Se spune că nicăieri nu este mai bine decât acasă.
Acasă pentru noi, cei trimiși de destin în pribegie, rămâne însă acolo unde ne-a rămas Inima.
Chiar dacă, în versul parcă desprins din prezicerile lui Nostradamus, ne amăgim considerându-ne "peste tot acasă", sufletul nostru nu s-a desprins niciodată de trupul de care aparține. Pe veșnicie.
În dulcele Colț de Rai încet-încet, din pământul fermecat, începe să se ridice Castelul din Povești.
Acolo unde se spune că niciodată nu imbătrânești.
Acasă!
FzR!!
