Realitatea

Joi seara la Sibiu, spectacolul galeriilor noastre sperăm că a mai alinat din amărăciunea localnicilor.
Rămași fără echipa lor locală, dar cu un stadion cochet.
Că așa-i stă bine chelului. Trist. Dar cu tichie.
Că până și sibienii ăștia par la fel de ghinioniști ca noi, rapidiștii.
Unu', cel mai înstărit dintre ei, a mers în Turcia să-și facă transplant de păr.
Apoi, soția i-a fugit cu unul chel.
Ăsta ghinion!
Ghinioniști! Și ei, și noi, întreaga Românie.
- Să trăiești, bădie! Te rog spune-mi și mie, ce fructe sunt astea din pomul ăsta frumos?
- Păi ce să fie, dom'le, sunt prune negre!
- Prune negre... Păi și atunci de ce sunt roșii?
- Ei, de ce! Pentru că sunt încă verzi.
Necopți s-au dovedit și băieții lui Pancone.
Ăia cărora li s-a dat o șansă în primul act al partidei.
Și, îngrijorător pentru noi, au dovedit nimic.
Mulți dintre ei cred că joacă salariul în locul lor. Deci trebuie trimiși la un control medical.
Doctorița: Nu prea arăți bine.
Aleatoriu, unul dintre ei: Ei, lasă, că nici tu nu ești foc...
După ultimul fluier al partidei, galeriile înfrățite și-au încheiat recitalurile.
S-au îmbrățișat.
În urma lor a rămas realitatea.
Un stadion sortit să rămână gol, un oraș trist și condamnat la visare.

FzR!!