Un banc?

- Iubito, îmi faci tochitură modovenească, săptămâna aceasta?

- Nu pot, poate cealaltă!

- Nu poate nici ea, am întrebat-o!

Sper că nu-mi va fi cu ghinion săptămâna aceasta, pentru că sâmbătă jucăm în Giulești.

Săptămâna trecută, vineri într-o mare morcilă, arbitrul ne-a cruțat de un penalty și ne-am întors de la Cluj cu un punct de aur.

Clujenilor nu le-a mai ars de glumă.

Sâmbătă dimineață, așa mahmur cum eram, am evitat să le spun gazdelor vreo două-trei bancuri.

Știți de ce?

Pentru că i-ar fi apucat râsul la slujba de duminică.

Știți cum e?

Cine râde la urmă, a înțeles mai greu poanta.

Și nu e poantă!

Rapidulețul se pregătește săptămâna aceasta să anunțe primul transfer al iernii.

Funsho Bamgboye, nigerianul cu cetățenie maghiară, e gata să-și facă bagajele și să se alăture băieților.

După el ar urma pare-se venezueleanul Juanpi trecut pe la Malaga și Huesca.

Și transferurile par să nu se oprească.

Sigur nu-i decât un banc!

Mă hotărăsc să râd așa pe duminică sau cel mai bine la urmă.

La Sărbătoarea Noastră!

FzR!!

S.F.

 

Aseară pe Giulești, sub o ploaie torențială și rece, ce a crezut că ne va ține doar în fața televizoarelor, Rapidulețul ne-a avut cu siguranță cel mai bun start de meci.

Fotomodelul Marco a înscris primul hat-trick din carieră, golurile fiind marcate în nu mai puțin de 20 de minute.

De S.F., ce mai...

Iar pentru că emoția s-a născut în Giulești reușitele au fost dedicate mamei sale.

Sărut-mâna Dvs, doamnă!

Mare bucurie ne-a mai adus croatul, iar noi nu am stat pe gânduri și după înlocuirea sa, l-am răsplătit cu cele mai calde standing ovations.

Nu mai vorbesc de valurile mexicane, parcă iscate în ciuda ploii de afară.

Tot stadionul a petrecut.

Lângă mine, acolo sus pe platforma de la a 2-a, și-a făcut loc și Steven Spielberg.

Am înțeles astfel imediat science fiction-ul din teren.

Căci totul ne este scris, nu?

I-am cerut un autograf regizorului tocmai îndrăgostit de Rapid.

În loc de accept, scenaristul american nu a stat mult pe gânduri și mi-a ars o ditamai palmă...

- De ce dai, maestre??

- Pentru că voi l-ați vândut prea devreme pe Rareș Ilie.

- Nu eu bre, nea Spielberg! Angelescu a fost.

- Angelescu, Cristescu, cu toții sunteți la fel!!

Nu stau pe gânduri și jap-jap îi ard și eu două plame.

- Tu ai scufundat Titanicul. Visurile mele toate au fost pe acea navă.

- Băi, tâmpitule! A fost un aisberg cel care a scufundat nava, nu eu...

- Aisberg, Spielberg...toți sunteți la fel!!

Numai Rapidulețul este unic.

Iar seara trecută ne-a fost de S.F..

FzR!!

Deducția

Astăzi fetele mele au înfrânt.

Însă pentru că sentimentul iubirii îl simți doar la necaz sau dezamăgire, pot spune că sunt cel mai fericit.

Pentru că l-am simțit.

De păstrat șansele, le vom păstra atâta timp cât ne avem Iubirea în suflet.

Cu răbdare și încredere.

Mâine, după ce am așteptat-o pe Ana mea la aeroport, am zbughit-o împreună într-o stațiune romantică.

- Ne bucurăm că ați ales hotelul nostru! Vă place aici?

- Da, e frumos. Ne dorim să facem formalitățile de check-in cât mai RAPID.

- Și sunteți căsătoriți și ați venit să mai scăpați de stresul și balamucul de acasă.

- Extraordinar, domule! Cum v-ați dat seama că suntem căsătoriți și de toate celelalte?

- Păi la experiența mea? Simplă deducție!! V-am văzut verighetele, cum vă țineți de mână și mai ales cum vă priviți!!

- Exact așa este, domnule! 

- Văd că aveți și bagaje, stați mai mult??

- Da, o săptămână.

- Ce romantic! Copii aveți??

- Da, avem.

- Și de copii cine vor avea grijă atât de mult timp?

- De fiică-mea nevastă-mea. De ai ei încă nu am apucat să o întreb. Probabil că papagalul ăla de van der Vaart.

FzR!! 

Mi-e frică

Astăzi de la orele 17 mă revăd cu Ana.

Sigur, așa cum mă știu, idila ne va fi întreruptă de dna Veronica pentru a mă duce la teatru.

Mi-e frică.

De faptul că în ultimele minute de joc sau după fluierul final un danez va coborâ din tribună, va face o poză cu ea și-i va strecura nu știu ce bilețel plin de promisiuni.

Așa mi-e de frică...

- Cred că sunt blestemat!

- De ce?

- Azi-dimineață am vrut să îmi fac două ochiuri și când am pus mâna pe frigider am rămas cu mânerul în mână, am vrut să-mi beau cafeaua și am rămas cu toarta în mână, am vrut să închid apoi ușa la bucătărie și am rămas cu clanța în mâna...

- Și ce crezi că se mai poate întâmpla?

- Mi-e frică acum să mă duc la toaletă...

FzR!!

Da, plouă...

Dacă tot mi-am condus-o la aeroport pe este(!) Ana mea, m-am gândit să mai întârzii totuși pe pistă  și să-i aștept și pe băieții mei cei victorioși.

Nu de alta, dar așa cum mă știu eu de norocos, Ana curând îmi va da papucii. 

Și va rămâne cu van der Vaart ăla.

Mare norocos!

Astăzi am căzut în depresie.

Mâine am programare la psiholog, să-i țineți pumnii.

Din presa online am aflat că Angelescu și Nico pregătesc, așa fără de grabă, nu nouă, ci doar două transferuri.

E groasă.

Nu-i așa Rapidule?

Când plângi, lacrimile tale se scurg și ard apoi pe obrajii mei.

Asta e Iubirea.

Noastră.

Da, plouă...

FzR!!

Plouă?

Căpriorii mei dragi au încheiat cantonamentul din Antalya în inconfundabilul stil propriu.

Înțelegând însă și faptul că inițial partida a fost amânată datorită unei ploi torențiale.

- Plouă?

- Și ce?

- Acum poți să plângi, nu o să observe nimeni.

Mă întreb ce-mi mai face Estavana. 

Bănuiesc că și-a făcut bagajul și a vorbit puțin cu papagalul ăla de van der Vaart.

Nu însă despre faptul că nu le mai merge căsnicia și m-a întâlnit pe mine.

Ci despre deplasarea din Danemarca și confruntarea de duminică împotriva celor de la Team Esbjerg.

Esbjerg...

Pronunția mi-a ieșit perfect!

Îmi mai torn o pălincuță.

Plouă?

FzR!!

Să crezi

Astăzi, într-o atmosferă senzațională, în sala Polivalentă mi fost să asist la o manifestare totală a Fericirii.

Necondiționate.

A oamenilor simpli.

Nu cred că voi putea vreodată a exprima senzațiile simțite, atunci când privesc, văd, rândurile vișinii ce se strâng, tremurând, adunând fularele, zâmbind, salutându-se complice...

Fenomenul a devenit parcă, dacă nu o religie, o necesitate disperată a vieții.

Pentru a te verifica, dacă acolo, în ungherele inimii încă îți mai ești.

Și ne-am fost.

Ei, bine, eu am venit cu un scop declarat.

Am susținut-o pe dra Polman și la fotografia de la finalul partidei mi-am dat seama cât e de Grozav(ă) este...

Trebuie doar să crezi!

Iar noi, naivii iremediabili ai acestei lumi, am făcut-o întotdeauna.

Cu încăpățânare.

FzR!! 

Un Vis

Ieri Rapidulețul s-a grăbit să ne panseze inima rănită.

În primul amical al cantonamentului din Antalya vișinii i-au surclasat (3-2) pe turcii de la Sariyer SK. 

O formație de prin liga a 3-a.

Au înscris mijlocașii (Albu, Ciobanu și Emmers), pentru că pe atacanți Nico s-a grăbit să-i dea afară.

A revenit teleormăneanul Costache, Boss-ul s-a vopsit blond, iar fotomodelului Dugandzic i-a stat perfect moțul pe întreaga durată a celor 45 de minute.

Cât a jucat. Parcă ca la un botez.

Cam acestea au fost singurele aspecte notabile.

Astăzi, după ce am căzut din patul răvășit de o nouă noapte furtunoasă, mi-am amintit că voi fi cu ochii după fete.

Capitolul la care am stat întotdeauna cel mai bine.

De la ora 17 în sala Polivalentă voi susține handbalistele noastre în Liga Campioanelor.

Cu puțin noroc poate mă văd și pe Digisport 1. 

Alături de cei mai frumoși suporteri.

Bine, cu puțin noroc poate reușesc să vin acasă cu Estavana Polman.

Să-l mai fac să plângă încă o dată pe amicul Rafael van der Vaart.

Fix ca atunci în 9 martie 2006. 

Când a venit cu Hamburgul la București.

Ce Vis.

FzR!!

Enorm

Săptămâna aceasta inimile ni s-au cutremurat de durere.

Dnul Mitică Popescu s-a grăbit să se alăture Galeriei din Ceruri spre a-și uni destinul pe veșnicie cu al nostru drag club.

Autorul memorabilei vorbe de duh "Cel mai important e că Rapid există!", Maestrul s-a ridicat spre Ceruri, pentru a-și re-invita la dans pe dna Poldi, a-i șopti o poezie, zâmbi și-i spune că Rapidulețul e bine.

A renăscut, chiar dacă o știa și dânsa și toți ai noștrii sacrii.

Din păcate nouă ne-a reamintit că suntem trecători.

A lăsat aici pe pământ un gol Enorm.

Drum lin, Maestre!

FzR!!

Că Te Iubesc

Ieri noapte, în fața blocului cu băieții, am concluzionat faptul că sfârșitul anului nu există. 

Că este o nouă conspirație mondială ca să ne facă mai bătrâni.

Am râs, spus glume, băut..

Dacă nu eram întrerupt de telefon, ca să mă cheme acasă, juram că sunt și necăsătorit.

Dimineață, mahmur și îngrijorat de faptul că mâine încep munca, m-am gândit că după atâtea sărbători, băutură și mâncare nu-mi vor mai încăpea hainele.

Am probat fularul.

Totul ok.

Că te iubesc.

Rapidule!

FzR!!

Știu

Astăzi, cu o zi înainte să plec (imaginar!) alături de baieți în cantonamentul din Antalya, am fost într-o nouă vizită, la un cuplu ceva mai tânăr.

Gazda, pricepută în d'ale artei culinare, ne-a întins pe masa înflorată bunătăți care mai de care mai alese și gustoase.

Domnul și-a etalat mândru stocurile bahice.

Înainte să-mi încep atacul pe cele două fronturi, îi spun  soției:

- Luceafărul meu, pune-mi te rog puțin mai multă salată de boeuf.

Termin salată toată, spre furia tuturor și mă trezesc spunând:

- Frumoasa mea, pune-mi te rog în farfurie, trei sarmale, puțină mămăligă și 2 ardei iuți. Să nu uiți de smântână.

Observ pe chipul gazdelor invidie. Furia că le-am mâncat salata pare-se că a trecut.

- Iubirea mea, servește-mă acum cu două cupe. De înghețată.

După masa extrem de reușită, femeile merg la bucătărie, iar noi bărbații rămânem singuri.

Tânărul mă întreabă:

- Cum reușești după atâția ani să i te adresezi cu apelative atât de frumoase?

- Să mor dacă mai știu cum o cheamă.

Știu doar programul amicalelor Rapidulețului și faptul că anul acesta ne vom bucura împreună.

În fiece Zi.

FzR!!

În fiecare Zi

În această dimineață am aflat faptul că o prințesă nigeriană mi-a lăsat drept moștenire 57 de miliarde de euro.

Tocmai i-am trimis 2000 euro pentru transfer, și spun adio tuturor problemelor.

Cumpăr Rapidulețul, fac transferurile cele mai tari, luăm campionatul și ne bucurăm.

Împreună.

Sunt un norocos!!

În fața blocului...

- Ce-ai, bă, de ce plângi??

- Am vrut fată, nu băiat!

- Vii de la maternitate?

- Nu, din Thailanda!

Mi-a trecut și invidia încercată în ultimele zile ale anului ce tocmai a trecut...

Că a trebuit să lucrez între Crăciun și Revelion.

Eu mă gândesc să-mi "fac punte" între Revelion și Crăciun.

Să petrec alături de Rapid.

În fiecare Zi.

FzR!!