Astăzi fetele mele au înfrânt.
Însă pentru că sentimentul iubirii îl simți doar la necaz sau dezamăgire, pot spune că sunt cel mai fericit.
Pentru că l-am simțit.
De păstrat șansele, le vom păstra atâta timp cât ne avem Iubirea în suflet.
Cu răbdare și încredere.
Mâine, după ce am așteptat-o pe Ana mea la aeroport, am zbughit-o împreună într-o stațiune romantică.
- Ne bucurăm că ați ales hotelul nostru! Vă place aici?
- Da, e frumos. Ne dorim să facem formalitățile de check-in cât mai RAPID.
- Și sunteți căsătoriți și ați venit să mai scăpați de stresul și balamucul de acasă.
- Extraordinar, domule! Cum v-ați dat seama că suntem căsătoriți și de toate celelalte?
- Păi la experiența mea? Simplă deducție!! V-am văzut verighetele, cum vă țineți de mână și mai ales cum vă priviți!!
- Exact așa este, domnule!
- Văd că aveți și bagaje, stați mai mult??
- Da, o săptămână.
- Ce romantic! Copii aveți??
- Da, avem.
- Și de copii cine vor avea grijă atât de mult timp?
- De fiică-mea nevastă-mea. De ai ei încă nu am apucat să o întreb. Probabil că papagalul ăla de van der Vaart.
FzR!!
