„În Londra era un loc unde se puteau vedea animale sălbatice.
În schimbul vizitelor se luau bani sau animale mici, câini și pisici, pentru hrana acestora.
Un om a vrut să vadă fiarele sălbatice.
A prins un cățeluș de pe stradă și l-a dus la menajerie.
Pe el l-au lăsat să intre, iar pe cățeluș l-au luat și l-au aruncat în cușca leului.
Micuțul cățel, de frică, s-a ascuns într-un colț al cuștii.
Leul s-a apropiat de el și l-a mirosit.
Leul s-a apropiat de el și l-a mirosit.
Cățelușul s-a culcat pe spate, și-a ridicat picioarele și a prins a da din coadă.
Leul l-a atins cu laba și l-a întors.
Câinele a sărit și s-a ridicat în fața leului pe labele din spate. Leul l-a privit, a întors capul într-o parte și în cealaltă și nu s-a atins de el.
Când stăpânul i-a aruncat carne, leul a rupt o bucată și i-a dat-o câinelui.
Seara, când leul s-a culcat, cățelușul s-a întins lângă el și și-a pus capul pe laba acestuia.
De atunci, cățelușul și leul au locuit în aceeași cușcă.
Acesta nu i-a făcut niciun rău.
Mâncau, dormeau împreună și, câteodată, se jucau.
Odată, a venit un domn la menajerie și și-a recunoscut câinele în cușca leului.
Odată, a venit un domn la menajerie și și-a recunoscut câinele în cușca leului.
El a spus că acel cățeluș îi aparține și l-a rugat pe stăpân să i-l înapoieze.
Stăpânul a vrut să i-l dea, dar când au început să cheme câinele pentru a-l lua din cușcă, leul s-a zbârlit și a urlat.
Așa au trăit leul și cățelușul un an întreg în cușcă.
