Schela

Signore s-a prăbușit sâmbăta trecută de pe poziția a 2-a a superligii.

Urmare a acestui nefericit incident, până la aflarea rezultatului investigației, Căpitanul nostru s-a grăbit să-și asume întreaga vină...

Singurul martor la acest accident, pentru că omul negru Albu chiar nu mai contează, a fost însă puștiul Borza.

Polițistul, la ieșirea Fratelli, l-a întrebat:

- Măi copile, de ce a căzut dnul Cristiano Bergodi de pe schelă...??

- Păi l-a bătut Dumnezeu.

- De ce l-a bătut Dumnezeu?

- Că a înjurat?

- Nu pot să cred. Și cum a înjurat???

- Tu-ți Dumnezeu mă-tii de copil, nu mai scutura mă schela!!

FzR!!

Jumătatea

Bănuiesc faptul că nici până în această dimineață galeria nu s-a întors spre terenul de joc, pentru a-i încuraja totuși pe băieții noștri care aseară nu au avut un mic dram de noroc.

Iar dacă au făcut-o, în Ziua Iubirii Necondiționate, ar fi constatat cu siguranță faptul că jumătatea sufletelor noastre, de astă dată mai mult decât împovărată, și-a strâns RAPID bagajele și s-a pierdut rătăcită în noapte.

Noi cei ce le-am rămas alături am considerat doar că am avut ghinion.

Același ghinion ce-l ai atunci când vântul ridică fusta unei femei, iar ție îți bagă praf în ochi.

În toată această tristețe apăsătoare, zău totuși că parcă nici că se putea fi mai nimerit să ne re-descoperim Iubirea.

Pentru că aseară am simțit din plin cât de tare ne doare.

În dimineața aceasta am realizat cât de norocoși suntem.

Pentru că existăm, ne bucurăm, cântăm, iubim și visăm împreună.

Pentru că bem atât la bucurie, însă suntem obișnuiți să o facem mai mult la tristețe.

Iar dacă aseară, de Dragobete, cei care nu ați avut o jumătate, sper din tot sufletul ca astăzi să sărbătoriți cu 0,75 sau 1 litru.

Pentru că miercuri ne vom bucura.

Împreună!!

FzR!!

Pușculița

Toată noaptea m-am frământat cu cine va semna Mbappe ăsta...

Nu am pus geană pe geană. 

La stângul zic, căci cu dreptul am tot visat un unsprezece și mai imbatabil.

Dimineață mi-am scos de sub pat pușculița să văd dacă-l pot ajuta și eu pe dnul Dan cu economiile mele.

Nu știu de ce vă tot plângeți de facturile la gaz. 

Eu plătesc exact ca anul trecut și nici nu am dat drumul la centrală...

Am numărat bănuții de două-trei ori.

E clar însă că pentru transferul lui Kylian ar trebui să-mi iau cel puțin două joburi.

Asta mi se pare deocamdată cel mai complicat, mai ales acum când tocmai am descoperit că ziua de muncă trece mult mai ușor dacă nu te duci...

Am pitit pușculița și apoi pe mine sub plapumă.

Cum ar fi dacă totuși Mbappe ăsta ar semna cu Rapidulețul?

Chiar!

Cum ar fi??

O nenorocire căci i-ar scoate din echipa ori pe Rrahmani ori pe Bora Burmaz.

FzR!!

Playlistul

În după-amiaza aceasta am descoperit faptul că dacă dorm până la prânz pot economisi banii de micul dejun.

De fapt am dormit până la prânz pentru că refuzam să mă trezesc din acest vis frumos.

Kosovarii noștri au jucat exemplar, iar echipa a fost exactă și extrem de pragmatică fără a lăsa nicio șansă vizitatorilor.

Acum zău chiar mă abțin să exagerez cu laudele, pentru că știu faptul că dacă cineva ar pierde un milion de euro legați cu un elastic, noi rapidiștii cu siguranță am fi cei care am găsi doar elasticul...

Nu exagerez însă nici nu vreau să nu remarc faptul că Signore al nostru ne-a adăugat în playlist cea de-a cincea victorie consecutivă.

Sâmbătă ne deplasăm la Iashington, iar dacă reușim să "dăm de șase" chiar vom lua o opțiune serioasă în lupta pentru titlu.

Închid ochii la loc, strâng perna în brațe, zâmbesc.

Chiar nu vreau să mă trezesc din acest vis frumos.

Chiar îmi doresc să dau pe "repeat" acest playlist.

FzR!

Bicicleta

- Cornele, uită-te pe geam, e un cal pe strada noastră!!

- Nu e cal femeie, e un măgar!

- Pe geam, omule, nu în oglindă!!

Mare noroc că a plecat apoi la serviciu, altfel iarăși se isca vreun iureș.

Eu am rămas acasă să mă pregătesc pentru meciul din seara aceasta.

Când ne vom revedea cu UEFAntasticii Dani Coman, Măldă și Perjinho.

Nu știu de ce, dar mă încearcă sentimentul că băieții ăștia nu vor veni în Giulești ca să ne facă cine știe ce declarație de iubire, chiar dacă înca suntem in preajma lui Valentine's Day.

La ultima ședință de la sediul clubului...:

- Măi Nico, noi i-am certat inutil pe băieți că nu au știut să ne spună unde e Kosovo. Dar noi știm?

- Nu știm exact, dar avem în echipă câțiva de acolo care vin la antrenament cu bicicletele. Nu poate fi așa departe...

Kosovarii noștri deci, dacă reușesc în seara aceasta ceva biciclete sau triciclete în fața panzerelor din Hermannstadt, ne pot apropia de prima poziție a clasamentului.

Pentru cei obisnuți cu înălțimile clasamentului poate însemna o amenințare, pentru noi deja o reușită față de un drum lung și greu, ce deja l-am parcurs.

FzR!!

Iubirea

În dimineața aceasta, din lipsă de ocupație, am vrut să prepar niște carne marinată cu vin, însă după a doua sticlă am uitat ce fac la bucătărie.

După transferul (sper unul reușit!) al lui Rareș Pop și peripețiile de prin bucătărie am făcut RAPID inventarul: un dop și cu încă două deci trei!!

N-ai bani, n-ai prieteni!

Ai bani, ai dușmani!!

Dușmani și rivali zic, căci pare-se Rapidulețul începe să se înscrie serios în luptele pentru viitoarele titluri de campioană.

Până atunci, pentru că astăzi este ziua îndrăgostiților, ajunși la jumătatea drumului, e timpul să vă spunem secretul ascensiunii noastre: Iubirea.

Dar și încrederea mereu în vremuri mai bune.

FzR!!

FOREVER

Aseară, în timp ce moțăiam, Rapidulețul nu a mai avut răbdare și s-a cocoțat pe poziția a 2-a a superligii.

Să nu uităm însă că în sport locul doi este unul frustrant. Euforia este cu mult mai mare când se reușește salvarea de la retrogradare, decât dacă la sfârșitul campionatului am purta la gât medalia de argint.

Poate de aceea mulți dintre fotbaliști decid să-și dea această medalie jos, imediat ce le este pusă la gât.

Acesta este deocamdată destinul celor de la Bayer 04 Leverkusen, formația germană fără niciun titlu în Bundesliga.

Tocmai acesta este motivul pentru care răutăcioșii au poreclit "aspirinele" drept Neverkusen.

Poate nu întâmplător răbdarea celor 120 de ani de existența poate fi răsplătită chiar la sfârșitul acestui sezon.

Aseară, băieții din Neverkusen au zdrobit (3-0) farmaciștii cu mult mai bogați din Munchen și s-au distanțat la cinci puncte de bavarezi.

Păstrând proporțiile unei confruntări Bayern L.-Bayern M., aseară s-a disputat și partida CFR-RAPID.

Nu știu cât de mare pare coincidența, însă de aseară pare-se că seriozitatea, așteptarea și încrederea încep și trebuie să fie răsplătite.

Iar drumul de la NEVER la FOREVER, cu toate suferințele și poverile sale, începe să pară din ce în ce mai scurt.

De aseară Bayern Leverkusen și Rapidulețul au dreptul să viseze frumos.

Cel puțin pentru frumoasele povești ce le-au scris pentru cei ce le iubesc la infinit.

FzR!!

Telecabina

Nu am mai rezistat în dimineața aceasta și i-am strigat furios:

- Dacă mă iubeai te măritai cu altul!!

De la gătit a pornit totul, pentru că nu am mai găsit alte motive.

Tot folosește Floriol, când noi ne permitem, de când cu patronatul ăsta nou, să gătim doar cu Mobil Super.

Dacă tot se aude și faptul că de mâine vom tura motoarele la maxim.

Acum chiar nu îndrăznesc totuși să ne credem cei mai tari.

Pentru că știu faptul că la început Cezar a fost împărat, apoi cogniac, iar acum e salată...

Duminică, după efortul depus în întreaga săptămână și apoi în meciul în sine, "bâieții" ajunși în vârf l-au întrebat pe Signore:

- Mister, de 6 zile urcăm muntele, acum că am ajuns în vârf spune-ne ceva înțelept!

- Data viitoare să luați telecabina!

FzR!!

Banii

Nu că aș vrea să credeți că mă laud, dar până la meciul de sâmbătă, frigiderul meu cred că va face cel puțin 400 de vizualizări.

Acum nici nu știu dacă mă laud pe mine sau de fapt laud frigiderul, căci eu de fapt am avut mereu cel mai puțin de câștigat...

Glumesc, ieri-noapte de exemplu, grijuliu însă nu trezesc pe careva, am mâncat 6 conserve: una de pește și 5 de bere.

Grijuliu și filantrop inclusiv Signore al nostru....

De la începutul săptămânii a mers în fiecare zi în Gara de Nord. 

Apăsat de gânduri ca de fiecare dată, la ieșirea de la coloane, lăsa unei măicuțe care vindea pătrunjel, câte o bancnotă de 5 lei...

Fără să ia legătura, fără nicio legătură deci.

În dimineața aceasta, repetând ritualul, măicuța i-a întrerupt gestul și i-a spus:

- Să știți că s-a scumpit! De azi legătura este 7 lei...

Amu' zău că nu-i bai de ăștia doi lei în plus, important este ca noi sâmbătă să nu fim de 2 bani la Cluj.

Căci Signore al nostru zice-se că vrea toate cele trei puncte.

FzR!!

Norocul

După pățaniile din prima parte a zilei de ieri, evident că am decis să-mi fac curaj. Și am băut.

Că doar jucam cu Oțelul Galatasaray ăia și nu se cădea să mă prezint neîncălzit la meci.

Am și ațipit puțin, parcă.

Pentru că sunt genul care nu renunță niciodată la visele sale, eu întotdeauna mai dorm măcar încă puțin...

Până să ies pe ușa, buimac cum eram, crezând că sunt încă la muzeu, m-am trezit remarcând....:

- Doamne, ce urât l-a pictat Grigorescu pe distrusul ăsta!

- Pisule, aici ești acasă, nu la muzeu, iar ăsta nu e un tablou, asta e o oglindă...

Chiar mă întreb încă ce curaj a avut vatmanul să oprească în stație. Să mă pot urca și să ajung înainte de intonarea imnului.

Băieții?

Încep să arate tot mai mult a o echipă ce-și dorește tot mai mult.

Iar galeria nu a ezitat să-i răsplătească pe rând, pe cei mai meritori dintre ei.

"Rrahmani, ale/Rrahmani, aleee!!/Rrahmani, ale/Rrahmani, aleee!!"

Não sei se o nosso Albion se entendeu com o português João Pedro Lameira, não há dúvida que o goleador do Giulești roubou a bola e nos explodiu. 

Descopăr noi valențe în mine, exult alături de cei mai frumoși oameni de pe pământ:

"Rrahmani, ale/Rrahmani, aleee!!/Rrahmani, ale/Rrahmani, aleee!!"

Și în acest vulcan, până să intrăm la vestiare, Bora reușește o bijuterie desprinsă parcă dintr-o altă galaxie:

"Și Burmaz ale/Și Burmaz alee!/ Și Burmaz aleeeee!!!"

Signore al nostru, după pauză, ori le-a trasat la băieți strategia până în minutul 65, ori nu au fost ei atenți, ori nu știu ce să mai zic....

Sau deja bănuiesc faptul că totul face parte dintr-un scenariu fără de sfârșit.

Bucurie, emoție, iubire și sărbătoare.

"Și Petrila ale/Și Petrila aleeee!!/ Și Petrila alee!!" 

Iar tobele, steagurile, marea aceasta de suflete dedicându-se necondiționat iubirii, tot mai greu de descris, tot mai greu de surprins în cuvinte...

"Aioani alee/Aioani aleee!/Aioani alee/Aioani aleee!"

Magnific, sud-american, pur și simplu Fericirea este la ea acasă...

" Săpunaru aleee/Săpunaru aleee!/Săpunaru aleee/Săpunaru aleee!"

Cu puțin noroc, poate dacă mai intarziam în tribună, galeria mi-ar fi dedicat și mie câteva astfel de ritmuri. 

Pentru că merit. Doar că nu am noroc.

Și brusc mi-am amintit!

Toată copilăria mea mami al meu m-a rugat să nu mai fluier în casă, că fluier a pagubă.

Nah!

De asta aseară nu mi-a fredonat galeria și mie numele...

Mare noroc am avut însă că a fluierat arbitrul finalul partidei.

Dacă mai dura două minute meciul, în dimineața aceasta sigur eram mult mai șifonați.

FzR!!

Abonamentul

- Alo, nevastă! Spune-mi te rog, ce-ai băgat în mâncare.

- E secretul bucătarului, nu-ți spun!!

- Hai măi, că sunt la terapie intensivă, ei mă întreabă!

De fapt acum două nopți era să ajung la terapie intensivă datorită băuturii.

- Dacă știai că bea, de ce te-ai măritat cu el?!??

- N-am știut că bea, până l-am văzut abia în dimineața asta treaz....

Azi-dimineață chiar m-am decis să fiu soțul model.

Mi-am făcut destoinic lista de cumpărături, luat sacoșele și sacul cu pet-uri reciclabile.

Nu vreau să par că exagerez, însă din coșul de cumpărături mi-a dispărut punga cu cartofi, iar la casă am constatat că și sacoșele au avut aceeași soartă, pentru că sigur vă mai amintiți că le aveam cu mine.

Nici cu pet-urile alea nu am avut sorți de izbândă. 

Nici măcar unul nu a fost acceptat de mașinărie. Cel mai probabil dna binevoitoare s-a asigurat să primesc doar refuzuri.

- Lăsați pet-urile aici?

- Păi, da! Că doar nu mă întorc cu ele acasă.

- Plasa o mai vreți?

- Nu că am mai luat...

Sper doar ca măcar în seara asta să nu luăm plasă și de la oțelari.

Pentru că noi rapidiștii ne-am făcut abonament în speranța unor vremuri mai bune.

Aaaa, era să uit! Azi-noapte, luptându-mă cu plapuma și gândurile cele multe, m-am trezit că-l strig și pe îngerul meu păzitor:

- Bă, vino mă acasă că nu-ți fac nimic!

FzR!!!