Astăzi, într-o atmosferă senzațională, în sala Polivalentă mi fost să asist la o manifestare totală a Fericirii.
Necondiționate.
A oamenilor simpli.
Nu cred că voi putea vreodată a exprima senzațiile simțite, atunci când privesc, văd, rândurile vișinii ce se strâng, tremurând, adunând fularele, zâmbind, salutându-se complice...
Fenomenul a devenit parcă, dacă nu o religie, o necesitate disperată a vieții.
Pentru a te verifica, dacă acolo, în ungherele inimii încă îți mai ești.
Și ne-am fost.
Ei, bine, eu am venit cu un scop declarat.
Am susținut-o pe dra Polman și la fotografia de la finalul partidei mi-am dat seama cât e de Grozav(ă) este...
Trebuie doar să crezi!
Iar noi, naivii iremediabili ai acestei lumi, am făcut-o întotdeauna.
Cu încăpățânare.
FzR!!
