Chihuahua

După campania asta de transferuri, Ițic și Ștrul ăștia ai noștri, s-au apucat și de falsificat euro. Că gratis, mă îndoiesc, rămâne de văzut dacă se poate...
Din greșeală, ăstora doi meseriași, din matriță le-a ieșit o bancnotă pe care scria 102 în loc de 100.

- Ce facem?

- Du-te la băcănia din colțul străzii, acolo vinde unu' bătrân care nu vede bine, și roagă-l să ți-o schimbe.

Zis și făcut!

- Ai schimbat-o?

- Da!

- Și ce ți-a dat?

- Două de 49 și una de 4!

Știți cum suntem noi? Ăștia de la noua asta multinațională?

Am luat, în eșaloanele alea inferioare, pe rând premiul întâi.

Și de atunci nu am mai avut nimic de demonstrat.

Luni îi înfruntăm pe ăia Sexy.

Pancone, care stă la casă, s-a trezit în dimineața aceasta, a ieșit în curte, s-a întins îngândurat pe șezlong și deodată a observat în copacul său o gorilă.

Stupefiat a sunat la ACGC (Asociația Gorilelor din Copaci)

- Bună ziua, am o gorilă în copac, puteți să veniți să o luați?

- Sigur, ajung în jumătate de oră.

În jumătate de oră ajunge un tip cu o pușcă, o bâtă, o pereche de cătușe și un câine chihuahua.

Pancone îl întrebă:

- Nu vă supărați, dar cum o să procedați?

- Păi, eu mă urc în copac, îi dau o bâtă în cap gorilei, ea cade jos, iar câinele vine și o mușcă de testicule, gorila își va pune mâinile în cap și tu îi pui cătușele.

- OK, dar cu pușca ce facem?

- Fii atent aici, dacă o să cad eu primul să împuști chihuahua.

Sper deci ca Pancone al nostru să-i împuște pe ăia de la Chihuahua Sexy.

Sau dacă ratează, pe falsificatorii ăia doi.

Care doar ne amăgesc.

Baftă, Pancone!

FzR!!

Despre iubire

Rapidulețul nostru a împlinit 103 anișori.

Și milioane de povești de iubire. Pline de emoții, speranțe, dezamăgiri și lacrimi.
Nu-i așa?
Mai mereu cea mai a naibii meserie de iubit degeaba.
M-am întors ieri-noapte, așa mai spre dimineață...
Când acasă o găsesc pe nevastă-mea bând o cafea cu un bărbat necunoscut.
Am reacționat. De parcă am fi primit un gol.

- Cum poți să-mi faci asta??!?

M-a întrerupt:

- Nu te mai agita! Omul ăsta a venit pentru tine.

- Pentru mine?? Dar nici nu-l cunosc!

Mi-a zâmbit liniștită și mi-a spus:

- Atunci faceți cunoștință: acesta este dnul Dan, soțul amantei tale.

Când s-au mai calmat apele, de parcă s-ar calma în viața mea, i-am trimis pe furiș iubitei mele un sms:

- Aș face orice pentru tine! Aș merge prin foc, aș străbate cele 7 mări.

- Awww, ce drăguț! Vii pe la mine?

- Nu, că plouă...

Cu Rapiduletul nu a mers niciodată așa....

- Bătrâne drag, ce autobuz iei tu? Numărul 1?

- Da! Tu?

- Eu numărul 23!

După 5 minute vine autobuzul 123, iară eu, așa naiv cum mă știți, exclam:

- Ce bine! Mergem împreună!!

Aaa și încă ceva!

Avem preparator fizic nou. În persoana (cum altfel?) lui Eros Giglia.

Că la iubire suntem campioni. Ne mai rămâne să așteptăm alea șase transferuri în total.

- Vă rog să mă transferați, am nouă copii!

Bine, bine, dar ce altceva mai știi să faci?

Despre iubire.

La mulți ani, Rapidulețule!!

FzR!!

Cowboii

Înțeleg că Pancone al nostru s-a închis cu lotul în cantonamentul din Mogoșoaia, pentru a-i evalua mai bine.
Ce nu înțeleg este renunțarea, trecând peste părerea lui Pancu, prea ușoară la serviciile lui Christensen.
Cu siguranță unul dintre cei mai serioși și muncitori jucători străini trecuți prin Giulești.
În rest, numai de bine.
România își continuă parcursul ireproșabil la Campionatul Mondial, iar noi în campania de achiziții.
Că, înțelegând că femeile se uită după ăia cu mălai, Șucu și-a luat și el vreo 5 kile.
Că după miile alea de promisiuni făcute nouă și ălora mici, domnul Dan l-a scos la plimbare cu Matizu' pe Andrei, acest Jordi Cruyff al Giuleștiului.
— Tati, ăsta din dreapta care se vede pe geam este Marele Zid Chinezesc?
— Nu, tati, e bordura.
Ieri, de exemplu, în Dallas fiind, costumat în cowboy, a intrat într-un saloon și a văzut o femeie frumoasă.
Neștiind cum să intre în vorbă cu ea, i-a împușcat pe toți cei din jur, după care a întrebat-o:
— Și?... Singurică, singurică...?
Deocamdată, deci... aceasta este singura noastră șansă de a fi în prim-plan.
A României și a Rapidulețului.
Preferăm, sperăm deocamdată, prim-planul televizorului.
Date fiind orele înaintate de disputare ale meciurilor, nici pe alea nu le vedem, ci dormim „ca cowboii”.
Măcar de am visa.
Frumos.

FzR!!

Jurnal

Qatarstrofale mai sunt rezultatele înregistrate la începutul campionatului ăsta...

Pentru noi, europenii, zic!

Le iau partea, pentru că-i înțeleg cel mai bine.

Că mie de la început, de bebeluș adică, mi-a fost așa.

Că mă loveam de pătuț, începeam să plâng, iar părinții îmi băgau suzeta în gură.

Că după terminarea armatei, am mai înțeles și cum stă treaba...

– Și, când ți-ai dat seama că nu te mai iubește deloc?

– Când m-a invitat la ea, la nuntă.

Deși am știut-o dintotdeauna.

Că am nevoie de minim 200 euro/zi. Că aia cu 2 litri de apă e pentru rațe.

Că de fapt am vrut să-i cer 1 milion până vineri, dar de emoție am cerut-o de soție.

– Bărbate, ieri am pus două sticle de palincă în cămară. Azi de ce mai e doar una?

– Pentru că nu am văzut-o.

Că-s atât de supărat acum, încât acum aș vrea să mă întâlnesc față în față cu inventatorul dopului legat de PET.

Că am ajuns la concluzia că singura variantă ca să pun bani deoparte este să-i ascund de mine.

Că mai toți cred despre mine că-s o persoană slabă.

Însă promit că într-o zi le voi face o surpriză: le voi arăta burta.

Poate chiar de astăzi.

Când vom începe să ne revenim.

Că Die Mannschaft debutează astăzi împotriva mingicarilor ăia de la Curaçao.

Că Portocala Mecanică înfruntă la Dallas Samuraii Albaștri.

Dallasă că ne revenim.

Noi, europenii, zic!

Adică și Rapidulețul.

FzR!!

Piiiffff

Tarrre mândru și fericit mai sunt că echipele astea (48, zic!) vor disputa nu mai puțin de 104 partide la campionatul ăsta mondial.

Și toate astea se vor disputa în deschiderea primului meci al Rapidulețului. Din sezonul următor, zic!

Că acum, dacă ne uităm în urmă, ne spunem: „Băi, ce proști am fost sezonul trecut!”

Probabil... că suntem proști și acum, doar că ne vom da seama abia la anul.

Sau poate că nu.

Că Pancone al nostru a anunțat deja primele achiziții: Mohammed Kamara și Vladan Bubanja.

Sper, deci, ca „buba” noastră să nu rămână la infinit precum a deșiratului ăla de Don Quijote: idealiști, nebuni, generoși, cu perseverență oarbă și fidelitatea asta mistică.

Fiindcă acest conflict etern între iluzie și realitate ne-a adus aici...

Cam nicăieri, zic.

Însă împreună și cei mai fericiți.

Aproape cei mai fericiți.

Că astăzi nevastă-mea m-a tras după ea vreo trei ore prin magazine, iar într-un final a obosit și mi-a spus:

— Te rog frumos să te dai jos de pe cărucior!

Acasă au urmat, evident, discuțiile:

— Iarăși stai întins pe canapea...

— Draga mea, privește partea pozitivă: întotdeauna știi unde mă găsești!

Cugetând, deci, în canapeaua asta, am mai constatat că mi-am îndeplinit visul. Că-s realizat, deci!

"Că când" eram copil, îmi doream să fiu șofer de autobuz, pentru că îmi plăcea sunetul „piiiiffff” când se deschidea ușa...

Nu după mult timp, am descoperit berea la doză!!!

Piiiffff!!!

Piiiffff!!!

Să fie fotbal, deci!

În deschiderea primului meci al Rapidulețului Nostru!!

FzR!!

Promisiunile

Aseară, pe la ora 23:00, m-am pus în pat, bucuros că mă culc devreme! 

S-a făcut ora 5:00 și eu nu încetasem să mă bucur!

Că până la transferurile alea răsunătoarele, ni s-a alăturat Leo Toader. 

Că în sfârșit, după cei patru ani de experimente, domnul Șucu a descoperit că forța Rapidului este dată de tradiție, spirit, dorință și atașamentul dus până la sacrificiu. 

De aici se reconstruiește totul. Adică ceea ce era deja clădit.

Sper, deci, că noul staff va reuși să-i convingă pe băieți să vină la stadion, să joace meciurile și să renunțe să tot facă cereri de acelea ca să lucreze de acasă... 

Mai sper și ca Pancone să-i bage pe toți (pe cei pe care îi păstrează în lot!) la dietă. 

Să mănânce tortul fără pâine! Că la tort nu renunțăm!

Că dacă domnul Șucu se hotărăște să-i asculte pe profesioniști, poate construiește cu adevărat echipa aceea care să crească apoi organic, nu? 

Zău că promitem că șampania o vom da noi. Iar noi ne ținem întotdeauna de promisiuni. 

Pentru că, pentru noi, promisiunile sunt, de fapt, jurăminte.

FzR!!

Iubie

Ca în fiecare an și deloc întâmplător, vara își anunță debutul prin surâsul inocent, prin lumea văzută doar prin ochi de copil.
Nu întâmplător luna iunie începe cu fiecare dintre noi – cei care, acolo, pe Giulești, niciodată nu îmbătrânim.
— Vagonul 1 e primul?
— Nu, al cincilea.
Și zău că nu ne deranjează, atât timp cât ne asigurăm că nu uităm să visăm, să ne jucăm și să zâmbim. 

Că nu ne poate interzice absolut nimeni această nebunie.
— Vezi că ai o gaură în umbrelă!
— Știu. Eu am făcut-o ca să văd când se oprește ploaia.
Și de acum...?
— Ce tot cauți?
— O băltoacă... să sar în ea!
— Ești nebun? Doar nu mai ești copil!
— Băltoaca nu știe...
Fără copilul din tine, ești un adult pierdut.

La mulți ani frumoși!
Ție, vouă, nouă, tuturor!

FzR!!