Se spune că nicăieri nu este mai bine decât acasă.
Acasă pentru noi, cei trimiși de destin în pribegie, rămâne însă acolo unde ne-a rămas Inima.
Chiar dacă, în versul parcă desprins din prezicerile lui Nostradamus, ne amăgimconsiderându-ne "pestetotacasă", sufletul nostru nu s-a desprins niciodată de trupul de careaparține. Pe veșnicie.
În dulcele Colț de Rai încet-încet, din pământul fermecat, începe să se ridice Castelul din Povești.
Prometeu marchează nașterea conștiinței și a apariției omului.
Prometeu e cel care a furat de la Zeus, simbolul spiritului, sămânța focului, pentru a-l aduce apoi pe pământ spre a-l dărui (ne)muritorilor.
Zeus l-a pedepsit legându-l de o stâncă și trimițându-i un vultur pentru a-i mânca zilnic ficatul. Simbol al frământărilor pricinuite de sentimentul vinovăției neispășite.
Aseară la Voluntari, devenit mai nou pentru noi un al doilea Giulești, Prometeu a dăruit focul și fumigenele minunatei noastre galerii.
Pentru a sărbătorii revenirea pulsului Inimii, după poate cea mai lungă iarnă.
Fără a se dezminti, Rapidulețul, Zeusul vieții noastre, ne-a mâncat încet ficații, refuzându-ne victoria atât de așteptată.
Rapid - Turis 0 - 0.
Legenda merge însă mai departe, inspiră și ne va fermeca cu noi Povești.
Cu siguranță cele mai frumoase. Ale mitologiei noastre vișinii.
Din totdeauna am fost caracterizați parcă de lăcomia nestăvilită prin care ne-am căutat cu îndârjire fericirea.
Chiar și atunci când am fost nevoiți să ne confruntăm cu adevărate drame, blesteme sau poveri greu de nesuportat. Atunci când drumul destinului s-a dovedit fără de întoarcere.
Istorisirea aceasta este chiar despre un drum spre imposibil, prin care o mamă a reușit să-și reîntâlneasca fetița plecată prea devreme către Ceruri.
Întâlnirea a fost posibilă cu ajutorul realității virtuale puse în practică de compania coreeană Munhwa Broadcasting Corporation.
„Dragă mea, mi-a fost atât de dor de tine”, i-a spus mama sa.
Plină de viaţă, micuţa cu păr negru, ochi mari şi negri şi-a întrebat mama unde a fost în tot acest timp şi dacă s-a gândit la ea.
„Tot timpul, puiule”.
„Mi-ai lipsit mama mea foarte mult”.
Fără să înțeleagă exact tehnica, femeia a ezitat la început să atingă imaginea recreată a fiicei sale, dar şi-a găsit curajul necesar, culmea, la insistenţele copilei.
Curând, mama şi-a ţinut fiica de mână și atingerea lor a unit două lumi imposibile, două lumi despărțite pe vecie.
La un moment dat, fetiţa a venit alergând către mama ei şi i-a oferit o floare.
„Mami, vezi că nu mai sufăr, nu-i aşa?”
În pauza competițională doar realitatea virtuală reușește să ne mențină aprinsă flacăra Iubirii pentru Rapid.
Deși drumul ne pare fără de întoarcere, noi rapidiștii, cu bune, dar mai ales cu grele poveri, rămânem probabil cei mai norocoși.
Pentru simplul fapt că această minunată Poveste este fără de Sfârșit.
Se spune că în vremea împăratului roman Claudiu al II-lea, un luptător îndârjit, acesta își dorea o armată puternică, însă majoritatea bărbaților romani refuzau să meargă la luptă. Gândindu-se împăratul că motivul ar fi că aceștia nu doresc să-și părăsească soțiile și copiii, a decis interzicerea căsătoriilor.
El a crezut că această lege îi va face pe bărbați să meargă la război și să lupte că niște adevărați soldați.
Valentin, care era preot, considerând nedreaptă hotărârea împăratului, a căsătorit în secret cupluri, cununiile fiind făcute în locuri ascunse.
Aflând ce se întâmplă, Claudiu l-a arestat, iar Valentin a fost întemnițat și condamnat la moarte.
Până în ziua execuției, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi și le-a semnat "Adu-ți aminte de Valentin al tău.”
De asemenea, se spune că, în tot acest timp, a primit la rândul sau scrisori de recunoștință de la tinerii îndrăgostiți pe care i-a ajutat. Sfântul Valentin a fost probabil executat pe 14 februarie în anul 269 sau 270.
"Adu-ți aminte de Valentin al tău.”
Al nostru este Rapidul. Cel ce a unit zeci de generații.
Marius Șumudică (48 de ani), antrenorul lui Gazisehir Gaziantep, a fost vizitat în Turcia de o echipă ProSport. Tehnicianul a povestit cum a luat naștere dragostea sa pentru Rapid și, la un moment dat în timpul interviului, a început să plângă.
„De la cinci ani am început, de când mergeam pe Republicii și am început să bat tobele și am zis: Asta este echipa vieții mele. Pe vremuri, galeria pleca grupată de la stadion. Încercam să mă bag și eu acolo, să mă ascund.
M-a luat și miliția după un meci cu Victoria, m-am dus casă plin de tuș, m-a rupt și tata cu bătaia. Mi-a zis: Ce ai făcut, ai furat ceva? Rapid m-a făcut să trăiesc.
Practic, mergeam în tribună pentru ei, nici nu visam… aproape îmi dau lacrimile, nici nu visam că voi călca vreodată pe iarba Giuleștiului îmbrăcat în vișiniu! Nu visam așa ceva. Au fost momente în care… când am ieșit campion, nu îmi mai trebuia nimic!(-Ai pus umărul la momentul ăla) Da, am pus umărul. Au fost vreo cinci, șase meciuri în care …. am marcat singurul gol al jocului, am câștigat 1-0 și am adus trei puncte”, a spus Șumudică pentru ProSport Live.
Șumudică a avut lacrimi în ochi când a vorbit despre Rapid
Cei 4 ani ca fotbalist la Rapid l-au făcut pe Marius Șumudică să rămână cu sufletul în Giulești. Când a vorbit de perioada petrecută în tricoul alb-vișiniu Șumi a început să plângă.
„ Pe mine, practic, numai când vorbesc de Rapid… îmi dau lacrimile… Încă nu mi-am încheiat misiunea pe acest pământ. Îmi doresc din tot sufletul să iau campionatul și ca antrenor cu Rapid.
Să dea Dumnezeu și Maica Domnului să intre în Divizia A. Și peste câțiva ani când mă voi întoarce, că nu sunt nici omul care să lucreze pe cineva sau să îl dau pe Pancu la o parte, sau pe X, sau pe Y, să existe posibilitatea unei colaborări. Atunci pot să mor fericit”, a adăugat Șumudică.
Șumudică a jucat pentru Rapid în perioadele 1996-1999 și 2001-2002. În plus, acesta i-a antrenat pe giuleșteni în sezonul 2010-2011.
sursa : Carmen Mandiș pentru prosport.ro
Așa suntem noi toți rapidiștii.
Iar Șumi unul dintre cei mai norocoși dintre noi. Reușind să scrie Poveștile Noastre și de acolo de pe gazonul Sfânt.
Dacă ai avea puterea să întorci din drumul său Zeul Timp, care ar fi momentul viețîi pe care ai vrea să-l retrăiești?
Pentru noi rapidiștii această întrebare este poate cea mai grea.
Poveștile Nemuritoare, suferințele, trăirile, Minunile, bunicii, părinții, toți oamenii minunați de lângă noi și cei deveniți apoi Idoli în teren înseamnă RAPID.
O Întreagă lume greu de imaginat. Pentru toți ceilalți.
Poate suntem cei mai încercați.
Cu siguranță însă suntem și cei mai bogați.
Din lacrimi am învățat să faurim șiraguri de mărgăritare. Iar mâinile întinse ades de disperare au devenit la sfârșit de săptămâna steaguri, eșarfe și cânturi.
– Cred că încep să mă îndrăgostesc de altcineva, îi spuneam timid tatălui meu. Am așteptat să-mi răspundă, însă el stătea și mă privea întrebător, așa că mi-am continuat povestea. Știu că am o relație frumoasă de atâta timp, dar poate tocmai asta-i problema – atâta timp. În plus, sunt foarte multe fete în jurul meu, iar în comparație cu ele, ea e atât de … simplă.
A continuat să mă privească în tăcere, până când l-am întrebat de ce nu spune nimic, însă apoi mi-a pus mâna pe umăr și în loc să-mi dea un răspuns, mi-a dat o lecție de viață.
– Ai dreptate, sunt multe fete în jurul tău. Unele-s mai inteligente, altele mai frumoase. Sunt fete mai înțelegătoare sau mai norocoase când vine vorba de ce le-a oferit soarta. Așa-i în viață, tentațiile sunt la tot pasul, dar nu te încrede în ele. Oare tu n-ai văzut câți băieți sunt în jurul ei, mai mari sau mai buni decât tine? Și cu toate astea, ea te-a ales pe tine …
