În 1967, derbyul local Everton – FC Liverpool s-a jucat pe Goodison Park cu peste 60.000 de oameni în tribune, în timp ce alți 40.000 au intrat pe stadionul vecin și rival Anfield Road pentru a urmări pe un ecran gigantic transmisia în direct a partidei de Cupa Angliei, o premieră TV.
Stuart Flinders trebuia să aducă înapoi la redacție mărturii filmate despre evenimentul istoric.
În limbajul TV, trebuia să vină cu “vox”-uri, adică interviuri luate pe stradă unor oameni obișnuiți, necunoscuți.
Ținând cont că trecuseră nu mai puțin de 48 de ani de la acel meci, singura șansă de a nu se întoarce cu mâna goală era să oprească trecătorii în vârstă și să-i întrebe, cu delicatețe: “Mă întreb dacă vă aduceți aminte derbyul din 1967 de pe Goodison, din Cupă, care a fost transmis în direct pe un ecran gigant pe Anfield?”.
Oprit în fața unei vitrine, un bătrân cu fața ridată și cu colțurile gurii prăbușite părea să se încadreze în profilul căutat de reporterul TV.
Rutina s-a reluat: “Mă întreb dacă…”
În timp ce asculta întrebarea, ochii interlocutorului s-au luminat.
Fără să mai aștepte finalul, bătrânul a rostit aproape pe nerăsuflate:
“Așa e. Am jucat în meciul ăla”.
Uimit de potrivire, reporterul nu s-a pierdut:
“Chiar ați jucat?!”
Bătrânul: Da. Am fost portar pentru Liverpool.
Reporter: Adevărat?
Lovit de șansă, reporterul și-a dat seama că nu știe cu cine stă de vorbă și a găsit rapid un mod abil de a afla.
“Ăsta chiar e un noroc chior să vă întâlnesc. Îmi cer scuze, îmi puteți reaminti numele dumneavoastră?”.
Bătrânul știa că nu are ce să-i reamintească, pentru că reporterul, pur și simplu, nu-l cunoștea.
Cu modestia pe care ți-o dau deceniile de dispariție de după retragerea din fotbal, i-a răspuns îngăduitor, râzând:
“Tommy Lawrence”.
Reporterul dăduse nas în nas cu “Porcul zburător”, portarul legendar care a prins 14 ani din istoria lui Liverpool, din perioada neagră petrecută de club în liga a doua, în anii ’50, până la primele titluri de după revenirea în Division One, cu Bill Shankly manager.
E jucătorul cu pulover verde care a încasat trei goluri de la Petrolul în 1966, într-o victorie istorică pentru fotbalul românesc.
Dialogul de mai sus a avut loc acum doi ani și a devenit viral în câteva ore după urcarea pe site-ul BBC.
Mai mult de 8 milioane de oameni au urmărit clipul.
Uitat în cele patru decenii scurse de la retragere, Tommy Lawrence a revenit în trend pentru câteva zile datorită rețelelor de socializare.
Ieri, când site-urile din Marea Britanie au anunțat vestea tristă că fostul portar în vârstă de 77 de ani a încetat din viață, Lawrence e din nou viral.
Clipul va mai prinde câteva milioane de „view”-uri.
Peste doar câteva ore, lumea îl va uita, însă, definitiv pe primul portar-libero din istoria fotbalului, cu aproape jumătate de secol înainte ca Guardiola să facă din acest post fundația echipelor sale.
În loc de încheiere, iată povestea inovației spusă chiar de Lawrence:
“Shankly mi-a zis într-o zi: “Ok, Tommy, nu joci pe linia de 6 metri. Când mingea e la jumătatea terenului, trebuie să stai pe linia de 16 metri. Dacă mingea e pasată printre fundași, trebuie să ieși și să o lovești, ca un fel de stoper”.
La început, mi-a fost o frică de moarte.
Exersasem de câteva ori, apoi am folosit tactica în meci. Stăteam la 16 metri și Kop (n.red. – celebra peluză a lui Liverpool) mă lua în balon.
“Treci înapoi în poartă!”.
Niciun portar nu făcea asta în acele zile.
M-am gândit: “Dumnezeule…”
Dar a mers.
Ieșeam din careu și procedam cum se face astăzi.
Dacă atacanții treceau de mine, îi loveam pur și simplu. Îi dădeam jos.
Nu erai eliminat pentru asta în vremurile alea”.
Anul 2066. Adica peste exact 48 de ani.
Giulesti Arena.
In fata superbului fanshop, ticsit de interminabilele cozi formate de suporterii visinii, un tanar reporter Eurosport cauta dovezi de senzatie ale confruntarii finale dintre RAPID - csa, disputa ce a permis giulestenilor promovarea in liga a 3-a.
Interviul ad-hoc luat batranelului Dani Coman ne-a permis o reintoarcere in timp a poate celui mai frumos moment din istoria Rapidului.
Desi scufundat in negura unor ligi mai mult decat inferioare, meciul disputat in Giulesti, a fost urmarit pe ecrane uriase montate pe toate stadioanele (construite inutil) din intreaga tara si respectiv principalele arene de pe arene de pe batranul continent.
Alaturi de Dani in formatia noastra au mai jucat: Vladimir Bozovic, Maftei, Voicu, Marius Constantin, Costin Lazar, Herea, Nico, Pancu, Goge si proscrisul Ionita II.
La fel ca in intamplarea de mai sus, publicul giulestean si cele doua galerii nu au inteles jocul avantat si uneori riscant practicat de 11-le ce avea sa intre in istorie.
Pasiunea temerarilor incheiate cu accederea in liga a 3-a strange inca milioane de vizualizari.
Si poate tot atatea regrete in faptul ca la vremea aceea noi rapidistii ne-am indoit de propria noastra renastere.
Editorialul nu trebuie tratat ca un pamflet.
Ci cu respect pentru cei ce mai cred si lupta pentru spiritul si viata Rapidului.
Pentru cei ce pot afirma:
" Am jucat în meciul ăla ".
FzR!!
