Astăzi, cu o zi înainte să plec (imaginar!) alături de baieți în cantonamentul din Antalya, am fost într-o nouă vizită, la un cuplu ceva mai tânăr.
Gazda, pricepută în d'ale artei culinare, ne-a întins pe masa înflorată bunătăți care mai de care mai alese și gustoase.
Domnul și-a etalat mândru stocurile bahice.
Înainte să-mi încep atacul pe cele două fronturi, îi spun soției:
- Luceafărul meu, pune-mi te rog puțin mai multă salată de boeuf.
Termin salată toată, spre furia tuturor și mă trezesc spunând:
- Frumoasa mea, pune-mi te rog în farfurie, trei sarmale, puțină mămăligă și 2 ardei iuți. Să nu uiți de smântână.
Observ pe chipul gazdelor invidie. Furia că le-am mâncat salata pare-se că a trecut.
- Iubirea mea, servește-mă acum cu două cupe. De înghețată.
După masa extrem de reușită, femeile merg la bucătărie, iar noi bărbații rămânem singuri.
Tânărul mă întreabă:
- Cum reușești după atâția ani să i te adresezi cu apelative atât de frumoase?
- Să mor dacă mai știu cum o cheamă.
Știu doar programul amicalelor Rapidulețului și faptul că anul acesta ne vom bucura împreună.
În fiece Zi.
FzR!!
