miercuri, 27 septembrie 2017

Prăvălia cu Iluzii

Scartaitul usii il trezeste din amorteala pe batranul negustor.
Ne privim in ochi, fara a schimba cuvinte.
Doar sentimente.
Moneda noastra la cursul de schimb al vietii.
Inghesuite intre rafturile aranjate cu migala, amintirile sale sunt cele mai de pret exponate.
Le privesc cu emotie pe cele din ultimii ani. 
Parca cele mai pretioase.
Imaginea lui Pancu sarutand gazonul, la sfarsitul unui mai 2013.
Plangea si Cerul la despartirea dupa 23 de ani de liga 1....
Anii ce au urmat aveau sa ne aduca confruntarile cu United Braila, Tarlugeni, Gloria Buzau sau Pojorata.
Chiar daca ne strangeam mai putini in tribuna decat amenzile incasate, sperantele si iluziile noastre au ramas intacte.
Promovarile ne-au facut sa ne simtim campioni, retrogradarile ne-au facut mai puternici.
Am avut in acesti ani cu siguranta cei mai multi patroni.
De carton.
Iubirea noastra a finantat acest fenomen unic.
Hazul de necaz ne-a reamintit faptul ca niciun obstacol nu e prea greu atunci cand crezi.
Ne-am croit din amintiri iluzia ca viitorul poate fi mai bun decat prezentul.
Ii zambesc cu subinteles negustorului.
Probabil ca daca ne-am impartasi amintirile ultimilor ani, lacrimile noastre ar curge precum in seara zilei de mai 2013.
Cand am crezut ca am asistat nu la inceputul unui dezastru ci doar la ultimul meci al lui Pancu.
Aseara, la mai bine 4 ani de povara, Pancone a inscris de 3 ori, hat tocmai in liga a 4-a.
Daca nu deocamdata pentru Rapid, macar pentru rapidisti.
Precum subsemnatul, negustorul, tu si voi.
Cei care ati stiut sa faceti scut din amintiri si sa credeti in iluzii.
Il imbratisez cu drag pe batranul negustor.
Bataile inimii mele sunt cele mai frumoase cuvinte de multumire.
Adresate lui.
Celui care ajuns la 94 de ani a avut intotdeauna rabdare si grija fata amintirile noastre.
Celui care ne-a facut sa ne credem milionari in iluzii.
Intr-o lume tot mai saraca in valori, milionarii in iluzii au invatat sa mearga mai departe.
Inchid in urma mea usa.
Din mica pravalie privesc lumea de afara.
Inautru simt dragoste.
Intre milioane de iluzii e tot ce conteaza.

FzR!!

marți, 26 septembrie 2017

Capitala Fericirii

Giulestiul a adunat in aceasta seara putin peste o mie de suflete. 
Si aproape 13.000 in fata calculatoarelor.
Cu aceeasi caldura si emotie, chiar daca in fata lor evoluau Ciortea, Ferastrau sau fratii Pristolian, meciul a avut fermecat prin ritm, cantece in tribune si mai ales suspans.
Mult suspans.
Amintindu-ne faptul ca Rapidul este acela ce ne duce de la agonie la extaz. 
Doar geniul lui Pancone, autorul unui hat-trick de poveste, avea sa ne salveze. 
Si sa ne faca sa visam mai departe.
Academia Rapid  - AS Tricolor 3-1.
In cealalta partida AFC Rapid se impune cu 5-1 in fata celor de la Romprim.
O seara cu 8 goluri. 
Ploaie de stele.
Si sperante.
Deasupra Giulestiului nostru.
Capitala Fericirii.

FzR!!

duminică, 24 septembrie 2017

De suflet pentru suflet

"Putem anunta ca Pavel revine la clubul la care a crescut. Inca nu este clar daca Pavel se va alatura echipei, el fiind foarte ocupat in calitate de vicepresedinte la Juventus. 
Cele doua cluburi au convenit sa nu dea publicitatii termenii intelegerii", se arata intr-un comunicat al FK Skalna.
Ramane de vazut daca Nedved va mai mai juca sau daca semnatura sa este o mica favoare pentru clubul la care joaca fiul sau, scrie Marca.
Pavel Nedved a invatat sa joace fotbal la Skalna, club la care s-a inscris de la varsta de cinci ani. 
El a ramas la aceasta grupare pana la varsta de 13 ani.
Ca senior, el a fost component al echipelor Dukla Praga (1991-1992), Sparta Praga (1992-1996), Lazio Roma (1996-2001) si Juventus Torino (2001-2009).
A fost international ceh in perioada 1992-2006. 
Pentru nationala under 21 a tarii sale a jucat in sapte meciuri, iar pentru prima reprezentativa a evoluat in 91 de partide si a inscris 18 goluri.
Nedved a castigat de-a lungul carierei peste 15 de trofee cu echipele de club, intre care si Supercupa Europei in 1999, si peste 20 de trofee individuale printre care si Balonul de Aur (2003).
Dincolo de speculatia celor de la Marca, Pavel Nedved se intoarce acasa Skalna. Acolo unde a ramas sufletul sau. Acolo de unde inima sa bate prin fiul sau.
Pancu, ajuns la 40 de ani, a inscris ieri pentru Academia Rapid.
Pe stadionul Coresi, Pancone a incantat prin eleganta sa, daruire, dar mai ales prin nebunia de a se bucura la sfarsitul partidei alaturi de suporteri.
Destine paralele. 
O singura explicatie: 
Sufletul si Dragostea nu se pot instraina.
Niciodata.
Multumim, Pancone!
Mult succes in proiectul RAPID!
Din suflet, pentru sufletele noastre. 
FzR!!

sâmbătă, 23 septembrie 2017

Kramer vs. Kramer

Capodopera de manipulare emotionala a spectatorului si chiar a criticilor de film.
70 de milioane de dolari incasati numai in salile de cinema, fara contorizarea casetelor video vandute.
Academia americana i-a acordat 5 Premii Oscar (9 nominalizari).
Asociatia presei straine de la Hollywood l-a recompensat cu 4 Premii Globul de Aur (8 nominalizari). 
Asociatia criticilor de film din Los Angeles l-a distins cu 5 premii. 
Societatea Nationala a criticilor de film din Statele Unite i-a acordat 3 premii. 
Este o melodrama despre un cuplu care divorteaza si se bate in justitie pentru custodia copilului. 
O poveste siropoasa inspirata de romanul lui Avery Corman, dar magistral condusa regizoral si beneficiind de importantul aport actoricesc al lui Dustin Hoffman si Meryl Streep. 
New York. Joanna Kramer isi paraseste sotul. 
Nu din alte motive, ci dorind sa se regaseasca pe sine insasi, ea ii lasa lui Michael in grija toate treburile casei si pe Billy, baietelul lor de 6 ani… 
Asa incat, din barbatul suta la suta dedicat slujbei, Michael e brusc fortat sa fie si tata, si mama. 
In prima zi cand isi duce pustiul la scoala, nici nu stie in ce clasa e… 
Ulterior, din ce in ce mai obosit la serviciu, este concediat. Intre timp, Joanna il da in judecata pentru custodia lui Billy si castiga…

http://www.cinemagia.ro



Sâmbăta viitoare, Liga a 4-a, competiția pe București, va aduce față în față două echipe, AFC Rapid și Academia Rapid, care susțin aceeași cauză.

”Este foarte multă energie dusă în altă parte. Sâmbăta viitoare e AFC Rapid cu Academia Rapid. Normal, am spus că nu am cum să joc un meci împotriva Rapidului și, după aceea, m-am gândit mai bine că asta ar însemna că nu recunosc echipa la care joc acum, proiectul în care sunt implicat”, a spus Pancu, la Digi Sport.
Fotbalistul, în vârstă de 40 de ani, spune că nici în pielea suporterilor nu vrea să se pună, dar că el, unul, nu s-ar duce la un astfel de meci.
”Nici nu știu ca suporter cum te simți. Eu, unul, nu m-aș duce la un astfel de meci!”, a mai spus Pancu, la Digi Sport.
Un meci in care nu va exista niciun invingator. 
Un meci din care sper sa nu constatam cat de invinsi suntem.
FzR!!

Povestea vietii - pagina 356.

(19)23 de ani.
Un suflet alb. 
Romanesc.
In tricou visiniu.

Abandonat. 
Adoptat.
Abandonat. 
Singur.

Muzica (n.r. fotbalul ) e viata lui. 
Si Iubirea - Marea Familie.
Se afla abia la pagina 356 a vietii sale. 
Si are mare, mare nevoie de suporteri. 
Care sa-l iubeasca. 
La fel cum se daruieste el pentru ei.
Cu ei doreste sa mearga intotdeauna inainte.
Muzica lui poate sa uneasca aceasta Mare Familie.
Iar el va avea propria sa familie.
Si va insemna pentru ea ce ei nu au fost pentru el. 
Atunci, acum. La greu.
Pentru ca pentru absolut toate ce s-au intamplat, Rapidul Nostru nu merita aceasta nedreptate.
Nu cea de a fi furat.
Ci de a fi parasit si singur.

FzR!!

p.s.: Ca o ironie a sortii, ieri AFC Rapid pierde acasa ( pe terenul Electromagnetica ) din strada Veseliei nr. 19.

marți, 19 septembrie 2017

Ne-a salvat viețile...

Un ofiţer a evitat declanşarea unui război nuclear, prin simpla sa prezenţă de spirit şi încrederea deplină în intuiţia sa, chiar dacă asta însemna încălcarea responsabilităţii din fişa postului.

Stanislav Petrov era militar la un centru de comandă a rachetelor din jurul Moscovei, când aparatele de avertizare au început să urle, anunţând un posibil atac inamic devastator. 
Conform datelor iniţiale, aparatele de monitorizare radar raportau lansarea de pe teritoriul SUA a cinci rachete nucleare americane.
Acest lucru se întâmpla în dimineaţa zilei de 26 septembrie, 1983.

Datoria lui Petrov era să raporteze superiorilor săi prezenţa rachetelor ostile, care, în condiţiile date, ar fi ordonat probabil o măsură de contraatac.
Din fericire însă, el a decis să ignore informaţiile date de aparate, fiind convins că este vorba de o eroare.
Presupunerea lui a fost corectă.
O investigaţie ulterioară a demonstrat că avertismentul fusese fals, din cauza unui satelit care fusese "păcălit" de reflexiile solare asupra unor nori situaţi la mare altitudine.
După acest incident, care a rămas ascuns până în 1998, Petrov nu a fost promovat, dar nici nu a fost pedepsit în vreun fel.
El şi-a continuat serviciul militar până când a ieşit la pensie, cu gradul de locotenent-colonel.
Stanislav Petrov, omul care a salvat lumea de la apocalipsa nucleară, a murit aşa cum a trait: în anonimitate.
Vestea morţii sale, la vârsta de 78 de ani, a fost făcută publică recent, când un jurnalist a încercat să dea de fostul militar pentru aniversarea a 34 de ani de când, prin intervenţia sa inspirată, a fost evitat un război nuclear.
sursa: https://www.antena3.ro
Stirea zilei de ieri a fost cea referitoare la sentinta definitiva a Tribunalului Bucuresti prin care a fost decisa lipsa dreptului de semnatura a presedintelui AMFB.
Gazetele au transformat sentinta unui tribunal civil intr-o stire de sport.
Aceasta debandada eterna, dovedita de la ratacirile cluburilor de traditiei si lipsa de rezultate la nivel national pana la descoperirea criteriului sportiv, va insemna disparitia esentei fotbalului si trecerea la anonimat.
AFC Rapid, proscrisul din Giulesti ajuns nedrept in anonimat, a pornit, asa cum era firesc si cum dicteaza orice regula financiara si mai ales sportiva, din liga a 5-a.
Debandada deciziei Tribunalului Bucuresti poate provoca furtuni in randurile cluburilor invitate a participa in liga a 4-a.
Pentru rapidisti nu poate insemna decat o ocazie de a-si reface imaginea, afectata in ultimul timp fara vointa lor.
Primaria sa securizeze numele si palmaresul precum un brand local, GFR sa achizitioneze AFC - deci o societate privata, sa fie asigurat un parcurs sportiv sanatos si sa ne bucuram de capitalul castigat in ultimele saptamani: suporterii.
Batranul Rapid merita din plin astfel de gesturi de tandrete.
Pentru ca acest batran ne-a salvat de atatea ori vietile.
FzR!!
p.s.: Lovitura încasată de AMFB se poate îndrepta şi împotriva celor de la FRF.
Exact la fel ca şi AMFB, conducerea federaţiei nu este înregistrată la Registrul Asociaţiilor şi Federaţiilor.
Cu toate acestea, în ultimii trei ani conducerea FRF a semnat si girat acte care au implicat cheltuieli de milioane de euro.
In acesti ultimi trei ani Rapidului i s-a facut cel mai mare rau din istoria sa.
Existând jurisprudenţa sentinţei Tribunalului Bucuresti, inseamna ca orice societate care se va îndrepta împotriva FRF, din acest moment, are şanse maxime de câştig.
FC Rapid SA falimentata de insusi statul si ajunsa acum cu aer "academic" in mainile sale " binefacatoare" nu-si cere din pacate dreptatea.
Haosul de la AMFB si FRF miroase in continuare a crima cu autori necunoscuti.

duminică, 17 septembrie 2017

"Avem echipa..."

Imagini rare. 
Care rapesc zambetele in randurile rapidistilor mai vechi.
Un Rapid simplu. 
Inconjurat de Iubire.
La fel cum l-am regasit ieri.
Dupa un an de ratacire sentimentala rapidistul si-a regasit sufletul.
La iesire din stadion un batran mi-a soptit la ureche:
"Avem echipa..."
M-am intors zambind trist si tentat sa-l contrazic. 
Pentru ca echipa din teren castigase doar datorita sustinerii noastre.
Nu am mai apucat sa-i spun batranelului parerea mea, pentru ca acesta si-a continuat soapta gatuita de emotie:
" Ma durea sufletul sa ma uit la meciurile altor echipe. "

"Avem echipa..."

FzR!!

sâmbătă, 16 septembrie 2017

Rapidul din Giulesti

Ziua meciului.
Cu aceeasi emotie copilareasca mi-am pregatit biletul (abonamentul obtinut via eventim cu optiunea print@home, deh - tehnologia merge mai departe, Rapidul ramane acelasi), cativa banuti ( pentru berea "de dupa") si cardul ratb.
Ma intorc acasa. 
Pe Giulesti.
Din dreptul Pietei Crangasi simt pulsul meciului. 
Si tamplele pulsand.
Derby-ul pentru rapidistul de rit vechi, e dat de momentul aparitiei primelor esarfe sau insemne. 
Cu RAPID.
Fie in tramvaiul 41 ( 5-1 :-) ), fie in drumul spre batranul Giulesti.
In drum, semn bun imi zic, zaresc "batranul Rapid" din editorialul trecut. 
Nu mai este bandajat.
E zambitor.
Semn bun. 
E doar ziua derby-ului, nu?
Coada la bilete!!
Control la sange al stewarzilor ! :-)
T2 animata ca-n vremurile bune. 
Cand au fost  bune? :-)
Giulesti-ul si-a pastrat aerul boem si deschiderea occidentala: bunici, ceferisti, tricouri cu Roma, cu "Feyenoord Kampioen" si chiar cu Porto pe care sub numele sponsorul ui "Super Bock" e scris Sapunaru.
Incepe meciul. 
Si-mi spun ca fara nicio indoiala Rapidul este acela de pe Giulesti.
Cel pe care-l recunoaste omul de rand. 
Care-si asteapta "ratia de bucurie" de la sfarsitul de saptamana.
Rapidul este cel de pe gazonul Sfant. 
Care sufera.
Si asa se inampla pentru ca pseudo-dinam0-ul domina.
In jur ma rasfat cu haz de necaz-ul providential. 
Si incordarea caracterisitica unui derby inchipuit.
Ceva mai in spatele meu un domn se remarca cu o ruga "Hai Rapidule'!".
Ca o mangaiere. 
Sau suferinta. 
Desarta. 
Nascuta in acesti ani de povara. 
Grea. Foarte grea.
In teren povara se sfarseste. 
Imediat dupa intrarea lui Pancone.
Iar stadionul avea sa i se asterne la picioare Idolului. 
Parca niciodata nu a sunat mai frumos " E, Panco / Panco-Italiano!".
S-a facut deja 2-0. 
Cui ii pasa?
"Hai Rapidule'!"
Cobor scarile Giulestiului. 
La iesire imi intersectez privirile cu Rappa.
Ultima data m-a vazut lacrimand. 
Acum ne "semnalizam" reciproc ca totul pare OK.
Rapidul este acolo unde suporterul cu poate cel mai frumos suflet isi sacrifica cu siguranta cei mai frumosi ani din viata.
Neconditionat.
Dincolo de licitatii, insolvente, faliment sau propagande politice, Rapidul ramane o stare de spirit.
Daca nu farmecul vietii, cel putin esenta ei.
Sorb grabit berea din "Mega Image", driblez masinile din trafic si sar in "41".
Pardon, 51! :-)
Cantam din nou. 
Calatorii zambesc.
Giulesti-ul ne-a dat viata. 
Giulesti-ul ne-a facut sa uitam povara ultimilor 4 ani.
Schimb tramvaiul. 
Nu si sentimentul de mangaiere sufleteasca.
Visez frumos. Rasfatat.
Langa mine un pusti imbracat regulamentar. 
De la CSA.
In mai putin de o luna il vom infrunta.
Scorul nu va conta.
Va conta doar faptul ca noi rapidistii vom fi din nou impreuna.
Iar Rapidul va straluci din nou.
Pe Giulesti.

FzR!!

p.s.: 
In aceeasi etapa Metaloglobus II - AFC Rapid 3-1. Drama jucariei de casa a lui copos continua. Rapidul, impotriva oricarui plan diabolic, TRAIESTE
Stiti de ce?
Se spune ca un baietel avea doua mere. 
Mama lui îi cere unul din mere. 
Copilasul se gândește, mușcă dintr-un măr, mușcă și din al doilea și i-l dă mamei.
Mama il ceartă și îi spune că nu este educat, pentru că nu trebuia să facă asta.
Micul nostru rapidist, pentru ca despre el este vorba in aceasta povestionara, începe să plângă. 
Mama il întreabă de ce plânge:
- Pentru că aș fi vrut să mă întrebi de ce am făcut asta!
- De ce ai făcut asta?
- Pentru că am vrut să-ți ofer ție cel mai dulce măr!
"Hai Rapidule'!"

vineri, 15 septembrie 2017

Artistul in plus.....

1995.
Rapidul Inimilor Noastre.

Divertis in Giulesti.
Prin diversitate trebuie sa intelegem un stadion arhiplin, o familie, spectacol, zambete, haz de necaz si o galerie dirijata de Unicul nea Minea.
Toate acestea nu ar fi putut sa aiba loc.
Fara "artistul in plus".
Galeria.
Poate chiar de maine Rapidul va incepe sa redevina o echipa mare.

FzR!!

joi, 14 septembrie 2017

Ce lipseste?

Sambata, 16 septembrie 2017.

O partida. 
Pe acelasi stadion drag.
Imnul Sfant.
In teren poate...Rapidul Nostru.

Ce lipseste??

O singura galerie.

FzR!!

marți, 12 septembrie 2017

Rapid...nu ceda....

Avanpremieră.
Nu la un meci. De liga a 4-a.
La unitate.
Priviti stadionul plin.
Ascultati incurajarea. 
Unei singure inimi: 
Rapid...nu ceda....".

E prea greu? 
Sunt mai importante orgoliile?

FzR!!

duminică, 10 septembrie 2017

Daca citesti asta...

"Ronaldo, daca citesti asta, sa stii ca bunicul a vandut masina sa ma faca FOTBALIST ca tine!"

Ghicesti cine a zis asta? 
E brazilian, unul dintre cei mai talentati fotbalisti mondiali si la CM din 1994, cand Brazilia lui Ronaldo (acel RONALDO) avea 6 ani.
„In vara lui 94, Mondialul se juca in America. 
In Brazilia, chiar inainte sa inceapa turneul, toata lumea iesea pe strada si picta murale sa celebreze fotbalul. 
Totul se colora in verde, albastru si galben. 
Strazile, gardurile, peretii, fetele oamenilor. 
E o amintire speciala pentru fiecare copil din Brazilia. 
Ii citeam atunci povestea lui Ronaldo si zicea el ca a iesit in strada inainte de Mondialul din 82 si a ajutat la pictarea unui mural cu Zico.
Ghici ce, Ronaldo?



Daca citesti asta, sa stii ca atunci, cand aveam doar 6 ani, eu si prietenii mei am desenat chipul tau pe strada noastra. 
Erai eroul nostru. 
E o amintire care mi-e tatuata si acum in inima.

E amuzant lucrurile pe care le tii minte, pe masura ce trec anii. 
Nu imi aduc aminte mare lucru din finala jucata de Brazilia. Totul e in ceata. 
Dar tin foarte bine minte aceasta poza de pe prima pagina a ziarului local. 
Echipa nationala tocmai revenise acasa, iar Romario era la propriu cocotat in usa avionului si flutura steagul, de parca tocmai cucerise lumea pentru noi.
Imi aduc aminte c-am vazut poza asta si am simtit ca inima imi explodeaza pur si simplu de emotie. 
M-am gandit, Doamne, trebuie sa fac si eu asta intr-o zi!!!
Bineinteles, era aproape ridicol, din multe puncte de vedere. In primul rand, eram 200 de milioane de oameni in Brazilia si toti voiam sa ne facem fotbalisti, inclusiv cei batrani! 
In al doilea rand, eu nici macar nu eram jucator de fotbal. Jucam in echipa de futsal, 5 la 5, la mine acasa. 
Sa plec din Brazilia sa ma fac fotbalist, sa plec eu de acasa in lume, nu era chiar ceva realist pentru familia mea. 
Poate oamenii din America sau din Anglia nu inteleg asta, dar benzina in Brazilia era foarte, foarte scumpa, mai ales cand eram eu mic.
Din fericire, bunicul meu era gata sa sacrifice totul pentru mine. 
E cel mai important om din povestea mea. 
Daca il vizualizati acum, well, era un personaj. Intotdeauna purta ochelari de soare cool si avea o vorba a lui. 
O zicea in fiecare zi:
Cum sa traduc eu asta in engleza? Hmm…

“Hell, look at me. I don’t have a single dollar in my pocket, but I’m happy as a motherf*****!”

„Drace, uitati-va la mine. Nu am un  ban in buzunar, dar sunt fericit ca un motherf*****!” 
Obisnuia sa ma duca la futsal in vechiul lui Volkswagen. 
Cred ca era din 1969. 
Dar cand am inceput sa fac deplasari cu echipa, pe la 8-9 ani, era foarte scump pentru noi sa platim gazul, mancarea, toata deplasarea, dar atunci bunicul a facut ceva care mi-a schimbat viata.
Si-a vandut masina si din banii luati pe ea ne platea noua biletele de autobuz! 
Poate acum cand cititi, o sa va uitati la mine ca la un martir: „Oooo, saracul de el!”.
La dracu, nu!!!

„Nepotul meu e cel mai tare fotbalist din Rio. Cel mai tare din Brazilia! Magnific! De neoprit!”

In ochii lui, nu am facut niciodata nici o greseala. 
Era amuzant. 
Veneam acasa, dupa meciurile mele, si ii spunea lui tata: „Trebuie sa vii sa-l vezi pe Marcelo. 
Ce-a facut azi?! 
O MY GOD! 
A fost magic. INCREDIBIL!”
Dar tata abia a apucat sa ma vada jucand, caci trebuia sa munceasca. 
Probabil se gandea ca bunicul e nebun. 
Cea mai amuzanta parte era ca la fel zicea si cand jucam ca un *** si pierdeam. 
Ridica din umeri si zicea: 
„Ei, uatever! Lasa, ca ii dam noi de cap maine!”
Ma facea sa ma simt de parca eram Ronaldo, cand aveam doar 9 ani. Jur pe Dumnezeu, ca intram in casa cu pieptul in fata, mandru si sigur pe mine: 
„Da, sunt FOTBALIST!”
L-ati recunoscut, da? 
Normal. 
Marcelo. 
Fundasul lui Real, 4 titluri in Primera, 3 supercupe ale Spaniei, 3 Ligi ale Campionilor, 3 cupe UEFA, Bronz in 2008 si Argint in 2012 la JO cu nationala si Cupa Confederațiilor FIFA 2013. 
Si poate il vedem cu steagul iesit pe geam in Rusia, la Mondial.
sursa: eusunt.12
Cu nasul turtit intre vise, inganand numele idolilor....Pancu, Sapun, Nico, Sumi...copilasul cu suflet visiniu isi rosteste ca pentru sine juramantul sacru.
Visul sau va deveni cat mai curand realitate.
Si peste putin timp, poate doar patru ani...va scrie cu cerneala sufletului cuvintele de dor.
" Rapidule, daca citesti asta...inseamna ca mi-am respectat juramantul, iar tu suflet drag joci din nou ca Real Madrid."
FzR!!