Există în Giulești o vorbă " că rapidist te naști, nu devii ".
Că nu alegi tu cu cine să ții, Rapidul te alege.
După 80 de ani de când a apărut el pe lume, Giuleștiul " a plecat să se odihnească doar puțin..."
Locul rămas deocamdată gol vibrează de emoție și dragoste. Pură. Un Dor clocotind. Care va da naștere cât mai curând unor noi Povești. #LegendaContinuă FzR!!
Rapidul, cândva un seducător egoist și răsfățat,ajunge printr-o împrejurare mai mult decât nefericită din multi-miliardar un sărac amnezic cu 2 sau 3 ocupații pline de responsabilitate.
Băuturile fine, manichiura și petrecerile extravagante sunt înlocuite brusc de munca în construcții, gătitul, dormitul în garaj și responsabilitatea de a fi tată.
Acest "mers pe bicicletă" pornit tocmai din liga a 5-a îi reușește de minune Eroului Nostru.
Descoperindu-se un boem și un visător da naștere propriei sale Legende.
Acolo unde Arturo își respectă promisiunea și se întoarce după Catalina.
E drept doar după ce sirena ( inimii Catalinei ) a sunat de 3 ori.
" Viața mea a fost mai bogată cât timp am fost sărac cu tine, decât atunci când aveam toți banii din lume. "
Acum șapte ani am întors cea mai neagră filă a
istoriei noastre.
Drumul plin de spini a semănat cu mohoratii ani
ˈ46 când echipa noastră colinda de sărbători prin fața usilor închise ale celor
bogați pentru un colț de pâine și câteva kilograme de cartofi.
Ne-am apărat culorile gratis, am trăit din chete
și donații, am fost tarați prin tribunale, am plâns și înghețat.
Dar nu am
îngenuncheat.
Ne-am înălțat Speranțele, iar atunci când ne-a
părut că blândul destin își întoarce fața către noi, mai tare ni s-a făcut
vânt. De pe muntele cel mai mare.
Falimentul ne-a părut naufragiu.
De pe insula pustie am strâns mărgăritarele
sufletelor noastre în drag șirag.
L-am înșirat atent precum la gâtul iubitei și
ne-am bucurat de faptul că Rapidul există.
Fie doar în sufletele noastre.
Am învățat să ne transformăm nenorocirile în
cele mai de preț bucurii.
Ale oamenilor simpli.
Am devenit campioni în 3 rânduri, adică de tot
atâtea ori câte titluri am strâns în cei 96 de ani de existența. Chiar dacă de
data aceasta la nivelul ligii a 5-a, a 4-a sau a 3-a.
Cel mai important este că nu am uitat să ne
bucurăm.
Iar la sărbătoarea celor mai săraci am simțit
căldură, dragoste, entuziasm, pasiune și sinceritate. În forma cea mai pură.
Am privit neputincioși cum suflete dragi ni s-au
înălțat spre Ceruri, cu siguranță doar pentru a ne face Iubirea mai bine auzită
și l-am susținut pe Pancone la meciul de retragere.
Am îngenuncheat doar atunci
când Giuleștiului Drag ne-a fost doborât la pământ. Căci nu există pedeapsă mai
mare decât aceea de a lăsa un suflet să rămână fără casă. Mi fost atât de
Drag Giulestiul încât pot spune că l-am iubit în egală măsură precum Rapidul.
Fiecare banca a stadionului îmi cunoaște povestea.
Iar El, Giulestiul a știut să mă asculte tăcut
și îngăduitor. Precum cel mai bun prieten.
Am luat calea pribegiei pentru a inventa poate
cea mai tulburătoare și fermecătoare nuanță a stadionului din Regie: „ Aici e
Giulești „.
Un „This is Anfield” al pasiunii care nu știe
sau se încăpățânează să piară.Un haz de necaz providențial ce ne-a caracterizat întotdeauna. Din
care am făcut scut.
Împotriva furtunilor viitoare ce suntem gata să
le înfruntăm.
Pentru toată această lupta, dar mai ales pentru
Speranța ce pulsează în noi, ne strângem plini de emoție în jurul bradului.
Știmînsă foaptul că poate Moș Crăciun nu va
ajunge nici anul acesta la noi.
Darurile au cea mai mică importanță pentru noi.
Poate de aceea noi l-am iubit mai mult pe Moș
Nicolae. Bătrânul nostru, cel mai probabil rapidist că și noi, care din sărăcie
a știut întotdeauna să facă mici bucurii.
Chiar dacă aceste au fost câteva portocale, o
pereche de șosete sau câteva bomboane.
Pentru toate aceste suflete Albe și pentru toți
ce prin venevă curge sânge vișiniu vă urez cu drag un Crăciun fără de
Sfârșit.
Comedia romantică este despre povestea oamenilor ajunși " din greșeală împreună".
Acolo în tribună, sau mă rog la masa 23, însă responsabili, simpli sau celebri, săraci sau bogați, hazlii, înțelepți sau visători, împărtășesc pasiuni și speranțe.
Pentru Ea. Echipa de suflet.
Ce locuiește la numărul 232. Sau 323.
Nu are importanță.
Important este că există.
Și apropos puștiul acela Tyler cu numărul 23 poate este chiar Rapidul.
Micuțul învață încet, încet să-și învingă timiditate, iar curajul îi va aduce curând cele mai frumoase victorii.
Până atunci rămânem cu aceste recomandări cinematografice.
Povestea veritabilului nr. 23 Longfellow Deeds, un remake 2002 al comediei clasice regizate de Frank Capra în 1936, nu este altceva decât o dezvăluire a destinului Rapidului.
Al meu, al celor mulți, curați și pasionali ce-și găsesc locul în tribună în fiece sfârșit de săptămână.
Eroul nostru, dedicat fenomenului fotbal ( american ), darnic, sincer, pasional și slujitor al Iubirii față de semeni, duce o viatã simplã dar fericitã în micuța localitate Mandrake Falls - New Hampshire ( n.r. Giulești ), scopul în viață fiind să-i fie publicată măcar o poezie in Hallmark.
Fila destinului este întoarsă atunci când pe neaşteptate află că a moştenit un imperiu de 40 de miliarde de dolari.
Este nevoit să părăsească Mandrake Falls pentru New York, un fel de liga 1, plină de minciună, falsitate, personaje celebre, bogate și puternice.
Această lume nouă îl consideră un tembel, un fraier și-l umilesc la fiecare pas.
Singur Împotriva Tuturor!
Mai mult reporterul Babe Bennett, o încântătoare prezență, se dă drept asistentă medicală din Iowa, cu par șaten sau blond, inventând zeci de povești iluzorice, pentru a-i câştiga inima şi a-l prezenta lumii întregi drept un idiot.
Eroul nostru cu suflet veșnic de copil se îndrăgostește atât de iremediabil încât îi oferă sufletul său în versuri:
" Mi-e greu să respir, parcă plutesc.
Plin de Dragoste, o să explodez.
Mâinile-mi tremură, am gura uscată.
Inima Mea e a Ta toată.
Mă port ciudat, nu mai sunt eu.
Dansez că un elf, dansez că un zmeu.
Acum, bietul fraier va afla,
Ce înseamnă Dragostea "
Adevărul iese la suprafață, iar moștenitorul nostru fără de voie, află totul despre scenariul fals urzit de o lume prea crudă înțelegerii sale.
Donează cele 40 de miliarde de dolari, pentru că " banii sunt hărtii zburătoare, iar Iubirea nu e de vânzare ", preferând să se reîntoarcă în micul său orașel.
Finalul filmului il găsește pe Eroul Nostru, pe un cal Alb insă sângerând vișiniu, cu același spirit filantrop salvând concedierea a 50.000 de angajați și sufletele înghețate ale acționarilor.
Amintindu-le cât de important este să nu fie uitate cele visate în copilărie.
Un Peter - Pan al vremurilor noastre.
Niciodata apuse. Baby Babe Bennett iși recunoaște greșelile și este iertată.
