Pârâciosul

Astăzi avem cea mai ușoară deplasare. Că-i la Ploiești. 

Și că-i cu autocarul.
— Am parcat bine, iubitule?
— Da, lasă că mergem pe jos până la bordură.
Nimeni dintre noi nu a uitat însă eșecul ăla cu potăile.
Nici măcar șoferul autocarului nostru. Întreaga săptămână, zic!
Că într-o intersecție, a turat motorul la maxim și când a plecat la verde, a claxonat și i-a strigat milițianului...:
— Impotentule!!!
Scena s-a repetat zi de zi, întreaga săptămână.
Exasperat, polițistul s-a mai și plâns seara soției de ceea ce i s-a tot întâmplat.
Aceasta, i-a zis să fie calm, să se relaxeze și să nu-l mai bage în seamă pe nesimțit.
Astăzi, la semafor, în drum spre Ploiești, șoferul nostru a ambalat motorul, iar când s-a făcut verde, a claxonat și a pleacat în trombă, zicându-i polițistului:
— PÂRÂCIOSULE!!
Astăzi avem cea mai ușoară deplasare. Și ne-a mai făcut-o plăcută și șoferul nostru.
Poate și băieții. Pe seară.

FzR!!

Trombonul

Ghinionistă călătoria asta cu trenul. De seara trecută, zic!
— Iei, uăi Andro, ce ghini mai era dacă luam și sertarul di la dulap cu noi....
— Da' di ce, măi Daniili?
— Păi că biletele di tren acolo-s...
Că deh, se spune că fasolea bună se aude de departe...
Ai naibii maidanezii ăștia!
Dacă nu-l transferau pe Belaarouch ăla îi băteam cu vreo 6-3.

Psihologul:
— Cum spunem când ne pare rău?
Eu:
— Păi nu ne pare rău.
Că tocmai ieșirea nervoasă a lui Pancone ne-a destabilizat. Dovedind încă o dată că suntem cei mai pricepuți să facem implozie, într-o Poveste fără de sfârșit.

Deci nu cred că se vor chinui prea mult ăia de la comisii, iar suspendarea lui Pancone ne va turna plumb în picioare.
Tocmai acum când s-au umflat mușchii pe Angelescu ăla și a anunțat că ne vom întoarce cu toate cele 3 puncte de la gă(o)zari.
Ce dor ne era să ne fie doar greu, nu?

Și dacă dimineața asta e de cacao, m-am hotărât să fac nește tiramisu.
— Ai zis că ești la dietă, dar ai mâncat o prăjitură întreagă.
— Da, dar am vrut să mănânc două...

Noroc că am băut seara trecută la petrecerea potăilor, nu?
— Ai văzut mă, ce bogați sunt ăștia? Aveau și WC-ul din aur.
— Cum să fie din aur?? Am văzut și eu. WC-ul e din porțelan.

Ne-am contrazis și până la urmă, am pariat (apropo, nu mi-a ieșit beletul!) și ne-am întors. Am sunat la ușă.
A deschis soția gazdă pe care am întrebat-o:
— Uite, ne tot contrazicem de o oră că WC-ul vostru e de aur.
La care soția strigă din ușă la soț, cât o ține gura:
— Aaandrei (Nicolescu), vino să vezi cine s-a c*cat în trombonul tău!!

Apăsătoare, tare apăsătoare și parcă cel mai lung drumul la ieșirea aia din stadion.
Liniștea aia, a chipurilor triste, a fost tulburată de o voce cristalină a unui copilaș...:
— Tati, ne-au bătut, nu?
— Da... Dar să vezi ce-i vom bate când vom juca acasă la ei!!!

FzR!! 

Semnalul de alarmă

M-a întrebat ieri șefu':

- Îți place berea caldă?

- Nu.

- Dar îți plac femeile transpirate?

- Nuu. Bleah!

- Perfect! Tu pleci în concediu în februarie!

Mi-a mai oprit și 23% din salariu...

Noroc că am salariul mic, așa că nu e mult!

Azi-dimineață mi-a mai cerut și soția să aspir livingul...

Eu am aspirat în toată casa!

I-am zis: " Nu-mi zici tu mie ce să fac!!"

Sper să înceteze toate ghinioanele astea din viața mea.

Poate cine știe, poate chiar din seara asta.
Că înfruntăm pe Giulești maidanezii.
Și mai sper ca ăștia să fie un pic mai blonzi decât noi. Măcar un pic.
Ca blonda aia de "Nicoleta" să devină de mâine și mai deprimată. Și să decidă să se sinucidă. Să se arunce în Dunăre. Adicălea să-și spargă capul.
Când ajunge în port, un marinar tânăr și chipeș, dar cu tricoul de ăla în dungi vișiniu și alb, apare fix în fața ei.
- Măi fato, e păcat să te omori. Uite, eu plec în SUA mâine și dacă vrei poți să vii cu mine pe vapor. Voi avea grijă de tine, îți voi aduce mâncare și ne vom face fericiți unul pe celălalt în fiecare seară!
Blonda de Niculescu acceptă, că la urma urmei ce mai avea de pierdut?
Marinarul o duce pe vapor și în fiecare seară îi aducea sandwich-uri, fructe, băutură și apoi se simțeau "bine" până dimineața.
După 3 săptămâni, în timpul unui control de rutină, căpitanul (ăia din camera VAR!) vasului descoperă femeia.
- Ce-i cu tine aici??

- Păi, să vedeți... am un aranjament cu unul dintre marinari.

- El o să mă ducă în America, iar eu în schimb îl las să facă ce vrea cu mine!!

Căpitanul se uită la ea și zice:

- Doamnă, eu vă doresc succes, dar să știți că noi suntem de la Paza de Coastă și patrulăm pe Dunăre.De la Calafat până la Tulcea! În fiecare zi!

Rapiduletul...
Eternul Domnul Goe al fotbalului românesc.
Poznaș, repetent, însă întotdeauna cel mai iubit și răsfățat.
În seara aceasta sper ca Pancone să tragă semnalul ăla de alarmă. Băieților, zic!
Și de astă dată să ne pornim. Să dovedim, după atâta amar de așteptare, că suntem pe drumul cel bun.

Baftă, băieți!

FzR!!

Judecătorul

Am avut pe vremuri niște prieteni că dacă le ziceam să bem detergent de vase, mă întrebau:

- Pur sau Fairy?

Am avut...

Îmi este tot mai clar cât de „fairy” se judecă în țărișoara asta. Că starea fotbalului reflectă fix starea națiunii.

Și deocamdată mă refer la „judecătorul” ăla de a dictat cu atâta ușurință penalty-ul în favoarea potăilor.

Că la ei prea bine și mult haz, la noi prea doar necaz.

Dar nu cedăm.

- Dacă iau două, al treilea e gratis?

- Da.

- Perfect! Atunci dați-mi-l doar pe al treilea.

Că zic că în cazul în care sâmbăta ce vine potăilor li se vor acorda la fel de gratuit 3 penalty-uri, noi să le înscriem măcar 4 goluri. Fără nicio intervenție VAR.

Pentru că merităm.

Pentru că rămânem singurii ce am plătit, renăscut și în fața cărora ceilalți tremură.

Doar așa îmi explic decizia „judecătorului”.

Că am mai văzut și documentarul ăla cu Elton John.

La început a fost alcoolic.

Apoi s-a lăsat.

Și a devenit narcoman.

Apoi s-a lăsat.

Și a devenit gay.

Și m-am gândit: bă, mai bine nu te lași de băutură. Să nu riști.

Și totuși..., chiar nu mă pot abține să nu-i spun măcar judecătorului ăla...

Vaffanculo!!

FzR!!

Copilăria

Rapidulețul... Off, eterna poveste dintre șine... 

Scriptul mistic și neînțeles, cu același sfârșit.

Ce bine însă că mereu cu mii și mii de începuturi.

Că sfârșiturile astea nu știu cum se fac că se tot aseamănă între ele. Ca două picături de lacrimă.

Dacă la Botoșani s-a repetat penalty-ul ăla, la Arad nu ni l-au dat.

Cu hazul de necaz ăsta al nostru aș spune că pe medie e „1-1” la penalty-uri. E drept că toate în defavoarea noastră.

Că doar Rapidulețul a reușit să se reincarneze și a rămas același suflet de copil.

Ghinionist.

Tu când spui fericire unde îți zboară gândul?

La copilărie, nu?

Și regulile alea simple din fotbal:

- Grasul întotdeauna stătea în poartă.

- Meciul se termina când toată lumea era obosită.

- Chiar dacă scorul era 23-0, cine înscria ultimul, câștiga.

- Nu exista arbitru.

- Se dădea fault doar dacă era foarte clar sau cineva începea să plângă.

- Nu exista offside.

- Dacă copilașul care avea mingea se supăra, meciul se termina.

- Cei mai buni 2 jucători nu puteau fi în aceeași echipă și tot ăia doi le și făceau (echipele!).

- Dacă erai ales ultimul erai cel mai fraier.

- La loviturile libere, zidul stătea foarte aproape de minge.

- Se oprea meciul când trecea o persoană mai în vârstă sau o mașină.

- Erau dușmani pentru totdeauna jucătorii din cartierul cel mai apropiat.

- Cei care nu aveau nicio idee despre fotbal rămâneau spectatori sau cel mai mult fundași.

- Când veneau cei mari, trebuia să părăsești terenul fără să zici nimic, că te încingeau băieții dacă era să comentezi ceva.

- Mereu exista un vecin care nu te lăsa să joci și te mai și amenința că îți ia mingea și că o va sparge.

- Dacă se paria ceva, jocul era foarte serios, ca și cum ar fi fost o finală.

- Porțile erau două pietre sau două jachete, dar întotdeauna exista o echipă cu poarta mai mică.

- Când era înscris gol peste portar, nu era validat.

- Legea mingii: cine o dă afară se duce după ea.

- Dacă era penalty, se dădea la o parte grăsul din poartă și se punea cel mai bun să apere.

Seara trecută, la Arad, nu am luat, dar nici nu am dat.

Doar am cântat. La fel de frumos.

Copilărește, ștrengărește. Înfruntând temerari ploaia.

Cel puțin nu ni s-au zărit lacrimile, nu?

Alea de copii deveniți puțini mai mari...

FzR!!

Viața

- Doamne, ce frumoasă e viața...

Mai ales că l-am și auzit, ieri la conferință, pe Pancone că le pregătește lu' ăștia de la Kolozsvári o surpriză.

Sper că neplăcută!

Că în cazul meu cele mai bune decizii, de obicei, au fost proaste.

Că am rămas același. Cel din copilărie.

Că sigur va trece august-ul ăsta așa de repede și iarăși voi auzi:

- Ți-ai făcut ghiozdanul?

Că am fost ieri cu soția la Lidl și, până să ajungem la casă, ne-am apucat să ghicim cât o să fie totalul...

Soția a spus 450 lei, eu am zis 600!

Totalul a fost 923 lei!

Că poate în viitor mă va părăsi din cauza alcoolului.

Atunci voi renunța la alcool... pentru că nu voi mai avea niciun motiv să beau.

Asta dacă Rapidulețul lui Pancone le pregătește celor de la KVSC o surpriză neplăcută.

Rămâne să aflăm. Să sperăm mereu la fel.

Că și aseară am sperat la fel.

M-am așezat la casa de la Profi, după una mișto cu doar două produse...

Când a ajuns, a cerut și țigări electronice mov, scurte, extra rare, pe care casiera le-a găsit doar după ce s-a întors din depozit!

Oare ce surpriză le-a pregătit Pancone?

Una amară? Și dulce pentru noi?

Noi ce mai știm că sarea nu e lăudată niciodată că dă gust.

Simțim doar atunci când lipsește.

- Doamne, ce frumoasă e viața...!!

- A cui?

Baftă, Pancone!

FzR!!

Despre mine

Abia astăzi (cred!) mi-am revenit după finalul ăla de la Botoșani.
Nu că m-ar mai surprinde ceva. În cei 43 de ani de rapidism, zic!
— Am o Skoda Rapid. Dacă pornesc clima, moare motorul. Ce e?
— Tot Skoda Rapid.
Același Rapid. Mistic. Neînțeles. Adorabil.
Și dacă și-ar deschide „Mircea Crișan” ăsta buzunarele larg, să facă transferurile alea răsunătoarele, tot aceiași am fi.
Și Rapiduletul, și eu.
La Infinit.
Că Kwaku Karikari, că Latif Ouedraogo... zic io, mai nou!
Farmecul nedeslușit al vieții. Dulcea, veșnica amăgire. Obligatorie și dependentă.
Că mie toate femeile îmi spun „urâtule”... până află cât câștig.
După ce află...:
— Bă, după ce ești urât, mai ești și sărac!
Că am mai făcut și un calcul... când am fost în concediu. Că am și fost.
Anul acesta, un șezlong de pe plajă câștiga mai mult pe lună decât mine!
Că eu, din alea 100 de cărucioare din față de la Kaufland, îl aleg fix pe ăla care trage dreapta!
Că eu, dacă i-am spus că o să repar ce am stricat, o să repar!
Nu trebuie să-mi tot amintească din 2 în 2 luni...
Că după ce m-am căsătorit, singurele mele ieșiri mai sunt alea la Dedeman, Kaufland, Lidl și Penny...
Că, de exemplu... ieri am anulat ieșirea cu colegii în oraș... din cauza unei „forțe majore”...
Iar „forța majoră” abia are 1,65 m!
Că deși sunt urât, sărac, ghinionist, nepriceput, captiv... nimic, dar absolut nimic nu mă poate opri să nu mă duc mâine la meci.
Nimic. Nicio forță majoră.
Pentru că trebuie să-mi revăd Rapidulețul.
Cel mai frumos, bogat, norocos, priceput și mereu plin de farmec.
Tarrrrre norocos mai sunt eu.
Că m-a ales!

FzR!!