Paralele

Îmi este tot mai evident faptul că trăim în zeci de lumi paralele. 

Și (încerc!) să mă refer doar la fenomenul sportiv.

Partida de aseară a făcut cu siguranță o bună propagandă fotbalului. 

A predat o lecție generațiilor micilor suporteri că doar atunci când crezi și nu cedezi poți obține ce îți dorești. 

Ce visezi.

Mai ales după ce ești condus pe tabela (sau în viață) de două ori...

Că de atâta amar până și îngerul păzitor s-a apucat să bea. Ca să uite de mine.

Că mă uitam la echipamentul ăla maroniu al lui Costel și din superstiție m-am gândit că sigur iară ni se va întâmpla ceva rău.

Mai ales că avantajul maidanezilor a venit în cele două rânduri după tot atâtea infracțiuni de care nu mai vorbește nimeni în online.

Că trăim în zeci de lumi paralele. 

Gestionate de la și prin televizor.

Că după ce am lăsat un Giuleșți în sărbătoare, în plin revelion, acasă am constatat că am fost la un alt meci.

Că argumentele meșteșugite pot denatura meritul sportiv, pot face uitate bucuria și adrenalina trăită, că în țărișoara asta în orice domeniu există un mic ccr care poate să-ți anuleze tot. 

Munca, visul, iubirea și zâmbetul.

Din cei mulți care s-au tot perindat la flash-interviuri, cea mai potrivită reacție mi-a părut cea a lui Pașcanu:

" Păi ce face? Vrem să creștem arbitrii sau fotbaliști?"

- Ce ți-a zis nevasta când te-ai întors târziu de la meci??

- Nimic, oricum trebuia să-mi scot dinții din față...

Că am aflat că a mai fost și la ghicitoare.

- În curând soțul tău o să moară, are și o amanta mai tânără, îmi pare rău!

- Lasă asta, va fi vreo anchetă?

După fluierul final, a lu' ăla cu singura calitate că are o soție frumoasă, am uitat de superstiție...și am înțeles că maroniul ăla de pe Gâlcă însemna de fapt un ecler, desertul așteptat după 23 de ani de amărăciuni.

- Și zici că patronul era bine dispus când i-ai zis să-ți mărească salariul?

- Cred că da, că s-a prăpădit de râs.

Chiar dacă până vinerea viitoare privim de pe cea mai înaltă treaptă, trebuie să rămânem cu picioarele pe pământ.

În Povestea Noastră reală, în lupta cu zecile de lumi paralele. Rele.

Felicitări, băieți!

FzR!!

Batman

- Ai ochii fericiți, te-ai îndrăgostit?

- Nu, am băut!

De fapt sunt îngrijorat...Înaintea start-ului ăsta de play-off.

Că dacă fac ăștia cu berea ce au făcut cu benzina, viața mea chiar devine un calvar.

- Ce faci, omule? Nu ne-am mai văzut demult.

- M-am însurat.

- Ehh, lasă, important e că ești sănătos.

Eh, bine...important ar fi ca după calificarea asta în play-off, după odihnă asta zic, chiar să ne apucăm de jucat și fotbal.

Iar Costel ăsta să-i transforme pe băieți în super-eroi.

Că ieri spre casă, în metrou, băut fiind, am văzut cum un hoț i-a furat portofelul unui popă...

Nu am mai suportat umilința, m-am ridicat cu greu, apropiat de el și i-am spus ferm:

- M-ai dezamăgit Batman!!

FzR!!

Întâlnirea

Astăzi îl sărbătorim pe Mister.

Suntem poate cei mai îndreptățiți să-i dorim o carieră în antrenorat, cel puțin la fel de succes precum parcursul său în calitate de jucător. 

Astăzi, în cu siguranță în cel mai important test al sezonului regular, avem ocazia să-l petrecem. 

Pentru că Giuleștiul a adoptat întotdeauna profesionalismul, pasiunea, dorința și respectul.

Îl vom petrece oricum, zic!

Că noi ne încăpățânam să visăm și să credem. Cu naivitate. Alegându-ne mereu cu partea pozitivă.

La fel ca atunci când fata chiar dacă nu vine la întâlnire, noi tot ne alegem cu ceva: dinți curați, unghiile tăiate, bărbierit, chiloți noi...

La Mulți Ani Frumoși, Mister!

Baftă!

FzR!!

Briceagul

Mâine înfruntăm campioana Prazilia. Mâine, vănătorul Gâlcă, se va asigura deci, că nu are cum să țintească niște puncte în play-off de la nea mărinii ăștia...

- Și cum mă plimbam eu așa la Polul Nord, a apărut un urs deodată în fața mea...

- Și...ce ai făcut?

- Am început să fug!

- Și?...

- Și el fugea după mine!

- Și??...

- Și m-am suit într-un palmier...

- Păi, bine mă, dar la Polul Nord nu sunt palmieri!

- Știu, da' ce era să fac??

Ne mai rămân deci cinci echipe. Cu tot cu noi, zic. Deci șase puncte le avem asigurate. Că încă dovedim că suntem și singuri împotriva noastră.

- Ție nu ți-e frică de nimic?

- Mă tem că nu.

În dimineața asta, la antrenament, dnul Șucu l-a zărit pe "Gâlcă că" tăia un copac gros cu un briceag.

- Costele, n-ar fi mai simplu să folosești toporul sau drujba?

- Ba da, dar sunt plătit cu ora!

FzR!!

El Fenómeno

Cu siguranță nici cei mai optimiști dintre noi nu îi dădeam credit lui Pancone. 

Că va redresa un vestiar dezbinat, că va strânge nu mai puțin de 10 victorii consecutive și că va ajunge să se gândească (îndreptățit!) să atace în curând și podiumul superligii.

Parcursul cfr-ului rivalizează cu fenomenul Leicester de acum aproape zece ani.

"Dilly ding, dilly dong".

Nu-mi pot ascunde regretul că, atunci în martie 2020, unii dintre noi i-au cerut demisia lui Ranieri Pancu.

După ce că suntem ghinioniști, mai suntem și săraci....

De fapt ar trebui să fim recunoscători că suntem săraci.

Că dacă acum eram în Dubai chiar aveam o belea în plus.

Rapidul lui Costel este unul de nerecunoscut.

- Cum te voi recunoaște?

- Vei vedea o tipă venind înspre tine, iar tu te vei gândi "doamne, numa' asta nu!". Ei bine, aceea voi fi eu.

CFR-ul lui Pancone, o echipă care și-a reglat din mers mecanismele de joc, uimește.

Rapidul lui Costel, chiar și după pregătirea asta de iarnă, după transferurile alea, tot pare o piesă de muzeu.

- Domnule, n-aveți voie să vă așezați pe scaunul ăsta, e al lui Ludovic al XIV-lea!

- Ei, și?? Când o veni mă ridic!

Îl înțelegem, deci!

Că el nu dă nici "bună ziua", pentru ca să nu ne facem speranțe deșarte...

Mâine jucăm cu United Slobozia.

Astăzi l-am sunat pe prietenul meu filozof și i-am spus: "Viața e grea!"

Prietenul, gânditor, m-a întrebat:

- În comparație cu ce?

Felicitări, Pancone!

FzR!!

Șamponul

Exilat la Slask Wroclaw, Șampon a înscris la debut nu mai puțin de două goluri. Și ca să ne tragă chipiul pe ochi a mai dat și un assist. 

Într-un singur meci, ba chiar și la debut, că sigur nici nu-l cunoșteau coechipierii, Timotej ăsta a ajuns idolul polacilor.

Costel, marele cunoscător al fotbalului, și-a înecat amarul, după discuția aprinsă cu tâmplarul, iar seara trecută, obosit, a făcut un popas la o casă...

Bătrâna care l-a primit i-a spus:

- Ori dormi în cameră cu mine, ori în camera cu bebe.

A stat ăsta, s-a gândit, că așa dă impresia și pe la conferințe, a decis: "Mai bine dorm cu baba, că bebele plânge și poate nu pot să mă culc..."

Dimineața, după ce s-a trezit, a apărut o blondă superbă care i-a zis:

- Bună, eu sunt Beatrice, dar toată lumea îmi zice Bebe. Dumneavoastră cine sunteți?

- Tâmpitul!

Nu știu de ce, dar mereu am impresia că rivalelor le merge întotdeauna cel mai bine.

Că alea când își aleg șamponul iau de ăla pentru păr uscat și deteriorat.

Noi, mereu de ăla 6 în 1.

Pentru păr, față, corp, covor, mașină și vase.

FzR!!

Derby-ul

Ce bine că destinul m-a ferit să fiu "centralul". 

Pentru că eu nu întorceam "faza aia" pentru a dicta fault la Paraschiv. 

Și cu siguranță altul era deznodământul partidei.

Astfel, în mod nesperat, ne-am trecut în cont cele trei puncte și am avut șansa să ne așezăm un pic mai liniștiți gândurile pe pernă. 

După o noapte de Poveste.

Și aici nu mă refer la scorul înregistrat pe tabelă.

Mă refer la sufletele strânse în tribună, la condițiile vitrege înfruntate, doar pentru a fi alături de băieți, la emoțiile trăite...

Mă refer la îmbrățișarea aia cu pompierul care la golul 2 s-a desconspirat, într-o descătușare ce doar noi ăștia, mai în vârstă zic, o cunoaștem.... Din spirit.

Mă refer și la întâlnirea aia cu Dobre, din trafic, acolo la semafor, când ne-am bucurat și manifestat împreună această pasiune nebună, nebună...

Pentru că noi ăștia, boemii zic, știm cel mai bine ce înseamnă așteptarea și mai ales să trăim momentul. De suflet.

Seara trecută nu a fost despre cele trei puncte puse în joc.

A fost despre destin, șansă, emoție, spirit, pasiune și suflet.

Seara trecută noi toți am mai câștigat un derby al vieții.

FzR!!