Single

Acum, după reușita ratării locului 3 din superliga, nu ne mai rămâne decât să înfrângem săptămâna viitoare în meciul cu potăile...

Ca să evităm locul ăla de baraj și Costel ăsta toate obiectivele.

- Iubitule, dacă crapul este foarte scump, încearcă să prinzi macrou...

Că nici pescar nu e. După cum face schimbările și atârnă banderolele de căpitan, nici măcar antrenor.

- Și...aveți recomandare de la vechiul loc de muncă?

- Desigur, ei mi-au recomandat să-mi caut de lucru în altă parte!

Cu siguranță, acum că termină și cu antrenoratul, curând, după bafta aia de la ultima partidă de pescuit, va mai fi și single...

Că mâine, după meciul cu Prazilia, până și shaormarul i-a zis:

- Dvs. vă pun și ceapă că oricum nu va mai trebui să vă pupați cu nimeni.

FzR!!

Ciao!

Îmi pare o minune totul, căci brusc, în zilele acestea zic, am devenit toți brusc mai buni.

Nu că mi-aș lua partea, însă chiar am sentimentul că deja am concurență serioasă. Că nu mă mai pot deosebi. De ceilalți.

Ieri am fost la cumpărături și după ce am pus în coș tot ce aveam nevoie (ce mi-a trecut pe listă, că nu sunt chiar așa de bun!), m-am îndreptat spre casă să plătesc.

Așteptând la rând, observ că o doamnă din fața mea se uita la mine insistent...

Gândind că mă cunoaște de undeva am întrebat-o:

- Scuze, ne cunoaștem?

- Nu, dar semeni foarte mult cu fiul meu!

Am rămas mască!

- OK...și am zâmbit.

- A plecat acum o lună...

Pur și simplu nu știam ce să fac sau ce să spun. Dar la un moment dat îmi zice:

- Știi, dacă aș fi putut, te-aș fi îmbrățișat.

M-a surprins și i-am răspuns "mulțumesc!".

Am continuat coada și înainte de a plăti, ea cu căruciorul plin de mărfuri îmi spune:

- Îți pot cere o favoare?

M-am gândit că îmi cere bani...dar în șoaptă îmi spune:

- Poți să-mi spui "ciao mama" când plec?

Am rămas iar șocat și i-am spus "da".

În timp ce pleca i-am spus ce mi-a cerut...cu lacrimi în ochi!

Îmi vine rândul, pun pe tejghea produsele, iar casiera îmi spune totalul: 1923 lei.

- Cât??!?

Și-mi mai spune:

- Doamna care tocmai a plecat a spus: "Plătește fiul meu tot"...

FzR!!

Papagalii

Astăzi, la încă o zi în plus și infinite în minus față de respectul pe care reușim să nu-l arătăm Valorilor, ne întoarcem la nimic.

Ca o ironie, în superliga zic, viitorul a reușit ieri o nouă omenie, re-mototolind termenul ăsta, în detrimentul a cum ar trebui să fim...Și să ne fie.

Nicidecum să fim inerți. Și din păcate fără viitor.

Nu noi, ci ei.

Cei ce ar fi trebuit să deschidă luni porțile Giuleștiului.

Să ne putem exprima recunoștința și respectul față de Cel ce și-a dedicat Toată viața fotbalului. Toată.

Iar nouă ne-a dat șansa de a nu mai fi "o echipă de cartier".

Ăștia, de ei zic, nu sunt decât niște papagali.

Cel puțin prin performanțele fotbalistice reușite în ultimii zeci de ani. Și alea viitoare.

Că am avut și io un papagal...Unul care înjura.

Într-o zi, alta decât asta dintre cele multe triste, exasperat, l-am închis în congelator.

După niciun minut tace.

Deschid io ușa congelatorului, iar Papagalu' îmi zice...:

- Vă rog să-mi acceptați scuzele mele pentru neplăcerile provocate, vă asigur însă că nu se vor mai repeta!

Să cad pe spate, nu alta, chiar nu mi-a venit a crede...

Și tot Papagalu' ăsta a continuat:

- Și apropos, doar așa de curiozitate, găina cu cea greșit?

Niște papagali.

Acolo în conducerea destinelor fotbalului românesc.

FzR!!

Iertarea

Am fost bogați și nu știam. 

Ne-a fost dat, așa cum suntem obișnuiți noi ăștia românii, să aflăm din toate colțurile lumii, să simțim acum când doare, cât a fost de iubit. Și respectat.

Puteam și noi la fel. De mult. Dar nu s-a putut pentru că am fost preocupați. Cu altele.

Zilele acestea, pline de amar, am învățat prin Răzvan, ce înseamnă să fii puternic. Printre altele. Ce înseamna doar Iubire.

Și am înțeles, măcar noi ăștia ce nu am reușit să uităm să simțim, că nu este despre sfârșit, ci despre încrederea de a știi că putem continua.

Că suntem continuarea Poveștii. Legendei.

Că suntem datori Ei.

Drum bun, nea Mircea!

Și iartă-ne....

Căci de azi când ne privești de sus, iti cerșim Iertarea. Că am devenit brusc mult, mult mai săraci.

FzR!!

Trambulina

După victoria aia de ieri, obținută în extremis, contra-candidatele noastre au toate motivele să se teamă. 

Că ne menținem seria invincibilității împotriva celor de la Afumați.

Că noi, după criza asta a prețurilor la ulei și carburanți, sperăm doar să nu crească prețul la diamante și caviar.

Iar cozi, iar alți nervi!!

În rest avem toate motivele zic, să privim cu optimism confruntarea din Giulești, aia de abia duminica viitoare, împotriva celor de la "U" Cluj.

Și să privim de sus, de pe cea mai înaltă treaptă zic, lumea...

Domnu' Dan trebuie să vă suspendăm abonamentul la piscină.

- Din ce cauză??

- Păi, faceți pipi în piscină!

- Păi, toată lumea face...

- Da, dar de la trambulină, doar dumneavoastră!

FzR!!

Depresso

Încet, încet, lucrurile încep să se schimbe în România. Mâine se schimbă ora.

Mai ales, deși site-ul oficial nu a anunțat, că au plecat ăia doi. Care doar își făceau nevoile la serviciu. 

Astfel au economisit hârtie igienică, apă și au mai fost și plătiți pentru acest timp.

Sper ca tâmplarul să priceapă asta și să se înconjoare de profesioniști.

- Fumezi?

- Depinde...

- Cum adică "depinde"?!

- Depinde dacă vrei să-mi dai sau dacă vrei să-mi ceri...

Că l-au păcălit până și alea două blonde ale lui.

- Îl vezi pe tipul cu Logan?

- Da, ce-i cu el?

- Eu l-am făcut cu Logan.

- Cum ai reușit?

- Am avut ceva de lucru!! Când l-am cunoscut avea Lamborghini.

Tâmplarul ăsta ne tot amăgește, iar la sfârșitul campionatului își va da seama că s-a păcălit pe sine. 

Cu toate alegerile astea neinspirate.

Că dacă aș fi cafea, m-ar chema..."Depresso".

Că-l văd că-i și orb.

Că nu observă că fix lângă el, în play-off zic, un președinte performează cu un buget la sfert și fără a înregistra un deficit financiar anul acesta.

Astăzi îl sărbătorim deci pe Dani Coman.

Cu siguranță, profesionistul ce va aduce (dacă îi va fi permis) schimbarea în bine.

La Mulți Ani, Dani!!

FzR!!

La Infinit

Săptămâna aceasta am primit și vești bune. Semn că nu-mi merg chiar toate pe dos, nu?

Prelandez și cârciug urmează să fie demiși, primul urmare a ocupării clandestine a unui post în care absolut nimeni nu a înțeles care i-au fost sarcinile, ultimul după controversele alea fără de sfârșit...

Sper ca amatorismul tâmplarului să nu mai continue cu cine mai știe ce noi experimente în organigrama clubului. 

Căci oricum sfârșitul acestui sezon competițional îi va dovedi că acest continuu "d'ale carnavalului" nu duce la obținerea niciunui rezultat.

Și culmea, adevărații profesioniști, cei alungați sau în viitor alungați, suferă și trăiesc pentru Rapid. 

Performând deocamdată pentru alte culori...

Ieri, de bucurie, am alimentat cu 10 litri de motorină Rapidul (n.r. Skoda).

Băiatul din stație mi-a cerut un autograf.

Nu disperăm. Nu cedăm. Avem încredere.

Căci, știm că doar noi și Chuck Norris am reușit să numărăm până la infinit.

De două ori.

FzR!!