În urmă cu aproape 57 de ani, în noaptea de 12 spre 13 august 1961, regimul comunist din Germania de Est (RDG) începea construcţia Zidului Berlinului.
Construcţia viza să împiedice agresiunea "fascistă" a Occidentului.
Zidul "ruşinii", aşa cum îi i se mai spunea acestei construcţii care separa, fizic, în două lumi Germania şi, implicit, continentul European într-o Europă liberă şi una totalitară, a durat 28 de ani, până la căderea acestuia, în 9 noiembrie 1989, pentru ca Europa să se unească din nou.
Zidul din inima Berlinului sau, mai degrabă, două ziduri înalte de 3,6 metri, au separat oraşul în două şi au zădărnicit orice încercare de evadare către Vest, fiind foarte bine păzit, izolat aproape ermetic, astfel încât locuitorii din Berlinul de Vest nu puteau să plece din oraşul lor decât prin anumite puncte de trecere stabilite de autorităţile est-germane.
În 9 noiembrie 1989, după ce regimurile comuniste din Europa de Est începuseră să se prăbuşească rând pe rând, Zidul Berlinului a cedat, în sfârşit, sub presiunea populară. Germania divizată supravieţuise.
AFC si Academia.
Un RAPID separat de un zid al ruşinii si neputinţei.
Un RAPID in care rapidiştii acceptă a rămâne captivi pe viată.
Pentru ca acest RAPID inseamnă singura lor evadare catre sperantă si visare.
Poate că acest RAPID va deveni unul singur in 2018.
Pentru ca Iubirea ne-a demonstrat de atâtea ori că poate dărâma orice zid.
Nedrept construit si mai ales lipsit de orice logică sentimentală.
FzR!!
