumina

Ieri. 

La varsta de 101 ani.

Neagu Djuvara.

Diplomatul, istoricul, jurnalistul, romancierul şi filosoful Neagu Djuvara a fost una dintre cele mai îndrăgite personalităţi culturale ale României, apreciat pentru spiritul său, pentru eleganţa şi pentru erudiţia sa.

Profesorul Constantin Bălăceanu Stolnici regretă profund pierderea unui prieten, despre care spune că "a fost un om care s-a ocupat cu pasiune de istorie. 

A lăsat câteva volume interesante, cu puncte de vedere originale şi care reprezintă o contribuţie din punct de vedere mai puţin canonică decât cea a istoricilor noştri academici."

La rândul său, vicepreşedintele Academiei Române, Victor Spinei, deplânge moartea "ilustrului istoric" Neagu Djuvara, pe care îl descrie ca fiind un patriot ." 

A fost o prezenţă remarcabilă în câmpul istoriografic românesc. 

Eu i-am admirat foarte mult faptul că s-a reîntors după Revoluţie în România şi a activat în spiritul ataşamentului lui faţă de ţară. 

Foarte mulţi din cadrul diasporei, locuind multă vreme în Occident şi aranjându-şi anumite poziţii, nu au mai revenit statornic în România".

Neagu Djuvara s-a născut la 18 august 1916, în Bucureşti, într-o familie aristocrată de origine aromână. 

În 1937 a devenit licenţiat în istorie la Sorbona, iar în 1940 şi-a luat doctoratul în drept la Paris. 

În 1987 a obţinut Diploma Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale din capitala Franţei. 

În septembrie 2016, Neagu Djuvara a fost decorat cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, distincţie înmânată de preşedintele Klaus Iohannis.

Într-un interviu pentru Jurnalul, Neagu Djuvara spunea că: "am nimerit în cea mai proastă perioadă pentru mine, în sensul că m-am născut în timpul unui prim război, am participat la un al doilea, am fost exilat din ţară timp de 45 de ani... 

În fond, am fost destul de nenorocit... 

Nu pot să spun că aş vrea să reîncep viaţa asta."

Neagu Djuvara a participat în cel de-al Doilea Război Mondial la campania din Basarabia și Transnistria ca elev-ofițer de rezervă, iar în noiembrie 1941afost rănit în apropiere de Odessa.

sursa: jurnalul.ro

Deasupra Romaniei s-a mai stins o lumina.

O dovada a patriotismului si insusi o istorie vie.

Din pacate prea putin pretuita.

Se spune ca un copil si-a intrebat parintele:

"Taticule, de ce mor totdeauna oamenii buni?

Tatal: cand esti intr-o gradina, ce flori culegi, cele frumoase sau cele urate?"

Curand, daca nu ne desteptam, ne vom cufunda in intuneric.

Saraci, fara de valori si mai grav fara respect fata de istorie.

FzR!!

Pentru RAPID

Spatiul online anunta astazi faptul ca Academia Rapid are pregătit un plan B.

Planul ar fi prin migrarea jucătorilor către AS Tricolor, grupare care are şi personalitate juridică, CIS si care acum se află pe locul 2 în ierarhia Ligii a 4-a, după CSA 5teaua. 

Iar ulterior Tricolor să devină Rapid. 

De la declararea insolventei pana la naufragiul falimentului ne-a fost sa induram iluzoriile fuziuni cu Voluntariul sau Chiajna.

2016 a fost anul in care timizi am sustinut AFC. Fără indoială continuatoarea morala a Povestii Noastre.

2017 a fost anul in care fără de voi am fost nevoiti sa asităm la meciul rapidisti contra rapidisti. 

Inregimentarea idolilor in proiectul Academiei a insemnat coagularea suporterilor in jurul acestei sperante.

Circul insă trebuie sa inceteze.

Nici Voluntariul, Chiajna, AFC, Academia, Tricolorul sau Ra..mon NU inseamna RAPID.

Rapid inseamna respectul de sine, sinceritatea, pasiunea si iubirea.

Rapidul ramane unicul castigator al inimilor noastre.

Iar noi vom fi doar acolo unde vom putea canta pentru RAPID.

FzR!!

The only thing we fear

Tribunalul Bucureşti a respins vineri 19 ianuarie 2018, cererea celor de la Academia Rapid de a primi personalitate juridică, ceea ce înseamnă că dreptul de a juca barajul pentru promovare în liga a treia este pus in pericol. 

"Nu se pune problema să nu putem juca barajul, în cazul în care vom câştiga liga a patra. 

O să vedeţi că e aşa cum spun eu. 

Lucrurile la această echipă se pot termina doar dacă alţii vor intra în posesia palmaresului, dacă altcineva va câştiga licitaţia.

Altfel, eu sunt dispus să joc la această echipă indiferent de numele ei, dar o să vedeţi că, mai devreme sau mai târziu, lucrurile se vor termina cu bine pentru toţi cei care iubesc Rapidul ", a declarat Pancu, pentru Digi Sport.

Cine vrea răul Rapidului?

In ultimii ani Rapidul a fost inconjurat de persoane rău intentionate. 

Dincolo de scopul acestora de a stoarce ilegal foloase financiare, nenorocirea provocata vine parca din planul ocult indreptat pentru disparitia unui spirit: rapidismul.

Fara a ne victimiza, nu putem remarca faptul ca dincolo de amagirile ultimilor ani raman realitatile crunte indreptate pentru distrugerea valorilor nationale, a orgoliului, a mandriei, a protestului si a fortei celor drepti.

Statul roman a privit nepasator la devalizarea evidenta a Rapidului, atata timp cat un contribuabil care nu-si plateste taxele risca sa devina penal, statul roman va demola cele 19.100 locuri ale Giulestiului promitand in loc doar putin peste 14.000 de scaune si tot statul roman a tarat suporterii rapidisti intr-o iluzorie poveste politica.

Acestei umilinte ii se adauga aberatia celor de la AMFB care inscriu (incalcand criteriul sportiv!) in liga a 4-a Academia ca apoi cu numai cateva etape inainte de inceperea play-off-ului sa constatam cel putin faptul ca munca si speranta unor temerari rapidisti este pur si simplu condamnata la pieire.

Cine si de ce se doreste răul Rapidului?

Divizarea continua a acestei natii este cu siguranta rezultatul unui plan.

Poate nu intamplator singurele (pentru ca in Craiova s-a cicatrizat prea repede rana Stiintei) echipe ramase condamnate la anonimat sunt Rapid si Poli.

Poate nu intamplator aceste doua echipe sunt infratite.

Pentru ca aceste doua spirite mai tin inca aprinsa flacara demnitatii nationale.

Iar acest lucru deranjeaza.

Celor vazuti si nevazuti ce doresc raul Rapidului le transmitem doar atat:

THE ONLY THING WE FEAR,

IS RUNNING OUT OF BEER.

Pentru celelalte ramanem inarmati cu Iubirea Noastra, capabila de a infrunta orice furtuni.

FzR!!

Român de meserie

”Nu mă tem de moarte. 

Mă tem de însingurare. 

Eu, care am fost prezent la toate tragediile şi victoriile acestei ţări, mă simt ca un par în mijlocul furtunii. 

Singura nădejde este că, om cum sunt, Dumnezeu mă iubeşte şi aşa…”

Petre Ţuţea

FzR!!

Mine

Mike Stevens este un soldat care a participat în numeroase misiuni de război, iar într-o zi el și unitatea sa se întorc din nou la datorie, într-o misiune în deșert. 

Pentru că ei sunt una dintre cele mai bune trupe, misiunea este de așteptat să se desfășoare fără probleme și să fie rezolvată rapid. 

Dar, atunci când vine timpul să se ocupe de treabă, ei descoperă cu totul altceva, iar misiunea pe care au planificat-o bine, devine haotică. 

Terenul cu care se confruntă este foarte diferit de ceea ce au planificat. 

Curând, unul câte unul, soldații sunt uciși, iar Mike este singurul supraviețuitor. 

După tentativa de asasinat, Mike pune accidental un picior pe un teren minat, care poate exploda în orice clipă, în cazul în care el se va mișca. 

Expus la pericolele deșertului și la lupta psihologică și fizică cruntă cu condițiile trădătoare, Mike trebuie să supraviețuiască, rămânând nemișcat timp de două zile, în așteptarea ajutorului. 

Va reuși să reziste neiertătoarelor circumstanțe?

sursa: https://www.cinemagia.ro

O poveste despre incredere, supravietuire, credinta si iubire.

O poveste din care noi rapidistii trebuie sa invatam ce inseamna cu adevarat lupta.

Cea care dureaza mai mult de 52 de ore. 

Dar la capatul careia se afla povesti la fel de incantatoare.

Despre RAPID.

FzR!!

Cel mai puternic drog...

Din Cerurile Visinii, din teren si birouri.
Suflete minunate dovedind etern faptul ca suntem dependenti de cel mai puternic si minunat drog: RAPID.
Iar liga a 5-a sau a 4-a nu inseamna o piedica in calea Iubirii lor.

FzR!!

Scrisoare către copilul care am fost...

Scrisoarea publicată în The Players Tribune de către celebrul fotbalist Ronaldinho începe simplu, cu: ”Dear eight-year-old Ronaldinho” şi este povestea unei tragedii transformate în motivaţie personală pentru a ajunge în fruntea ierarhiei profesionale.

”Dragă Ronaldinho, tu, cel de 8 ani,

Mâine când te vei întoarce de la fotbal, vor fi o groază de oameni la tine acasă.

Pe unii îi ştii, de alţii nu ai habar.

În primul moment, vei avea impresia că ai întârziat de la petrecerea dată pentru fratele tău Roberto.

Da, el împlineşte 18 ani.

Vei simţi însă ceva cu adevărat schimbat.

Când tu te întorci de la fotbal, mama ta, de obicei, râde şi este veselă tot timpul.

Acum, însă ea plânge.

Şi apoi îl vei vedea pe Roberto.

O să te ia în braţe şi o să te ducă în baie, este singurul loc din toată casă în care veţi fi singuri.

Acolo o să-ţi spună ceva ce nu înţelegi.

”A fost un accident. Tata a murit!”

Ce sens are asta pentru tine la 8 ani?

Ce înseamnă?

Când se întoarce tata?

Cum putea să mă părăsească?

Tata era singurul care ţi-a vorbit despre cum să fii creativ în fotbal, despre cum să joci fără tehnici şi scheme, ci pur şi simplu să urmăreşti cursul jocului, să joci mingea. El credea în tine, mai mult decât oricine.

Când Roberto, fratele meu, a început să joace pentru Gremio, tata a spus:

”Roberto este bun, dar atenţie, vine fratele său din urmă!”

Scrisoarea continuă apoi cu felul în care această tragedie l-a motivat pe viitorul jucător de fotbal.

”Poate n-am simţit tristeţe atunci, când fratele meu mi-a vorbit despre moartea tatălui meu, dar de câte ori am mingea la picior, tata a fost cu mine.

L-am simţit în jurul meu, încurajându-mă.

Adevărul este că dacă simţi că ai fotbalul este felul tău de a fi eşti liber şi fericit.

Este ca şi în muzică, vrei să împărtăşeşti bucuria cu toţi. Tatăl tău este Eroul, Supereroul.

La 10 ani jucam pentru Gremio.

Roberto nu va fi doar fratele tău, va fi ca un tată pentru tine.

Şi, sigur, ceva mai mult decât atât.

Va fi eroul, întruchiparea tatălui dispărut.

Va fi idolul tău în echipa Gremio.

Şi seara, când veţi merge la culcare, vei gândi: o să împart camera cu idolul meu.”

Apoi, urmează paşi în carieră.

Care nu ţin doar de fotbal.

Ronaldinho a trebuit să înfrunte tentaţia drogurilor şi cea a anturajului.

Momentul decisiv în cariera sa a fost 1994. atunci a luat o decizie pentru toată viaţa.

La 13 ani deja lumea a început să te ştie.

Şi în 1994, la 14 ani, descoperi că fotbalul nu este un simplu joc.

Pe 17 iulie 1994 Brazilia joacă cu Italia.

Şi toată Brazilia vede la tv sau în tribune meciul.

După 0-0, urmează penalty-uri.

Şi unul după altul marii jucători ai Braziliei punctează. Brazilia a devenit Campioană Mondială.

Este ziua care a schimbat soarta unei naţiuni. Iată ce-nseamnă fotbalul pentru Brazilia, ce-nseamnă forţa acestui sport pentru toată lumea, cum îl face fericit fotbalul pe omul cel mai sărac.

”Voi juca pentru Brazilia!” este decizia şi legământul. Nimeni nu avea de ce să creadă în tine, mai ales văzând cum joci!

Doar tatăl tău şi fratele tău mai puteau crede în tine!

Şi de acum încolo mult timp nu va exista altceva decât fotbal.

Viaţa ta se va petrece în autobuze şi antrenamente.

Fără vacanţă, între 1995 şi 2003.

De atunci, Ronaldinho îşi repetă:

”Stay free, and you’ll win a World Cup for Brazil.

Stay free, and you’ll win the Champions League, La Liga and Serie A.

Stay free, and you’ll win a Ballon d’Or.

When the money comes — and the pressure, and the critics — stay free.

Play as he told you to play.

Play with the ball.

—Ronaldinho”

Saptamana aceasta Ronaldinho si-a facut publica intentia de retragere din fotbal.
O veste cu adevarat tragica pentru toti microbistii.
Cum trebuie sa invatam faptul ca orice disparitie poate insemna o ocazie de a aduce bucurie.
Celor care nu mai sunt in prezenta noastra.
Dar carora le suntem atat de datori...

FzR!!

Tribute to Tommy Lawrence

Dincolo de clasament, dincolo de rezultate....

Anfield.

Omagiu adus pentru cel devenit Legenda: Tommy Lawrence.

Mai mult decat fotbal.

Pasiune, Credinta si Iubire.

FzR!!

Opritorul pentru ușa

Un băieţel de 12 ani a găsit în 1938 o piatră neagră pe care a folosit-o timp de 9 ani ca opritor pentru ușa din casa familiei sale. 

Roy Spencer din Queensland, Australia, se afla alături de tatăl lui, miner într-un centru de exploatare minieră a bijuteriilor, când a făcut ceea ce părea o banală descoperire, potrivit businessmagazin.ro.

A găsit o piatră și a dus-o în casa familie.

Nimeni nu și-a dat seama timp de 9 ani că ce părea un simplu cristal negru era de fapt un safir de 1,156 carate.

După ce tatăl copilului a aflat că safirele pot fi găsite în toate culorile curcubeului, a realizat că băiatul lui a descoperit o adevărată comoară.

Bijutierul armean Harry Kazanjian a fost cel care a cumpărat safirul, oferindu-i minerului 18,000 de dolari, echivalentul la aproape 185,000 de dolari la ora actuala.

Kazanjian s-a decis să taie safirul, iar în urma acestei operaţii a găsit în interiorul cristalului modelul unei stele cu şase colţuri.

A pierdut 423 de carate tăind piatra, dar valoarea safirului stea a crescut, ajungând la 1 milion de dolari în anul 1949.

Piatra prețioasă a fost numită “The Black Star of Queensland” și este una dintre cele mai cunoscute din lume, valoarea ei actuală fiind de aproape 80 de milioane de dolari.

sursa: libertatea.ro

Evaluat initial la valoarea de 406.000 EURO vom constata cat mai curand faptul ca aceasta Legenda Inestimabila valoreaza miliarde.  

Pentru ca este slefuita cu Iubire si poate cele mai frumoase povesti.

FzR!!

Emoţii ca la debut

Academia Rapid a reluat astăzi pregătirile pentru a doua parte a sezonului, iar printre jucătorii prezenţi la reunire s-a aflat şi Vasile Maftei.

Fundaşul a revenit în tricoul alb-vişiniu după aproape nouă ani şi spune că va avea din nou emoţii ca în momentul debutului, atunci când va îmbrăca tricoul Rapidului.

Maftei (37 de ani) speră să pună umărul la promovarea echipei şi abia aşteaptă derby-ul cu CSA Steaua, pe care speră să-l joace în faţa unui stadion arhiplin.

"Aştept cu nerăbdare primul meci oficial pentru că voi avea emoţii cu siguranţă, ca la debut!

De fiecare dată când am jucat împotriva Rapidului aveam emoţii, o stare de fibrilaţii, să zic aşa.

Pentru mine, orice meci în tricoul Rapidului va fi o bucurie aparte.

Cu atât mai mult când va veni meciul cu Steaua.

Va fi extraordinar şi sigur stadionul va fi plin.

Mi-era dor de atmosfera din derby, pentru că nu mai jucasem de foarte mult timp cu tribunele pline.

Şi pentru asta m-am întors la Rapid.

Dacă voi simţi că pot să ajut Rapidul în teren, o voi face în continuare şi la anul. Dacă nu, nicio problemă.

Important e să fiu sănătos.

E greu să mai ajung să joc în tricoul Rapidului în prima ligă, dar voi fi în conducere, voi ajuta cu ce voi putea", a declarat Vasile Maftei pentru Telekom Sport.

Fundaşul de 37 de ani şi-a amintit şi ce făcea în urmă cu fix 12 ani, când Rapidul se reunea pentru a pregăti parcursul din Cupa UEFA, în sezonul 2005-2006, când Giuleştenii au ajuns până în sferturi şi au fost eliminaţi după o dublă cu Steaua.

"Pregăteam o dublă cu Hertha, o dublă cu Hamburg. A fost o perioadă extraordinară, cred că cea mai prolifică a Rapidului în Europa, din punct de vedere fotbalistic. Am făcut o performanţă istorică. Ne mândrim cu asta, dar acum suntem în altă ipostază. Suntem în Liga a patra, am luat-o de jos. Suntem o echipă grea a campionatului şi sperăm să ducem din nou Rapidul unde îi e locul", a mai spus Vasile Maftei pentru Telekom Sport.

sursa: http://www.telekomsport.ro

Bun revenit, Vasile!

Bun revenit, Capitane!

FzR!!

Tears in Heaven

„Dincolo de ușă e pace sunt sigur, acolo în Paradis nu mai sunt lacrimi!” – sunt versurile melodiei „Tears in Heaven/ Lacrimi în Paradis”, care l-a transformat pe Eric Clipton într-o legendă.

Cântecul nu mai are nevoie de nicio prezentare: a fost distins cu un premiu Grammy, apare pe coloana filmului „Rush” și a fost inclus, în 2004, pe lista Rolling Stone:  Cele mai bune 500 de piese ale tuturor timpurilor.

Este o piesă care te atinge însă, în ciuda succesului de care se bucură de un sfert de veac, povestea din spatele melodiei este una extrem de tristă.

Eric Clapton a compus această melodie în 1991, la un moment de cumpănă din viața lui.

După ce în anul 1990, câțiva apropiați, printre care și managerul său, au murit într-un accident de elicopter, în 1991, și-a pierdut copilul.

Fiul său de doar patru ani, Conor Clapton, a murit după ce a căzut de la etajul 53 al unui apartament din New York.

Era 20 martie 1991 când, în jurul orei 11, artistul a primit un telefon de la fosta lui iubită prin care era anunțat că fiul lui este mort.

„Era isterică. Țipa și îmi spunea că fiul meu a murit. Era ridicol. Cum putea să moară?

I-am adresat apoi o întrebare prostească:

<Ești sigură?>.

Mi-a răspuns că a căzut pe fereastră, de la etajul 53.

Îmi amintesc că am plecat spre acel loc încercând să mă conving că totul este în regulă.

Am ajuns în fața blocului și am văzut o mașină de poliție și paramedici, dar nu am avut curajul să intru în bloc”, a povestit cântărețul în cartea sa autobiografică.

Conor a fost rezultatul iubirii lui Eric Clapton cu modelul italian Lori del Santo pentru care și-a părăsit soția.

Nașterea fiului său, în 1986, l-a făcut pe artist să se trezească la realitate.

La acea vreme, era alcoholic, consuma droguri, divorțase de soție și se despărțise de mama copilului său.

După ce a fost la dezintoxicare, a găsit ajutorul de care avea nevoie.

„Când s-a născut copilul, cei de la spital mi l-au dat să îl țin în brațe. Am fost vrăjit, m-am simțit mândru, desi nu știam nimic despre copii.

Am considerat că, fiind tată, era timpul să mă maturizez și să renunț la comportamentul irrational de până atunci”, se destăinuie Clapton în cartea sa.

Viața lui a luat o întorsătură neașteptată după acea zi tragică de martie.

Cu doar o zi înainte, își dusese fiul la circ și se distraseră împreună.

În amintirea ultimei zile petrecute împreună cu fiul său, artistul a compus melodia „Circul”.

Primii trei ani după moartea lui Conor au fost cumpliți pentru artist.

Nu voia să se reapuce de muzică până când Russ Tielman i-a cântat „Wonderful Tonight”.  

Muzica l-a ajutat să își revină.

„La început, nu aveam niciun obiectiv, apoi cântecele au început să prindă contur.

Primul cântec a fost ‘Circul’, în amintirea zilei când l-am dus pe Conor la circ, cu o zi înainte să moară.

Am scris apoi un cântec despre pierderea fiului meu, ’Ochii tatălui meu’. Ultimul și cei mai puternic a fost ‘Lacrimi în Paradis’”, a mai dezvăluit legendarul Eric Clapton în cartea sa autobiografică.

sursa: Mihaela Dobre via unica.ro

FzR!!

Lacrimi pentru Venezuela

Până de curând, Venezuela, locul de naștere al „Liberatorului” Simón Bolívar, era o țară liberă și destul de bogată, care se mândrea cu cele mai mari rezerve de petrol din lume și un popor minunat. 

A atras milioane de migranți columbieni care încercau să scape de violența războiului împotriva gherilelor Forțelor Armate Revoluționare din Columbia (FARC). 

Astăzi, rolurile s-au inversat: în timp ce războiul de 50 de ani din Columbia împotriva FARC se termină, Venezuela se prăbușește economic, social și politic.

Columbia este țara cu miza cea mai mare în această criză care afectează țara vecină și soră. 

Într-adevăr, țările noastre sunt legate prin toate conexiunile posibile: istorie, cultură, economie și geografie, cu peste 1300 de mile de frontieră comună.

Noi, în Columbia, am dorit întotdeauna ca Venezuela să prospere. 

Din acest motiv și noi, alături de multe alte state și lideri ai lumii, inclusiv Vaticanul și Papa Francisc însuși, facem tot posibilul să încurajăm guvernul din Venezuela, condus de președintele Nicolás Maduro, și opoziția să găsească o soluție onorabilă la criză.

Această criză își are rădăcinile în ideile lui Hugo Chávez, care a devenit președinte al Venezuelei în 1999. 

La momentul alegerii sale, Chávez avea o susținere puternică, inclusiv din partea majorității sectorului comercial și de business și o opoziție slabă. 

Însă eu am avut îndoieli privitoare la așa zisa “Revoluție Bolivariană” și mi le-am exprimat. Ca jurnalist la acea vreme, am devenit unul dintre cei mai duri critici columbieni ai lui Chávez.

Însă, după ce am fost ales președinte al Columbiei în 2010, mi-am schimbat atitudinea. 

Conducerea unei țări, ca și nașterea primului copil, amplifică sentimentul de responsabilitate. 

Era în interesul țării mele să îmbunătățim relațiile cu vecinii (la acel moment nu aveam relații diplomatice și comerciale nici cu Ecuadorul). 

Altfel, nu am fi împlinit  niciodată marele vis al poporului columbian: încheierea păcii cu FARC, cea mai mare și mai veche armată de gherilă din America Latină.

Restabilirea relațiilor cu Venezuela nu a însemnat ca Chávez și cu mine să cădem de acord în toate privințele, ar fi fost imposibil. 

Trebuia doar să ne respectăm diferențele și să facem ce era mai bine pentru popoarele noastre. 

Și, grație unor istorii și țeluri comune, dar și cu puțin umor, am reușit, iar relațiile noastre personale s-au transformat treptat din antagoniste în cordiale.   

Când președintele SUA Ronald Reagan l-a întâlnit pentru prima dată pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov pentru a discuta despre reducerea arsenalelor militare, s-a exprimat tranșant. 

Nu avea de gând să devină comunist și nu se aștepta ca Gorbaciov să îmbrățișeze capitalismul. 

Cu toate acestea, Reagan a concluzionat că ar trebui ca ei să lucreze împreună pentru un țel mai înalt: protejarea planetei de un dezastru nuclear.

Când l-am întâlnit prima dată pe Chávez, am sugerat o abordare similară. 

Eu nu aveam să devin revoluționar bolivarian și nici el un liberal-democrat. 

Dar și noi aveam un țel mai înalt: să aducem pacea în Columbia în beneficiul întregii regiuni. Iar asta este exact ce am realizat.

Ne-a fost de ajutor faptul că Chávez avea un simț al umorului minunat. 

Glumeam permanent unul cu celălalt despre diferențele dintre noi. Eu îi ziceam că revoluția lui bolivariană va eșua și că-l va face de râs pe Bolívar. 

El mi-a spus că Santander, celălalt mare erou al independenței Americii Latine, a fost un oligarh neoliberal și că eu sunt la fel.

Dar, ca și Reagan și Gorbaciov, noi am decis să nu ne criticăm modelele preferate, în cazul nostru socialismul de secol 21 versus A Treia Cale, și, în schimb, să lăsăm istoria să-și dea verdictul. 

Cu acest acord am rămas în relații cordiale până la moartea lui Chávez în 2013.

Astăzi, istoria a vorbit, iar verdictul e concludent. Columbia a crescut în ultimii ani  mult peste media Americii Latine, iar inflația a rămas sub 4%. 

În plus, Columbia a devenit tot mai atractivă ca destinație de investiții și a făcut pași importanți în direcția reducerii sărăciei, creării locurilor de muncă, dezvoltării infrastructurii și reformei educației.

În acest timp, economia  Venezuelei s-a contractat cu aproape 40% sub povara datoriilor uriașe și a unei inflații record. Aproape 82% dintre cetățeni trăiesc în sărăcie. 

Există o penurie de valută, medicamente și alimente. Malnutriția se răspândește rapid. Mortalitatea maternă în spitale se spune că a crescut de cinci ori în 2016, iar mortalitatea infantilă a crescut de o sută de ori. 

Tentația de a emigra în căutarea unei vieți mai bune este în creștere.

Maduro, succesorul desemnat de Chávez, a învinovățit Columbia de dezastrul economic din Venezuela. 

Când am menționat că l-am prevenit acum șapte ani pe Chávez că programul său economic va eșua, Maduro s-a simțit ofensat. Totuși, acest eșec este evident.

Mai gravă decât eșecul economic este însă criza politică din Venezuela. 

În doar câțiva ani, însăși democrația din această țară a fost distrusă. Corupția a înghițit regimul politic iar cetățenii Venezuelei au fost deposedați de drepturile lor fundamentale.

Până la moartea lui Chávez, formele democratice au fost păstrate. 

La început, se putea spune același lucru și despre Maduro care, cel puțin pentru o vreme, a fost nevoit să recunoască majoritatea legislativă a opoziției, rezultată din alegerile din 2015. 

Apoi însă, instituțiile democratice ale Venezuelei au primit lovitură după lovitură, proces care a culminat cu recenta decizie de a forma o adunare constituantă nelegitimă pentru rescrierea constituției cu scopul de a întări regimul lui Maduro.

Columbia a chemat la negocieri pentru găsirea unei soluții echitabile și mutual acceptabile la gravele dispute dintre guvernul Venezuelei și opoziție. 

O astfel de soluție trebuie să respecte democrația țării și să readucă pacea.

Recentele deteriorări ale democrației din Venezuela au condus la apariția unor critici virulente. 

Maduro m-a numit trădător pentru că Columbia se opune încălcării drepturilor omului și a drepturilor democratice din țara sa. Poate și-a închipuit că prin ajutorul pe care ni l-a dat în procesul de pace cu FARC și-a asigurat un aliat necondiționat, unul dispus să închidă ochii și să fie complice la metodele sale autoritare.

Dar Realpolitik în relațiile internaționale nu poate merge atât de departe. 

Voi fi întotdeauna recunoscător pentru contribuțiile lui Chávez și ale lui Maduro la pacea țării mele. Însă nu voi putea consimți niciodată la suprimarea libertății și încălcarea drepturilor cetățenești. Dimpotrivă, în fața dictaturii, am obligația să ridic și mai mult vocea.

Și nu sunt singurul. Țările din America Latină și de pretutindeni care sunt dedicate apărării păcii și libertății trebuie să continue să ceară, tot mai ferm, restabilirea rapidă și pașnică a democrației în această minunată țară,  Venezuela. 

O nouă dictatură nu poate fi permisă în mijlocul Americii Latine, un continent care abia recent a obținut mult așeptata pace.

Între timp, suntem cu toții alături de Venezuela.

Text semnat de Juan Manuel Santos, președinte al Columbiei și laureat al premiului Nobel.

Copyright: Project Syndicate 2017 - We Weep for You, Venezuela via https://www.digi24.ro/opinii/lacrimi-pentru-venezuela-780440

Destine paralele. Lacrimi pentru o natie.

Cel putin bogata in sentimente, sperante si incredere.

Furata.

Si batjocorita.

FzR!!