Ieri Rapidulețul s-a grăbit să ne panseze inima rănită.
În primul amical al cantonamentului din Antalya vișinii i-au surclasat (3-2) pe turcii de la Sariyer SK.
O formație de prin liga a 3-a.
Au înscris mijlocașii (Albu, Ciobanu și Emmers), pentru că pe atacanți Nico s-a grăbit să-i dea afară.
A revenit teleormăneanul Costache, Boss-ul s-a vopsit blond, iar fotomodelului Dugandzic i-a stat perfect moțul pe întreaga durată a celor 45 de minute.
Cât a jucat. Parcă ca la un botez.
Cam acestea au fost singurele aspecte notabile.
Astăzi, după ce am căzut din patul răvășit de o nouă noapte furtunoasă, mi-am amintit că voi fi cu ochii după fete.
Capitolul la care am stat întotdeauna cel mai bine.
De la ora 17 în sala Polivalentă voi susține handbalistele noastre în Liga Campioanelor.
Cu puțin noroc poate mă văd și pe Digisport 1.
Alături de cei mai frumoși suporteri.
Bine, cu puțin noroc poate reușesc să vin acasă cu Estavana Polman.
Să-l mai fac să plângă încă o dată pe amicul Rafael van der Vaart.
Fix ca atunci în 9 martie 2006.
Când a venit cu Hamburgul la București.
Ce Vis.
FzR!!
