Pacientul

Avem umor. Dar mai ales haz-de-necaz.

Așa am reușit împreună cu Rapidulețul Nostru să învingem boala asta gravă a falimentului.

Astăzi am ajuns să jucăm încă un derby.

Suntem mai sănătoși, în curând mai uniți și mai încrezători. 

Pacientul Rapid, precum în best-seller-ul lui Norman Cousins (Anatomia unei Boli) și-a sfidat prin umor propria moarte.

În seara aceasta, indiferent de rezultat, vom fi la fel de fericiți și puși pe șotii.

Pentru că existăm. Și scriem cele mai frumoase povești.

În seara aceasta, dacă pierdem zic, și vom crede că ne merge prost în viață, ne vom da cu parfum!

Tot prost ne va merge, dar măcar vom mirosi frumos...

Iar dacă vor râde ăia de noi că suntem bătrâni, nu ne vom lăsa, vom arunca cu proteza în ei!

Dar dacă nu vom pierde?

Că noi de fapt, niciodată nu am pierdut. 

Am luat-o mereu de la capăt.

FzR!!

Parabola

Nu vreau să par răutăcios, însă tocmai existența milițienilor ăștia înseamnă începutul societății astea în care trăim. 

Deci ei sunt inventatorii fake-urilor.

Pentru că din cauza ăstora au retras ăia de la UEFA trofeul "Gheata de Aur", pentru că în favoarea sau împotriva lor au fost înființate echipe pentru desfășurarea unor ediții de campionat fără nicio legătură cu performanța (sportivă). 

Nu adun aici furturile cu arbitrii și nici arestările. În două rânduri ale rapidiștilor. Pentru că ăștia ne-au provocat mereu răul cel mai mare.

Generațiile actuale nu au de unde să cunoască adevărul trecut. 

Confruntarea de mâine reprezintă totuși un adevăr contemporan nespus.

Echipa scăpată de 3 ori de insolvență o înfruntă pe cea care a plătit cu falimentul. Că acolo sus la furafeu și lepefeu nu am fost doriți niciodată.

Mâine se înfruntă minciuna cu Adevărul.

O spun din nuanță civică.

Sportiv rămâne nea Gâlcă să ne dovedească unde ne aflăm. Cu forma sportivă. Și cu norocul ăsta.

Că el se simte mereu motivat de parabola: "cei din urmă vor fi cei dintâi!".

Că nu mai departe de azi-dimineață era ultimul la coadă la Lidl, și, la un moment dat s-a mai deschis o casă...

FzR!!

Tripleta

Nu știu dacă știți, că Costel ăsta, devenit al nostru, e tată de tripleți.

Este cu siguranță un tată fericit. Și noi pentru el.

E căsătorit cu femeia perfectă.

Nu vorbește mult, nu cere, nu cheltuie...

Nu se afișează cu ea în public, nu pentru că e discret, ci pentru că îi este lene să o umfle.

Că când i-a venit bronzatei să nască, era într-o intersecție...

Un milițian, așa ca să o ajute, o încuraja:

- Hai că poți, împinge!

Scoate unul dintre tripleți capul afară, se uită, intră la loc și le spune celorlalți:

- Haideți prin spate pupa-va-s că pe aici sunt gaborii!

Promitem însă solemn, că dacă nu pierde duminica viitoare cu milițienii și mai reușește și tripla anul ăsta, că îl iertăm.

Că și el trebuie să ne înțeleagă cel puțin tot hazul-ăsta-de necaz.

FzR!!

Iertarea

De câteva zile îi suspectez pe ăștia din federație că au întrerupt campionatul tocmai pentru a ne scoate din formă. Că eram pe val.

Că tricolorii, la ce joacă, chiar nu aveau nevoie să fie menajați.

Sper doar ca băieții ăia doi, de Manea și Dobre zic, să nu fie și ei accidentați de fizioterapeutul ăla...că atunci sigur e făcătură și mi se confirmă teoria conspirației.

Că până duminica viitoare, când are Costel asta testul ăla împotriva câinilor, parcă e o veșnicie.

Deja are coșmaruri.

Că știe care e diferența dintre casă și muncă.

- La muncă are șef, acasă are șefă.

Că am înțeles că dacă s-ar mai naște încă odată, soția lui tot cu el s-ar mărita.

Chiar nu înțeleg de ce atâta ură pe femeia aia...

Că noi l-am iertat. 

Până duminică viitoare, zic!

FzR!!

Dușul

Chiar suntem veșnic incurabili. Iremediabili.

Aseară, când coboram scările stadionului, câțiva dintre noi au scandat până și numele bronzatului Gâlcă.

Semn că nebunia asta a noastră chiar este fără de limite.

Iar pentru a visa frumos și bucura măcar puțin suntem în stare să facem pact cu diavolul.

Cu ghilimelele de rigoare și recunoscându-i meritele băiatului ăsta, care pare că își cunoaște meseria...

Vreți să știți care e meseria la care visez io?

Eu în visurile mele nu lucrez!

Dar pare-se că dacă-l tot deranjez și pun presiune pe Costel el își pune ambiția și mai tare și are rezultate.

- Pot să va deranjez puțin?

- Da, cu ce va pot fi de folos?

- Cu nimic. Am vrut doar să vă deranjez.

Urmează să aibă 3 examene grele. Cu potăile, prăzarii și united din Slobozia. Sper că nu ne vor părea tot atâtea dușuri reci. Care să ne trezească din starea asta. De visare.

Că starea asta ar părea doar o vrăjeală ca atunci când se tot laudă că face dușul doar în 2.

Să nu aflăm, după meciurile astea zic, că el nici singur nu își face...

Rămâne să aflăm!

FzR!!

Bucuria

Seara trecută, după cea mai bună prestație a Rapidulețului, de o repriză și ceva zecimale, a însemnat victoria noastră, a tuturor.

Iar poziția temporară din clasament ni se datorează în exclusivitate nouă.

A celor care au visat, suferit, răbdat și sperat.

A celor care au înțeles că dacă nu ești la masă, ești în meniu.

Pentru că noaptea asta de revelion o așteptăm de mai bine de 13 ani, de atunci de hăt, când am fost singurii ce am decontat insolvența și apoi simțit amarul unei călătorii înfricoșătoare ce părea fără de sfârșit.

Nimic nu ne-a împiedicat să sperăm și să visam.

Chiar dacă mulți dintre noi nu au mai apucat să vadă Rapidulețul acesta ce l-am făcut din nou măricel.

Banderola lui Dobre parcă a devenit mai ușoară și chiar dacă băieții s-au chinuit, victoria obținută a fost a spiritului.

Insuflat din tribune.

Poziția asta temporară dă coșmaruri contra-candidatelor și de ceva mărunțiș nouă dreptul de a visa.

Cel puțin până în seara aceasta avem dreptul să ne bucurăm.

Pentru că merităm. Din plin.

FzR!!

Răbdarea

Astăzi Moțu Pitiș împlinește 82 de ani.

Poate de aceea Cerul a plâns atât de amarnic ieri. Că nu poate ajunge la meci.

Ne este în suflete, chiar dacă și fără el suntem și mai triști.

Eu însă sunt cel ce pun beau în beautiful. Și tu la fel, precum noi toți rapidiștii.

Că decât însurat și trist, mai bine beat și fericit.

Astăzi jucăm împotriva pescărușilor. Sper mai mult de o repriză.

Că de două runde băieții lui Bulă ăla ne-au cam rămas datori.

- Bine mă Bulă, acum că ai aflat cine este ăla cu care se vede nevastă-ta, de ce nu-l nenorocești, cum ziceai?

- Eh, io-s om calm și răbdător...aștept.

- Aștepți? Ce naibii mai aștepți?

- Aștept să iasă cu unu' mai mărunțel...

FzR!!

Provocarea

Chiar nu sunt supărat pe găzarul ăla că a spus la flash-interviu că am fost cea mai slabă echipă venită la Ploiești.

Că a avut dreptate.

Nu știu cu ce se ocupă Prelandez ăsta, însă dacă nu are concluzii după ultima statistică a meciului, parcă prind curaj și m-aș băga director sportiv la vreun club ceva...

Doar să nu nimeresc și io un patron la fel de zgârcit.

Că azi, când e zi de baie, va sta 2 ore în cadă. Și ca să facă economie, nici nu va da drumul la apă!

Și încă ceva: doar pentru că deodorantul ăla spune 48 de ore nu înseamnă că trebuie să accepte și provocarea.

Locul în clasament este nemeritat.

Până și destinul ni l-a schimbat patronul ăsta: din cea mai ghinionistă echipă, am devenit cea mai norocoasă...

FzR!!

Cârpaciul

După eșecul suferit duminica trecută, șirul dezamăgirilor a continuat și săptămâna aceasta...

"Noi ne chinuim aici, mă!" e tocmai radiografia neputinței echipei conduse de Dobre, pedepsit cu banderola de căpitan.

Rapidulețul se chinuie deci în procedurile încâlcite și business planul aberant imaginat de Cârpaciul de la cabinetul nr.1.

Dintr-o echipa mare, un spirit unic și o moștenire de generații, duminica trecută am realizat că suntem tot mai dezbinați, că ne chinuim și că suntem de fapt tot mai triști.

Pentru că lucrurile pe care le iubim cel mai mult, ne rănesc și cel mai tare.

Suntem bolnavi. De supărare.

- Aveți o boală contagioasă foarte rară. O să fiți mutat într-o cameră separată și acolo veți mânca numai pizza și clătite.

- Și astea mă vor ajuta să mă fac bine?

- Nu, dar asta-i singură mâncare care încape pe sub ușă!

Astăzi autocarul Rapidulețului s-a pornit spre Ploiești.

În stația de alimentare, șoferul nostru l-a rugat pe băiatul care făcea plinu'...:

- Verifică și cauciucurile!

- Unu, doi, trei, patru, cinci, șase...Sunt toate!

Nu avem deci motive de îngrijorare.

FzR!!

Împreună

Fotbalul a scris ieri o nouă filă a emoției. Profund încercate.

Bogdan Andone a privit în lacrimi Cerul și apoi a sărutat gazonul. 

Semn că între aceste două repere ale vieții e din păcate o distanță mică. Foarte mică. Paradoxal deși dorit, acolo în Trivale, fluierul final a durut cel mai tare. O victorie cât o înfrângere, o victorie însă a unității. A familiei.

Aseară familia a luptat pentru Dani Coman. 

Luptătorul cu suflet de copil, înfrânt ieri poate pentru prima dată...:

Giuleștiul astăzi trebuie să fie alături, trebuie să lupte pentru el.

Pentru că știm cât de tare iubește Rapidul.

Să lupte pentru el în cu siguranță cel mai potrivit moment al împăcării. 

Giuleștiul astăzi trebuie să dovedească că este alături și de Gâlcă.

Pentru că doar noi, în acest colțișor unic de lume, am dovedit că poate suntem singurii ce ne unim atunci când momentele vieții ne devin poveri, când tristețile ne condamnă la captivitate speranța în mai bine...

Din păcate nimic nu este infinit, cu siguranță doar iubirea noastră.

Față de această poveste și oamenii minunați ce o scriu.

Alături de Dani Coman, alături de Gâlcă!

FzR!!

Bucuria

Ieri, cu gândul la meciul de mâine, am făcut un nou atac de panică și am sunat la poliție...

- Mi-au spart mașina, mi-au furat totul și volanul și pedalele și schimbătorul de viteze, totul!

După cinci minute, i-am sunat din nou...

- Vă rog să mă scuzați, m-am urcat în spate!

Că în Giulești se reîntorc Nico, Maldă și Perjinho...

Parcă i-aș susține mai repede pe oaspeții, că la noi nici urmă de rapidiști.

Ne-a furat și demolat tot sufletul, nea Shocu ăsta, iar acu' se întrece în promisiuni de alea iluzorii.

Că va curge lapte și miere în Giulești.

Este mai mult ca sigur ca promisiunile lui să nu se îndeplinească, alea cu mierea zic, că deocamdată are doar o albină, pe care abia ce a prins-o ieri în parc...

Ne cam aburește, zic!

Ca pe pe niște copilași.

Ne tot plimbă cu mașina prin față la McDonald's și apoi ne zice că avem mâncare acasă.

De aia de tot facem Koljic.

Trebuie să fie unii ocupați cu nefericirea, nu?

Apropos!

Știți care-i culmea veseliei?

Să te întorci bine-dispus acasă, să-i spui soției un banc bun și..să înceapă să râdă unul din șifonier.

Mâine, indiferent de rezultat, ne vom bucura.

Ne vom reîntâlni cu UEFANtasticii, vom umple Giuleștiul și vom cânta.

Aceasta este bucuria noastră, a oamenilor simpli.

FzR!!

Xanax

În ultimii ani viața a devenit tot mai ciudată. 

Și nu am să insist aici pe argumente. 

Căci vina nu o poartă cei ce au devenit tot mai falși, o purtăm și noi, ăștia puținii rămăși, că-i privim tot mai inerți.

Doar fotbalul românesc a rămas același.

Dacă nu plin de interese, atunci cu siguranță captiv în mediocritate, în lipsă de profesionalism. Și respect față de efortul unora din teren.

Zilele trecute jucătorii celor de la mUTA se revoltau prin presă de faptul că nu și-au primit niciun ban în 2025.

Ieri Argeșul i-a condus cu 3-0 tocmai pe Francisc Neuman. Vegheați cu siguranță de sus de legendarul Petschovschi. 

Cel care a dat numele trofeului fair-play-ului. 

Acordat suporterilor, nu celor din teren care batjocoresc poate singura bucurie a oamenilor simpli. La sfârșit de săptămână.

Meciul s-a terminat 3-3 (6-4 șuturile pe poartă).

Și pentru că ultimii ani au însemnat zeci de teorii conspiraționiste, accept inert faptul că arădenii și piteștenii și-au primit ieri ceva bănuți...

Rapidul a ajuns la al 9-lea penalty neacordat. 

Pentru a nu părea subiectiv, am să refuz o teorie a conspirației.

Coincidență sau nu în topul 5 al superligii sunt echipe susținute local sau politic.

Rapidul acolo sus nu este decât un rătăcit, un veșnic naufragiat pe insula amăgirii.

Că viața va reveni la normal. Că munca va fi respectată, iar valoarea apreciată.

Și nu mă refer aici la valoarea rapidiștilor care în 90 minute au șutat de doar 3 ori pe poartă.

Că iar m-au supărat.

- Doamne promit că asta e ultima oară când mai beau...!

Deh, e încă doar sezonul 13, episodul 1923.

Mă întreb însă ce are de gând dnul Șucu, patronu' ăsta mic, care tot așteaptă să ne consolideze...

Că dacă planul A nu merge, el nu disperă că alfabetul mai are încă 25 de litere și ce să vezi chiar încă 30 dacă punem la socoteală și diacriticele alea.

Nu ne panicăm deci, nu suntem depresivi, așteptăm să ne consolidăm.

- Un Xanax, vă rog!

- Aveți rețetă?

- Păi dacă aveam rețetă, mi-l făceam singur, nu crezi?

FzR!!

Cămașa

După ce ieri boss-ul ăsta ne-a numit "o echipă mică", remiza albă "a la Cluj" explică campania asta sărăcăcioasă în transferuri. 

De acum urmează să "ciugulim" firimiturile, alias jucătorii liberi de contract.

La restaurant, chelnerul amabil, întreabă clientul:

- Cum ați găsit friptura?

- Din întâmplare, ridicând un cartof prăjit...

În dimineața aceasta domn' patron a mers într-un centru comercial să-și caute o cămașă nouă, dar aia pe placul lui costa 300 euro, deci prea scump pentru el...

A mers la magazinul de lucruri uzate, aceeași cămașă și-a cumpărat-o cu un euro.

A purtat-o mândru vreo doi ani, până a observat că avea buzunarul pătat de cerneală. 

De la stiloul ăla cu care semna contractele...

A mers la spălătorie și i-au cerut 20 de euro, ca să scoată cerneala de tot.

A zis că e prea scump, normal!

A mers și a dăruit-o magazinului ăla de lucruri uzate.

Ăia au spălat-o și au pus-o pe raft.

Peste două zile a revenit și a cumpărat-o cu un euro.

Cam așa...

Povestea nu este despre cămașă.

FzR!!

Întrebarea

Seara trecută am adormit cu lumina aprinsă. Ca miliardarii, zic.

Deocamdată sunt miliardar în speranțe.

După testul ăla de ieri, reușit de bronzat împotriva celor de la Voluntari, mă aștept ca astăzi să-l aud cu vocea aia joasă, că Rapidulețul a devenit ca o mașină electrică de lux .

Ce nu știe Costel este că mașina electrică e ca diareea, nu știi dacă te ține până acasă...

Mă mai întreb și ce ne va explica la ultima aia a lui conferință de presă. 

După ce va fi pus pe liber, după seria aia de viitoare de insuccese.

Dar nu-l voi deplânge.

Dacă va încerca să se angajaze la Lidl, ăia îi vor arată filmarea aia în care mănâncă struguri.

Și mai imaginează-ți, măi Costele, cum ar fi să fii șofer de taxi și să-l duci pe unu' acasă la soția ta.

Sper să nu se căiască la conferința aia de presă, că nu a avut curaj să se impună, că nu a cerut transferuri.

A avut suficient timp, însă s-a comportat precum un școlar mediocru...

- Tăticule, tăticule! Sunt fericit!

- De ce, fiule?

- Azi a pus domnu' învățător o întrebare, și doar eu am știut răspunsul!

- Foarte bine fiule, și ce întrebare a fost?

- Cine s-a bășit?

FzR!!

Friptura

Nu aș vrea să se creadă faptul că, după 42 de ani de rapidism, am devenit precum un suporter pentru Cupe și flori...

Am rămas și voi fi mereu același. 

Cel care atunci când se uită în oglindă este mândru că nu a fost doborât de nimic și mai ales că și-a păstrat valorile și educația primită.

Cel care și-a respectat mereu promisiunile. 

Deși a fost fix de tot atâtea ori înșelat.

Mai nou cred cu aceeași naivitate în promisunile astea ale lui Prelandez. Care pare însă că și-a pierdut agenda cu telefoanele alea ale scouterilor ăia...

Zvonurile alea cu aducerea slovenului Repas sau ale lui Alin Fică par la fel de neprofesioniste precum anunțatul împrumut al lui Omar la "U".

Prelandez ăsta e fie o nouă friptură, fie nu înseamnă decât o barieră ridicată de boss-ul de la Cabinetul 1.

- Ospătar, acesta este un cotlet de miel sau de porc?

- Nu vă puteți da seama după gust?

- Nu.

- Și atunci, ce vă pasă?

Chiar îmi doresc că habarnistul ăsta să mă contrazică.

Căci trebuie să fim conștienți de faptul că nu putem rezista "în frunte" cu doar câte o repriză jucată sau cu norocul ăsta al lui Gâlcă într-un început de campionat în care contra-candidatele încă își caută cadența.

FzR!!

Telefonul

Acum, după ce a terminat convorbirea aia, presimt că Prelandez va ieși curând cel mai șifonat...

- Ce ai pățit la ochi, frate?

- M-am bătut pentru o gagică!

- Gentleman de când te știu...Cu cine?

- Cu nevastă-mea!

Nu îi contest calitățile.

Că doar îi știe toată lumea CV-ul și mai ales că a avut o perioada în viața lui când era irezistibil.

Toate femeile doreau să-l sărute și să-l țină în brațe.

Atunci când avea 3 luni, zic.

Acum e prea bătrân să mai alerge după femei. Așteaptă să vină ele la el.

- Cine ești?

- Zână cea bună.

- Și cu coasa aia ce faci?

- Nu sunt bine dispusă astăzi...

Mai are deci foarte puțin până în data de 8 septembrie. Când se va închide perioada de mercato.

Și apoi va trebui să înfrunte potopul meciurilor viitoare cu lotul ăsta...

Curând va tremura ca un șoricel. Și va trebui să pună iarăși mâna pe telefon.

Șoricelul îl sună pe dinozaur:

- Auzi mă, te-a sunat unul Noe?

- Nu.

- Ai de capul tău, nasol, foarte nasol...

FzR!!

Zgârcitul

După meciul de aseară nu aș vrea să par iarăși cârcotaș...

Și asta pentru că în sfârșit am reușit să jucăm puțin mai mult decât o repriză. 

E adevărat și faptul că Bătrâna Doamna aia a stat mai mult ca mUTA.

În dimineața asta însă, după știrea că grecoteiul nu mai rămâne la Rapid, gândindu-mă că perioada de transferuri se încheie pe 8 septembrie, am început să-l suspectez pe Șucu că-i un zgârcit. 

Iar mult-promisul număr 10, de creație zic, nu va mai apărea în Giulești...

Tot în dimineața asta însă, pentru a mă contrazice zic, Prelandez, la îndemnul patronului cu buzunarele cusute pentru Rapid, s-a apucat disperat să dea telefoane...

Primul număr format a fost unul de ăla 89.69.89....

La celălalt capăt al firului se aude:

- Iubire, bine ai venit, fac tot ce vrei, cum vrei, când vrei!!

Zgârcitul ăsta de Prelandez întreabă:

- Chiar faci tot ce vreau??

- Da, iubire tot ce vrei, când vrei, cum vrei!

- Atunci eu închid și sună-mă tu.

FzR!!

Gaura

După reprezentația aia de la Clinceni pare tot mai clar că bronzatu' îi pregătește pe băieți pentru a juca doar o repriză.

Iar locul ăsta în clasament nu e decât o promovare de marketing.

O știm. Că în loc să ne cumpărăm o geantă de 500 euro, mai bine ne-am lua una de 20 și să avem 480 de euro în ea.

Deocamdată am devenit săraci doar de dragul de a părea bogați.

Săraci în fotbal, zic.

Curând ni se va înfunda.

Șucu, Prelandez și Costel pe o pluta de salvare se plictiseau de moarte, scăpați dintr-un naufragiu recent...al etapelor viitoare...

- Hai să jucăm golf, decide Șucu. Ne-ar trebui un băț, o minge și o gaură. Uite, eu ofer bățul...!!

- Eu ofer mingea, percutează Prelandez.

Costică îi fixează pe cei doi șefi, pe rând, apoi spune îngrozit:

- Să nu care cumva să vă treacă prin cap, ca eu să vă ofer gaura!!

FzR!!

Chakrele

- M-au amendat ieri la ștrand doar pentru că-mi purtam aiurea splipul,

- Cum îl purtai?

- Îl țineam în mână!...

Nedreptățit.

- Trebuie să vă iau tensiunea.

- Domnu' doctor și ieri mi-ați luat-o.

- Și cât a fost?

- Zece lei!

Mereu păgubit.

Stai acasă 3 luni la 40 de grade fără nicio picătură de ploaie. 

Vii la mare 3 zile și e furtună în fiecare zi.

Ghinionist.

În seara asta sper să contrazicem toate chakrele astea...

Iar la întoarcere, mult după miezul nopții, în cazul în care nu ne va lua somnul, să nu ne îngrijorăm...

Ne va lua atunci când va trebui să ne trezim!!

Baftă, băieți!!

FzR!!

Basmul

Faptul că m-am sculat...nu înseamnă că sunt și treaz!!

În dimineața asta nu am avut de lucru și m-am urcat pe cântar.

Mai bine mă urcam pe o grenadă.

Dar m-am gândit că dacă mor...zece femei vor rămâne singure.

- Un pahar de vin pe zi îți prelungește viața cu cinci ani!

- Dar tu ești deja la a doua sticlă...nenorocitule!

- Eu tind către eternitate!

Pun pariu că mama cuiva m-a oferit drept exemplu negativ pentru copilul ei când eram mic.

Când eram bebeluș zâmbeam de 300 de ori pe zi...după ce m-am însurat doar de 23 de ori!

Acum ajuns la 50+ nu sunt bătrân. Sunt ediție retro.

Totuși dacă aș putea să dau timpul înapoi mi-aș da rolul principal în cel mai scurt basm din lume:

A fost odată ca niciodată un tip care a întrebat o fată:

- Vrei să te căsătorești cu mine?

Fata a răspuns: " NU!"

Și tipul a trăit fericit până la adânci bătrâneți, a ieșit cu mai multe alte fete, a jucat fotbal, s-a bucurat și suferit pe Giulești, a mers cu băieții la bere și a râgâit de fiecare dată!

Sfârșit!

Acum, dacă stau să mă gândesc, eu chiar am o viață de basm.

Mâine întâlnim balaurolacii.

Cu siguranță vom scrie o nouă filă. De Poveste.

FzR!

Nebunii

Cu cel de-al patrulea penalty neacordat, ocupăm locul fruntaș într-un clasament ce îngrijorează.

La fel cum ar trebui să îngrijoreze faptul că trupa bronzatului ăsta  joacă doar câte o repriză.

E drept și că prestația aia de la Galați ne dă speranțe.

Mai ales că duminică ne deplasăm pe Mall Arena pentru a ne proba cu adevărat calitățile. Și mai ales unitatea.

Lucru ce ar trebui să-l înțeleagă și patronul. 

Că degeaba trăim într-o lume de regi (de carton!) că tot nebunii dau farmecul vieții.

Iar noi suntem campioni.

Că o dorim de parcă ar fi prima și o iubim de parcă ar fi ultima.

Mereu la Infinit.

Pentru că dincolo de RAPID nu există viață.

FzR!!

Țânțarul

După meciul împotriva oțelarilor, aud că marți "bronzatu'" a intrat în patru labe în cabinetul psihiatrului...

- Ei, ce avem noi aici? Tu ești un cățeluș cuminte?

Se retrage târâș Costel ăsta, spre un colț al cabinetului, uitându-se curios la medic.

- Aaa...poate ești un pisoi alintat?

Gâlcă se retrage spre ușă...

- Aha! Tu ești un iepuraș dragalașșșșș....

- Domnule doctor, dacă nu încetați nu vă mai pun cablul de internet!

Acuma chiar sper să nu fie nevoit să-și schimbe meseria. După astea două examene importante ce vor urma.

Și în sfârșit să ne mai apucăm de băut și de bucurie.

Deși noaptea trecută mi-a zis un țânțar să mai las alcoolul, că a început să-l doară capu'!

FzR!!