Pe furiș

Nu-mi place că prietenii mei nu rezistă la băutură...aseară m-au scăpat de trei ori în timp ce mă duceau acasă!
Deh, când am avut eu, am mâncat și băut toți!
Acum, când au ei, nu mai e loc la masă...
Chiar nu mai înțeleg nimic. Și pe nimeni.
Că dacă nu am bani să plătesc o factură, de ce ăștia mi-o mai trimit și pe a doua...??
Grea și complicată săptămâna aceasta, mai ales pentru ciobani.
Judecând și după isprava Praziliei din seara trecută, în meciul împotriva ăstora de la fc5b, zic...
E, bine, la mine greu și complicat a fost tot anul...
Noroc că știu „că calea” de ieșire din rahat trece tot prin rahat.
Așa că m-am decis să trec prin el, în loc să rămân acolo.

Că de fiecare dată când am avut o zi proastă, m-am gândit la cocalarul ăla cu mașina cu volanul pe dreapta. Care trebuie să-și ia tichet de parcare de la o barieră.
Acum, când pare-se că „porțile ni se deschid”, după atâția ani tumultuoși, zic să nu ne amăgim așa RAPID, să nu ne ambalăm...
Mergem deci cu mașina... nu încălcăm nimic... cu viteza de 23 km/oră...
Ca și așa, sigur și așa deodată, o ne oprească un polițist de la rutieră și o să ne întrebe:

- Și?? Unde ne furișăm noi așa??

FzR!!