Ziua meciului.
Cu aceeasi emotie copilareasca mi-am pregatit biletul (abonamentul obtinut via eventim cu optiunea print@home, deh - tehnologia merge mai departe, Rapidul ramane acelasi), cativa banuti ( pentru berea "de dupa") si cardul ratb.
Ma intorc acasa.
Pe Giulesti.
Din dreptul Pietei Crangasi simt pulsul meciului.
Si tamplele pulsand.
Derby-ul pentru rapidistul de rit vechi, e dat de momentul aparitiei primelor esarfe sau insemne.
Cu RAPID.
Fie in tramvaiul 41 ( 5-1 :-) ), fie in drumul spre batranul Giulesti.
In drum, semn bun imi zic, zaresc "batranul Rapid" din editorialul trecut.
Nu mai este bandajat.
E zambitor.
Semn bun.
E doar ziua derby-ului, nu?
Coada la bilete!!
Control la sange al stewarzilor ! :-)
T2 animata ca-n vremurile bune.
Cand au fost bune? :-)
Giulesti-ul si-a pastrat aerul boem si deschiderea occidentala: bunici, ceferisti, tricouri cu Roma, cu "Feyenoord Kampioen" si chiar cu Porto pe care sub numele sponsorul ui "Super Bock" e scris Sapunaru.
Giulesti-ul si-a pastrat aerul boem si deschiderea occidentala: bunici, ceferisti, tricouri cu Roma, cu "Feyenoord Kampioen" si chiar cu Porto pe care sub numele sponsorul ui "Super Bock" e scris Sapunaru.
Incepe meciul.
Si-mi spun ca fara nicio indoiala Rapidul este acela de pe Giulesti.
Cel pe care-l recunoaste omul de rand.
Care-si asteapta "ratia de bucurie" de la sfarsitul de saptamana.
Rapidul este cel de pe gazonul Sfant.
Care sufera.
Care sufera.
Si asa se inampla pentru ca pseudo-dinam0-ul domina.
In jur ma rasfat cu haz de necaz-ul providential.
Si incordarea caracterisitica unui derby inchipuit.
Ceva mai in spatele meu un domn se remarca cu o ruga "Hai Rapidule'!".
Ca o mangaiere.
Sau suferinta.
Desarta.
Sau suferinta.
Desarta.
Nascuta in acesti ani de povara.
Grea. Foarte grea.
In teren povara se sfarseste.
Imediat dupa intrarea lui Pancone.
Iar stadionul avea sa i se asterne la picioare Idolului.
Parca niciodata nu a sunat mai frumos " E, Panco / Panco-Italiano!".
S-a facut deja 2-0.
Cui ii pasa?
"Hai Rapidule'!"
Cobor scarile Giulestiului.
La iesire imi intersectez privirile cu Rappa.
Ultima data m-a vazut lacrimand.
Acum ne "semnalizam" reciproc ca totul pare OK.
Rapidul este acolo unde suporterul cu poate cel mai frumos suflet isi sacrifica cu siguranta cei mai frumosi ani din viata.
Neconditionat.
Dincolo de licitatii, insolvente, faliment sau propagande politice, Rapidul ramane o stare de spirit.
Daca nu farmecul vietii, cel putin esenta ei.
Sorb grabit berea din "Mega Image", driblez masinile din trafic si sar in "41".
Pardon, 51! :-)
Cantam din nou.
Calatorii zambesc.
Giulesti-ul ne-a dat viata.
Giulesti-ul ne-a facut sa uitam povara ultimilor 4 ani.
Schimb tramvaiul.
Nu si sentimentul de mangaiere sufleteasca.
Visez frumos. Rasfatat.
Langa mine un pusti imbracat regulamentar.
De la CSA.
In mai putin de o luna il vom infrunta.
Scorul nu va conta.
Va conta doar faptul ca noi rapidistii vom fi din nou impreuna.
Iar Rapidul va straluci din nou.
Pe Giulesti.
FzR!!
p.s.:
In aceeasi etapa Metaloglobus II - AFC Rapid 3-1. Drama jucariei de casa a lui copos continua. Rapidul, impotriva oricarui plan diabolic, TRAIESTE.
Stiti de ce?
Se spune ca un baietel avea doua mere.
Mama lui îi cere unul din mere.
Copilasul se gândește, mușcă dintr-un măr, mușcă și din al doilea și i-l dă mamei.
p.s.:
In aceeasi etapa Metaloglobus II - AFC Rapid 3-1. Drama jucariei de casa a lui copos continua. Rapidul, impotriva oricarui plan diabolic, TRAIESTE.
Stiti de ce?
Se spune ca un baietel avea doua mere.
Mama lui îi cere unul din mere.
Copilasul se gândește, mușcă dintr-un măr, mușcă și din al doilea și i-l dă mamei.
Mama il ceartă și îi spune că nu este educat, pentru că nu trebuia să facă asta.
Micul nostru rapidist, pentru ca despre el este vorba in aceasta povestionara, începe să plângă.
Mama il întreabă de ce plânge:
- Pentru că aș fi vrut să mă întrebi de ce am făcut asta!
- De ce ai făcut asta?
- Pentru că am vrut să-ți ofer ție cel mai dulce măr!
"Hai Rapidule'!"
