Marius Șumudică (48 de ani), antrenorul lui Gazisehir Gaziantep, a fost vizitat în Turcia de o echipă ProSport. Tehnicianul a povestit cum a luat naștere dragostea sa pentru Rapid și, la un moment dat în timpul interviului, a început să plângă.
„De la cinci ani am început, de când mergeam pe Republicii și am început să bat tobele și am zis: Asta este echipa vieții mele. Pe vremuri, galeria pleca grupată de la stadion. Încercam să mă bag și eu acolo, să mă ascund.
M-a luat și miliția după un meci cu Victoria, m-am dus casă plin de tuș, m-a rupt și tata cu bătaia. Mi-a zis: Ce ai făcut, ai furat ceva? Rapid m-a făcut să trăiesc.
Practic, mergeam în tribună pentru ei, nici nu visam… aproape îmi dau lacrimile, nici nu visam că voi călca vreodată pe iarba Giuleștiului îmbrăcat în vișiniu! Nu visam așa ceva. Au fost momente în care… când am ieșit campion, nu îmi mai trebuia nimic! (-Ai pus umărul la momentul ăla) Da, am pus umărul. Au fost vreo cinci, șase meciuri în care …. am marcat singurul gol al jocului, am câștigat 1-0 și am adus trei puncte”, a spus Șumudică pentru ProSport Live.
Șumudică a avut lacrimi în ochi când a vorbit despre Rapid
Cei 4 ani ca fotbalist la Rapid l-au făcut pe Marius Șumudică să rămână cu sufletul în Giulești. Când a vorbit de perioada petrecută în tricoul alb-vișiniu Șumi a început să plângă.
„ Pe mine, practic, numai când vorbesc de Rapid… îmi dau lacrimile… Încă nu mi-am încheiat misiunea pe acest pământ. Îmi doresc din tot sufletul să iau campionatul și ca antrenor cu Rapid.
Să dea Dumnezeu și Maica Domnului să intre în Divizia A. Și peste câțiva ani când mă voi întoarce, că nu sunt nici omul care să lucreze pe cineva sau să îl dau pe Pancu la o parte, sau pe X, sau pe Y, să existe posibilitatea unei colaborări. Atunci pot să mor fericit”, a adăugat Șumudică.
Șumudică a jucat pentru Rapid în perioadele 1996-1999 și 2001-2002. În plus, acesta i-a antrenat pe giuleșteni în sezonul 2010-2011.
sursa : Carmen Mandiș pentru prosport.ro
Așa suntem noi toți rapidiștii.
Iar Șumi unul dintre cei mai norocoși dintre noi. Reușind să scrie Poveștile Noastre și de acolo de pe gazonul Sfânt.
FzR!!
