Uitarea

 

Nu știu cum să vă spun, însă mie îmi pare că-mi stă mai bine trist, decât să mă plictisesc de bucurie...

Aseară, într-o atmosferă literalmente incredibilă, incendiară, fantastică și aș mai putea continua, am învins garnitura celor de la Cluj.

CFR Cluj.

Da, da!

Ăia, mari și mulți din prima repriză, care apoi în actul secund au devenit mici, tot mai mici.

De această dată, nu golurile, nu atmosfera sau prințesele alea de pe rândurile din față m-au cucerit, ci unitatea echipei.

Cursa lui Signore pentru a-l îmbrățișa pe Petrila, aplauzele și încurajările lui Braun la incursiunile lui Onea, ritualul Albu-Albion după reușitele goleadorului, până și chiar auto-motivația lui Hopa-Mitică ăsta de Funsho.

O ECHIPĂ.

O FAMILIE.

Ultima dată când s-a mai întâmplat era parcă prin 2006 însă mă feresc să dau cine știe ce declarații în presă...

Noi nu am uitat.

Dimineață, mahmur și euforic...

- Știți de ce v-am tras pe dreapta?, mă întreabă polițistul...

- Dacă dumneavoastră ați uitat, eu nu vă reamintesc...

FzR!!

Doza

Știți de ce cântă cocoșii așa devreme?

Ca să se facă și ei auziți. Pentru că mai târziu se trezesc găinile...

Ei, bine, totuși noi cocoșii chiar avem un loc doar al nostru în care putem cânta neîncetat.

Și încânta pe cei mai invidioși.

Pentru că Giuleștiul a devenit o a 2-a Filarmonică a Bucureștiului.

Luni își va re-deschide din nou porțile.

Pentru noi.Poate cei mai ghinioniști de pe acest pământ.

De ce?

Pentru că uneori fotbalul pare cea mai mare escrocherie.

Noi ne înghesuim sufletele până la refuz în stadion, cântăm peste 90 de minute, pătimim, ne înfiorăm, iar băieții din teren, indiferent de rezultat își primesc salariile.

Luni sperăm să ne primim și noi doza de fericire fără de sfârșit.

FzR!!

Nebun după Tine

Fix când îmi venise și mie cheful de muncă, a venit week-end-ul...

În zori, după la prânz adicălea, am fost la un control...:

- Aveți în familie istoric de afecțiuni mintale?

- Nu!!

- Te bucură faptul că ești primul??

Deci sunt nebun!

După Rapid.

Chiar dacă egalul împotriva oțelarilor m-a întristat, încă păstrez speranțe pentru meciul de luni.

Nebun incurabil, deci!

Cică Signore Bergodi a fost întrebat la flash-interviu-ul de luni seara...:

- Mister, de ce sunteți zgâriat pe față?!?

- Ne-a pus, impus, domnul Sucu să facem o horă în jurul unui brad!

- Așa, și??

- Am fost mai puțini....

Puțini, nebuni, emotivi.

Dar pentru ce mai bucurie!!

UNICĂ.

FzR!!

La supărare

Parcă așa se făcea, eram la primărie...

- O iei pe această femeie care stă lângă tine ca să-ți fie soție până la sfârșitul vieții?

- Pot să le văd și pe celelalte?

- Iubito, foarte delicioși sunt dovleceii în oțet...

- Nu sunt în oțet, sunt de marțea trecută...

Aseară în timpul partidei României am băut, deși sincer mai amețiți îmi păreau tricolorii decât subsemnatul. 

La flash-interviu comisarul Moldovan, supărat la fel de tare, a cerut nici mai mult nici mai puțin decât desfințarea fotbalului românesc.

Aloo? Păi nea Vio și eu ce fac cu bănuții investiți la Superbet?

Așa am adormit de supărat.

- Ați băut?...mă întreabă polițistul.

- Nu, am mâncat niște dovlecei în oțet.

- Pă, câți?

- Patru sticle...!

Așa am visat la supărare.

Căci patru goluri s-au înscris și în meciul din Kosovo.

Unul l-a înscris Rrahmani, dar nu Lewa al nostru.

Poate el înscrie marți la București.

Acum, după supărările provocate de egalul României, că am mâncat dovleceii ăia expirați și că ne-a plecat Marko, nu-mi rămâne decât să sper că Albion va înscrie.

Niciodată însă în poarta noastră.

FzR!!

Diamantele

 

Când mă trezesc parcă sunt un Diamant pe lămpi, 30 de minute nu am nici imagine, nici sonor...

- Iubitule...am lăsat ieri în frigider cinci sticle de bere. De ce astăzi este numai una?

- Pentru că nu am văzut-o...

Eu dacă de dis-de-dimineață mi se anunță o zi proastă încep să cânt.

Fără să-mi fie rușine. Ca să sufere și alții.

Eu unul chiar nu sunt supărat pe băieți că nu l-au dat și pe al 5-lea, sunt mâhnit pe cei din fața blocului pentru că din gelozie aseară mi-au minimizat parcursul Rapidului pornit din cele mai inferioare ligi pentru a re-scrie acum, aici, cele mai frumoase Povești.

Ce nu vor înțelege însă niciodată este că această echipă "născută veșnic de cartier" se deosebește prin tradiție, suflet și iubirea transmisă de generații.

Diamantele Vieții.

FzR!!

Păduchioșii

- Ce faci?

- Am mâncat și stau un pic întins.

- Da' ce ai mâncat?

- Un pic de bătaie.

Dar până la acest dialog imaginar am socializat aseară, înaintea unicului derby care contează pentru subsemnatul, în scara blocului:

- Salut, vecine! Ce faci, nu mergem și noi la un pescuit? Mai plecăm și noi de lângă neveste...Luăm cu noi și grătarul, niște mici, câteva lăzi de bere, ceva tărie...Ce zici?

- Hai să mergem. Mă duc să-mi iau undițele.

- Păi ce să faci cu ele??

Fie că-mi place, fie că nu-mi place...sunt deja în luna a 9-a.

Și apropos de bătaie...

Cățelușii, nu dau nume, ar fi ieșit mai bine dacă nu se prezentau aseară la derby...

La intrarea în stadion, Signore al nostru a dat dovadă de cea mai mare eleganță și le-a spus...:

- Pentru protejarea datelor personale, nu o să vă chem pe nume.

- Să intre deci, în ordine, domnii cu păduchi...

FzR!!