Mai bine de 300 de zile in care rugamintile celor 3 Crai (Pancone, Nico si Sapun) parca nu au reusit inca sa ajunga la inimile Rapidistilor de rit vechi.
Pentru ca Rapiduletul Nostru continua zbuciumul nemeritat la granita dintre Agonie si Extaz.
Cele mai bine de 300 zile ale tacerii mele, au fost intrerupte de declaratia lui Voicu, ajuns intre timp in tabara iesenilor:
"Rapidul meu nu prea a mai fost astazi pe teren, nu mai erau jucatorii alaturi de care am jucat eu."
Judecand cu incurabilul optimism, de care cu siguranta intreaga suflare Visinie "sufera", gandesc ca hentul lui Voicu poate insemna in epilogul acestui campionat " La Mano de Dios", cea care va strange Rapidul fiecaruia intr-unul Singur. Al Nostru.
Iar milioanele de cioburi vor reintregi Diamantul Iubirii fata de care suntem cu toti datori.
Din Tata in fiu.
Doamne-ajuta!
FzR!
