De vorbă cu Moș Crăciun

Seara de ajun. Parchez Rapidul.

Șterg lacrimile sacrificate ca de atâtea ori pe drumul de întoarcere.

Deh, de sărbători devenim mai melancolici, poate mai slabi și mai plini de dor.

Îmi repet din nou în gând: „ Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine....”.

Mă întreb dacă nu cumva Nichita Stănescu m-a cunoscut cândva. Nu avea cum. Zâmbesc amar.

Tufa de pe alee se cutremură sub privirea mea încețoșată.

Lângă ea îl zăresc chiar pe Moș Crăciun.....Pare că mantia-i e vișinie.

„ Acum e momentul să-mi vărs tot of-ul ....”
- Bună seara, Moș Crăciun!
- Bună seara, tinere.....  ( „ chiar vrea să mă facă să mă bufnească iar plânsul ? ” )
- Dacă nu-i cu supărare și ai răgaz aș vrea să discutăm un pic.
- Tinere ( „ of, chiar insistă cu apelativul..” ) curând pornesc în aventura mea conform tradiției acestor zile....Grăbește-te te rog dacă vrei să-ți descarci totuși sufletul la mine.
- Știi? Cred că ți-am scris cele mai multe scrisori. Sigur unele au avut multe greșeli de gramaticale. De emoție. Adesea le-am scris în lacrimi.
- Fiule ( „ un bob fierbinte mi se rostogolește pe obrazul drept...” ), povestea mea este despre emoție, speranță, visare...Nu trebuie să te scuzi. Înțeleg și mă copleșesc emoțiile voastre.
- Nu întotdeauna am primit însă ce am scris....Mașinuța cu telecomanda mi-ai înlocuit-o cu o pijama, mingea de fotbal a fost uzată și mi-ai adus-o abia vara, am primit mănuși deși mai aveam câteva perechi, banane verzi, bomboane „ cubaneze ”....
-  Dragule, dar ai visat în continuare la cadourile dorite, așa-i?
- Da, răspund....Încercând să-mi ascund privirea sub un morman de frunze înghețate.
- Și m-ai așteptat la fel în următorul an, nu?
- Da!!

     Mi-am prins în palmă bobul umed si fierbinte. 
    Ascunzându-l de privirea înțeleaptă  a Moșului.
   - Știi oare că peste an, în timp ce citesc miliarde de scrisori mă confrunt și eu cu diverse probleme?
- - Tu, Moșule?
  - Da, copile...Eu....
- - Sania mi se dovedește tot mai neîncăpătoare, iar renii trag din ce în ce             mai greu la ea..
- - Dar Magia.....!?
- - Nu există Magie. Există Speranța, Voință, Încredere și Credință. Poveștile le scriem cu Inima pentru a ne înveli sufletele. Adesea exagerăm în metafore și nuanțe doar pentru a ne răsfața. Sau a ne exprima sentimentele. Greșim. Ne grăbim.
-  - Știu că ai câțiva spiriduși care te ajută, nu?
- - Așa este....Însă nu uita că noi încercăm să îndeplinim miliarde de dorințe exprimate prin scrisori. Celor cu greșeli gramaticale le trimitem cadouri aleatorii. Încercăm să le tratăm insă prioritar pe cele ce vin din casele sărace și inimilor fără de speranța. Pentru că știm foarte bine faptul că noi reprezentăm singura lor Lumină.
-  - Înțeleg, Dragă Moșule.... Strâng din dinți. De ciuda și rușine.
-  - Și apoi află că anul trecut am fost nevoit să-mi vând renii pentru a-mi achita ultima rată la banca la creditul pe 1000 de ani pentru căsuța mea din Laponia. Spiridușii m-au părăsit. Vai de bătrânețile mele.....Dar stai!! Ce vroiai să vorbești cu mine? Sa-mi ceri ceva pentru Rapid?
-  - Vroiam să te întreb dacă nu ai un post vacant de spiriduș.....? Aș fi bucuros să te ajut.
- - Ei, tinere....Mi-ai înmuiat sufletul. Nu-mi vine să cred că într-o lume care doar știe să ceară, mai există și persoane care dăruiesc. Mulțumesc! Te primesc bucuros!
- - Pot să te îmbrățișez, Moșule?
- - Te rog...! Mă bucur că nu ești necăjit pe mine. Așa mi-ai părut la început...

În îmbrățișarea aceea am simțit parcă întreagă Lume.

Plină de căldură, sinceritate, grijă față de aproape, bunătate și multă multă înțelepciune.

De a putea depăși obstacolele și momentele dificile.

Cu siguranță Moșul este rapidist.

Altfel nu-mi explic cum poate să înfrunte atâtea, ca apoi să ne aducă bucurie...
Mereu. Și un an in plus.

Într-o lume din ce în ce mai preocupată de cotidian fii TU Moș Crăciun!!

Sărbători Fericite!!

Crăciun fără de Sfârșit Tuturor!

FzR!!