Papagalii

Astăzi, la încă o zi în plus și infinite în minus față de respectul pe care reușim să nu-l arătăm Valorilor, ne întoarcem la nimic.

Ca o ironie, în superliga zic, viitorul a reușit ieri o nouă omenie, re-mototolind termenul ăsta, în detrimentul a cum ar trebui să fim...Și să ne fie.

Nicidecum să fim inerți. Și din păcate fără viitor.

Nu noi, ci ei.

Cei ce ar fi trebuit să deschidă luni porțile Giuleștiului.

Să ne putem exprima recunoștința și respectul față de Cel ce și-a dedicat Toată viața fotbalului. Toată.

Iar nouă ne-a dat șansa de a nu mai fi "o echipă de cartier".

Ăștia, de ei zic, nu sunt decât niște papagali.

Cel puțin prin performanțele fotbalistice reușite în ultimii zeci de ani. Și alea viitoare.

Că am avut și io un papagal...Unul care înjura.

Într-o zi, alta decât asta dintre cele multe triste, exasperat, l-am închis în congelator.

După niciun minut tace.

Deschid io ușa congelatorului, iar Papagalu' îmi zice...:

- Vă rog să-mi acceptați scuzele mele pentru neplăcerile provocate, vă asigur însă că nu se vor mai repeta!

Să cad pe spate, nu alta, chiar nu mi-a venit a crede...

Și tot Papagalu' ăsta a continuat:

- Și apropos, doar așa de curiozitate, găina cu cea greșit?

Niște papagali.

Acolo în conducerea destinelor fotbalului românesc.

FzR!!

Iertarea

Am fost bogați și nu știam. 

Ne-a fost dat, așa cum suntem obișnuiți noi ăștia românii, să aflăm din toate colțurile lumii, să simțim acum când doare, cât a fost de iubit. Și respectat.

Puteam și noi la fel. De mult. Dar nu s-a putut pentru că am fost preocupați. Cu altele.

Zilele acestea, pline de amar, am învățat prin Răzvan, ce înseamnă să fii puternic. Printre altele. Ce înseamna doar Iubire.

Și am înțeles, măcar noi ăștia ce nu am reușit să uităm să simțim, că nu este despre sfârșit, ci despre încrederea de a știi că putem continua.

Că suntem continuarea Poveștii. Legendei.

Că suntem datori Ei.

Drum bun, nea Mircea!

Și iartă-ne....

Căci de azi când ne privești de sus, iti cerșim Iertarea. Că am devenit brusc mult, mult mai săraci.

FzR!!

Trambulina

După victoria aia de ieri, obținută în extremis, contra-candidatele noastre au toate motivele să se teamă. 

Că ne menținem seria invincibilității împotriva celor de la Afumați.

Că noi, după criza asta a prețurilor la ulei și carburanți, sperăm doar să nu crească prețul la diamante și caviar.

Iar cozi, iar alți nervi!!

În rest avem toate motivele zic, să privim cu optimism confruntarea din Giulești, aia de abia duminica viitoare, împotriva celor de la "U" Cluj.

Și să privim de sus, de pe cea mai înaltă treaptă zic, lumea...

Domnu' Dan trebuie să vă suspendăm abonamentul la piscină.

- Din ce cauză??

- Păi, faceți pipi în piscină!

- Păi, toată lumea face...

- Da, dar de la trambulină, doar dumneavoastră!

FzR!!

Depresso

Încet, încet, lucrurile încep să se schimbe în România. Mâine se schimbă ora.

Mai ales, deși site-ul oficial nu a anunțat, că au plecat ăia doi. Care doar își făceau nevoile la serviciu. 

Astfel au economisit hârtie igienică, apă și au mai fost și plătiți pentru acest timp.

Sper ca tâmplarul să priceapă asta și să se înconjoare de profesioniști.

- Fumezi?

- Depinde...

- Cum adică "depinde"?!

- Depinde dacă vrei să-mi dai sau dacă vrei să-mi ceri...

Că l-au păcălit până și alea două blonde ale lui.

- Îl vezi pe tipul cu Logan?

- Da, ce-i cu el?

- Eu l-am făcut cu Logan.

- Cum ai reușit?

- Am avut ceva de lucru!! Când l-am cunoscut avea Lamborghini.

Tâmplarul ăsta ne tot amăgește, iar la sfârșitul campionatului își va da seama că s-a păcălit pe sine. 

Cu toate alegerile astea neinspirate.

Că dacă aș fi cafea, m-ar chema..."Depresso".

Că-l văd că-i și orb.

Că nu observă că fix lângă el, în play-off zic, un președinte performează cu un buget la sfert și fără a înregistra un deficit financiar anul acesta.

Astăzi îl sărbătorim deci pe Dani Coman.

Cu siguranță, profesionistul ce va aduce (dacă îi va fi permis) schimbarea în bine.

La Mulți Ani, Dani!!

FzR!!

La Infinit

Săptămâna aceasta am primit și vești bune. Semn că nu-mi merg chiar toate pe dos, nu?

Prelandez și cârciug urmează să fie demiși, primul urmare a ocupării clandestine a unui post în care absolut nimeni nu a înțeles care i-au fost sarcinile, ultimul după controversele alea fără de sfârșit...

Sper ca amatorismul tâmplarului să nu mai continue cu cine mai știe ce noi experimente în organigrama clubului. 

Căci oricum sfârșitul acestui sezon competițional îi va dovedi că acest continuu "d'ale carnavalului" nu duce la obținerea niciunui rezultat.

Și culmea, adevărații profesioniști, cei alungați sau în viitor alungați, suferă și trăiesc pentru Rapid. 

Performând deocamdată pentru alte culori...

Ieri, de bucurie, am alimentat cu 10 litri de motorină Rapidul (n.r. Skoda).

Băiatul din stație mi-a cerut un autograf.

Nu disperăm. Nu cedăm. Avem încredere.

Căci, știm că doar noi și Chuck Norris am reușit să numărăm până la infinit.

De două ori.

FzR!!

Prietenia

Seara trecută ne-am remarcat doar prin faptul că dnul Gâlcă, aflat într-un moment greu al vieții, a făcut deplasarea alături de băieți. Și prin faptul că tot dnul Gâlcă a decis să-l introducă în teren și pe Keita.

Dovadă, în cazul în care noi mai aveam nevoie de așa ceva, că suntem poate ultima redută a iubirii,  a sprijinului, a afecțiunii și prieteniei autentice.

Seara trecută, singura noastră bucurie a fost reușita lui Pancone. Care își continuă marșul triumfal în superliga.

În rest...m-au prins zorii dimineții într-un bar. Încercând să mai uit de supărările astea...

Acolo, de la o masă, un bătrânel s-a apropiat de mine și m-a întrebat:

- Tu știi ce înseamnă prietenia?

Voiam să-i răspund, dar m-a întrerupt:

- Îl vezi pe domnul acela care stă la masă? El este prietenul meu cel mai bun, ne-am născut în '23 și am crescut împreună. Am cumpărat amândoi o bucată de pământ și în fiecare zi veneam la acest bar, beam o țuică și citeam ziarul. De fapt el îmi citea ziarul pentru că eu nu știu să citesc.

Eram mereu împreună.

În '71 ne-am certat, ne-am bătut.

De atunci nu ne-am mai vorbit, nici măcar nu ne-am mai salutat.

Dar în ciuda faptelor întâmplate, venim zilnic aici, la aceeași oră.

Ne vedem în fiecare zi, nu ne salutăm și ne așezăm la mese diferite.

Amândoi luăm câte o țuică, iar el citește ziarul cu voce tare.

Lumea crede că e nebun, dar el o face pentru mine...din '82.

Seara trecută, de ciudă că băieții nu au reușit să-i aline necazul dnului Gâlcă, m-am certat iară cu Rapidulețul....

Cu toată puterea iubirii și prieteniei alea celei mai autentice.

Zorii m-au surprins citind cu voce tare. Din toată inima. 

Din toate cele petrecute împreună.

Cei prezenți (ăia din bar, zic!) au crezut cu siguranță că sunt nebun.

Ba, chiar și eu!

Da, sunt nebun!

După Rapidulețul ăsta plin de toane. Dar al meu.

Al tău, al Nostru.

FzR!!

Paralele

Îmi este tot mai evident faptul că trăim în zeci de lumi paralele. 

Și (încerc!) să mă refer doar la fenomenul sportiv.

Partida de aseară a făcut cu siguranță o bună propagandă fotbalului. 

A predat o lecție generațiilor micilor suporteri că doar atunci când crezi și nu cedezi poți obține ce îți dorești. 

Ce visezi.

Mai ales după ce ești condus pe tabela (sau în viață) de două ori...

Că de atâta amar până și îngerul păzitor s-a apucat să bea. Ca să uite de mine.

Că mă uitam la echipamentul ăla maroniu al lui Costel și din superstiție m-am gândit că sigur iară ni se va întâmpla ceva rău.

Mai ales că avantajul maidanezilor a venit în cele două rânduri după tot atâtea infracțiuni de care nu mai vorbește nimeni în online.

Că trăim în zeci de lumi paralele. 

Gestionate de la și prin televizor.

Că după ce am lăsat un Giuleșți în sărbătoare, în plin revelion, acasă am constatat că am fost la un alt meci.

Că argumentele meșteșugite pot denatura meritul sportiv, pot face uitate bucuria și adrenalina trăită, că în țărișoara asta în orice domeniu există un mic ccr care poate să-ți anuleze tot. 

Munca, visul, iubirea și zâmbetul.

Din cei mulți care s-au tot perindat la flash-interviuri, cea mai potrivită reacție mi-a părut cea a lui Pașcanu:

" Păi ce face? Vrem să creștem arbitrii sau fotbaliști?"

- Ce ți-a zis nevasta când te-ai întors târziu de la meci??

- Nimic, oricum trebuia să-mi scot dinții din față...

Că am aflat că a mai fost și la ghicitoare.

- În curând soțul tău o să moară, are și o amanta mai tânără, îmi pare rău!

- Lasă asta, va fi vreo anchetă?

După fluierul final, a lu' ăla cu singura calitate că are o soție frumoasă, am uitat de superstiție...și am înțeles că maroniul ăla de pe Gâlcă însemna de fapt un ecler, desertul așteptat după 23 de ani de amărăciuni.

- Și zici că patronul era bine dispus când i-ai zis să-ți mărească salariul?

- Cred că da, că s-a prăpădit de râs.

Chiar dacă până vinerea viitoare privim de pe cea mai înaltă treaptă, trebuie să rămânem cu picioarele pe pământ.

În Povestea Noastră reală, în lupta cu zecile de lumi paralele. Rele.

Felicitări, băieți!

FzR!!