Lipiciul

Îl bănui pe Prelandez ăla că de fapt a fugit din țară...

Ca să-și dovedească că are curajul de a lua viața în piept, de la egal la egal, cu încredere, speranța și cu dragoste. 

E adevărat și faptul că plecase în Italia cu alte treburi.

Că mai e puțin și vine Crăciunul, iar el nu a terminat curățenia de Paște. La echipă zic.

Că la cornulețele alea cu nucă, ca să pară mai umflate și rotunde, aud că nu a mai spart nuca...

- Nu va supărați, caut gara.

- Nu mă supăr, căutați-o.

Că îmbinând utilul cu plăcutul, s-a ales cu lenea!

Prelandez ăsta pare-se că seamănă tot mai mult cu noi. Românii, zic!

Poate ar fi însă și timpul să tragem ușa în urma noastră.

Și să avem "lipici" la respect, performanță și responsabilitate.

Nu doar de Ziua Națională, Crăciun sau de Paști...

Mereu.

La Mulți Ani Frumoși, România!

FzR!!

Personalul

Mi-am făcut în dimineața asta un test de frumusețe online.

Mi-a ieșit că sunt glumeț.

Și de când cu căștile astea, am și avantajul că nu știți dacă vorbesc la telefon sau dacă sunt sărit de pe fix.

Că vineri seara, din naivitate, am crezut că ne luăm iarăși viteză în clasament.

Tare frică îmi e că până la sfârșitul zilei de luni vom constata că toate contra-candidatele vor reuși rezultate bune, doar așa ca să ne necăjească.

Că mai și știm că noi sărbătorile nu prea le avem fericite. 

Că Moșu aduce mereu la alții, ce ia de la noi.

- De ce i-ai dat, soro, cu telecomanda în cap, cumnatului?

- Pentru că televizorul era prea greu!!

Că a mai atins și culmea-culmilor cu gelozia asta a ei...:

- De ce sughiți? Cine te pomenește??

FzR!

Vestea

" Barcelona, hijo de puta", așa i-am cucerit seara trecută pe puștii ăia de sub pod. 

Și mai ales cu promisiunea că am devenit fan Malaga.

În schimbul declarației, m-au rugat să-i învăț câteva cântece de galerie. Că aveau bilete la Nord.

Ad-hoc m-am transformat în Manolo "El del Bombo" ăla al lor conducând improvizata mea nouă galerie.

I-am rugat însă să nu întârzie cu șprițurile alea, să prindă imnu și să-și probeze în peluză cele tocmai învățate.

Și zău că nu ne-a speriat nici ploaia aia rece de afară.

Ba chiar Rapidulețul în repriza a 2-a (că câte una joacă!) a alergat darnic câteva zeci de kilometri.

Bănuiesc că-și prinsese eșarfa în ușa de la vreun supersonic, că altfel nu-mi explic.

Iar Petrila, Peter Panu-ul din Giulești, a strălucit și la capitolul fotbal. 

Că de altfel îl știm toți cât de cuminte este.

- Uite mămico, fă cunoștință: ăsta e prietenu meu - nu bea, nu fumează, nu înjură...

- Și nu te plictisești cu el, fetița mamei?

Prin ploaia aia de goluri (că am avut de dată asta!) i-am căutat cu privirea pe noii mei prieteni spanioli.

Nu le-am zărit steagul ăla în peluza Nord, semn că sărbătoarea lor a continuat sub pod.

În dimineața asta, fie ei așa mahmuri, sunt convins că și-au amintit de mine și mai convins că au regretat că nu au asistat la măcelu ăla din seara trecută...

- Am o veste proastă și una bună!

- Zi-o întâi pe cea proastă!

- Testul ADN a dovedit că era sângele tău la locul crimei.

- Și vestea cea bună?

- Colesterolul e sub 130.

E, bine....

Vestea cea bună e că ne-am bucurat din nou și mai ales că păstrăm motive să visăm.

FzR!!

Rapidistul

Sunt un norocos. 

Că eu când voi ieși la pensie, pentru că am rămas un copil, cu siguranță voi primi și alocație.

Sunt un norocos. 

Că am prins Rapidulețul în ziua în care are șansa să-și ia viteză. Astăzi la Cluj.

- Carevasăzică, ați trecut prin sensul giratoriu, da?

- Da, dom' polițist, așa e, am trecut p'acolo!

- Acum, spune-mi...semnul pentru limită de viteză, l-ați văzut?

Tac și oftez resemnat...

- Mai întreb odată: semnul pentru limită de viteză, l-ați văzut??

- L-am văzut, domnule polițist...

- Eeeei...atunci să știi că fecioru meu l-a desenat!!

Sunt și ghinionist.

Că azi când m-am urcat pe bandă să alerg, mi-a sărit casiera de la Kaufland în cap.

- O shaorma, vă rog!

- Ketchup, maioneză, să pun?

- Fără săpun, vă rog!

Sunt modest. Și milos.

- Dar bate, vecine, și tu covoru ăla mai tare...

- Nu pot frate, că dacă bat tare, iese praf...

- Și ce mai faci?

- Fac pe dracu!

- Păi??

- Am fost în week-end-ul ăsta cu Cici la Poiana Brașov.

- Ohooo. Mișto! Și?

- Și, pe dracu! Trebuia să fiu în delegație la Madrid. În avionul care s-a prăbușit. Cum dracu îi spun eu, acum, neveste-mi că sunt singurul supraviețuitor?

Norocoși, ghinioniști, modești, miloși.

Dar mai ales supraviețuitori.

Noi rapidiștii, zic!

FzR!!

Culmea-Culmilor

După pauza asta competițională, în care tricolorii doar s-au decis cine le va da "cu terenul în cap" la barajul ăla pentru mondiale, mâine ne deplasăm la Cluj.

Ca o ironie a sorții, să-l înfruntăm pe Pancone.

Cu plusuri și cu minusuri, până la proba contrarie, Rapidulețul ăsta mic începe să se facă mare.

Dacă lucrurile vor continua tot așa, gândesc că mai-marii de la birouri, vor încerca să-l mute pe micuțul nostru de la școala de cartier la o școală de aia cu pretenții, zic.

Acolo, pentru a fi admis, directorul școlii ăleia îi va pune câteva întrebări, să vadă dacă se încadrează în pretențiile școlii:

- Ia spune-mi băiețel, câte anotimpuri sunt?

- Șase!

- Ești sigur?

- Da, șase!

- Mai gândește-te puțin...

- Șase sunt...!

Directorul îi spune dnului Șucu...:

- Domnule, mai bine îl întrebați dumneavoastră, că eu nu o scot la capăt cu el!

- Ia spune, Costeluș, câte anotimpuri sunt? îl întreabă milionaru'.

- Șase, pe cuvântul meu că sunt șase!

Directorul îi spune calm patronului....:

- Domnule, nu îl putem accepta la această școală, dacă nici măcar atâta lucru nu știe.

După ce ies din biroul directorului, proprietarul clubului îl întreabă din nou pe micuț:

- Cum, măi Costeluș, cum să fie măi șase anotimpuri? Cum să spui așa ceva?

- Boss...eu nu mă dau bătut! În afară de alea ale lui Vivaldi, Haydn, Ceaikovski, Glazunov, Loussier și Piazzolla, eu chiar nu mai știu nici unul!!

Nu vreau să-l deochi, da' Mister ăsta este chiar culmea!!

Și știți care este culmea-culmilor?

Că indiferent cine va câștigă mâine, noi rapidiștii ne vom bucura!

Baftă, Pancone!

FzR!!

La doctor

- Acum câțiva ani, doctorul mi-a spus că, dacă nu mă las de băut, o să tâmpesc.

- Și de ce nu te-ai lăsat?

Fix pentru momentul serii trecute.

Chiar dacă ne-am învățat amarul să înoate, nu am încetat să visăm și să sperăm. Sedați. În cămașa de forță a iubirii.

Rapidulețul nu joacă cel mai bun fotbal, de departe această realitate, însă ne predă o lecție nouă tuturor.

Într-o țară în care starea națiunii e dată de însuși starea fotbalului.

Rapidulețul îndură, suferă în mai aproape toate compartimentele, însă muncește cu seriozitate și-și valorifică la maximum puținele șanse.

Iar meritul aparține în exclusivitate lui Mister Gâlcă, aclamat seara trecută de întreg stadionul.

Drumul e lung. Nu îndrăznim să visam atât de sus. Însă cu modestie și seriozitate putem gestiona o situație favorabilă, ne putem îndrepta spre acel plus infinit.

Noi, cei porniți de la minus.

Rapidul nu arată încă precum o pretendentă la titlu. 

Și asta ar trebui să știe în pauza de iarnă cel de la cabinetul numărul 1.

- Acum ești sănătos, așa că îți dau voie să bei câte o bere pe zi, zise doctorul.

- Dar noaptea, câte beri pot să beau, domnule doctor?

Înainte să cutreierăm pe tărâmul viselor.

FzR!!

La psiholog

Astăzi Rapidulețul are șansa să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului competiției interne.

Astăzi Rapidulețul își joacă pentru prima dată șansa, după ani mulți de suferință și rătăcire, de a se visa mai mare decât este, decât am sperat, culmea într-un meci împotriva rapidiștilor Dani Coman, Straton și Bogdan Andone.

În dimineața aceasta ne-am trezit încrezători, iar la cafeluță ne-am citit horoscopul.

Că acolo e singurul loc unde avem bani, iubire și succese. Că noroc avem din setările de fabrică. 

De atunci de când a venit Mister Gâlcă.

Visăm.

Că nebunia asta ne iese cel mai bine.

Psihologul:

- Te rog să-mi povestești totul de la început.

- La început am făcut Cerul și Pământul...

FzR!!

Alarma

În dimineața asta, Mister Gâlcă și-a pus două alarme...

Una pentru persoana care vrea să fie și una pentru persoana care este.

Astăzi e alarmă. Că înfruntăm juveții. Tocmai hăt în Prazilia.

Sper că mâine să se trezească fericit. Și nu singur.

Că dacă pierde va fi atât de singur încât dacă va câștigă o excursie pentru două persoane, va trebui  să se ducă de două ori.

Că Șucu va fi neîndurător. Mai ales că verișoara aia Genoa e lanterna în Serie A.

Să nu calce strâmb sper.

Că în cazul lui, dacă va călca strâmb, nu i se va umfla glezna ci i se vor invineți ochii.

FzR!!

Rezervele

După victoria aia din Cupă, dnul Șucu ne-a arătat cum ne putem încălzi o iarnă întreagă cu o singură buturugă...: o rostogolim zilnic prin curte!

Nu că aș vrea să par răutăcios, însă rezervele introduse în teren împotriva celor de la Dumbrăvița sunt departe de a fi considerate un capital sportiv important pentru un campionat atât de lung.

Chiar dacă în sfârșit a înscris și Șampon.

Că în ciuda scorului, băieții ăștia nu au demonstrat că-și pot câștiga curând locul de titulari.

Am mai auzit că și-au mai și cumpărat BMW-uri vechi, ca să pară că-s bogați de mai de mult. 

Niște săraci. Niște ghinioniști.

Că ghinion este și atunci când vântul ridică fusta unei femei, iar lor fix atunci le bagă praf în ochi.

Iar de Baroan ăla chiar nu am nimic de zis. Veșnic adormitu' ăsta riscă să-și piardă și statutul de rezervă.

Că el când era mic tot lua bătaie la școală, așa că părinții lui l-au înscris la karate.

Astfel Antoine a luat bătaie și la școală și la karate.

FzR!!

Pasul

Ai naibii ăștia cu trecerea la ora de iarnă! 

Că au făcut și mai lungă așteptarea până la revederea de mâine.

Suntem nerăbdători și îngrijorați. Să nu care cumva să irosim vreun punct în toată economia asta a competiției.

Costel, ieri de exemplu, s-a întors pe jos acasă de la antrenament. Ca să economisească 10 lei.

Pe drum i s-au dezlipit bașcheții.

De Halloween, că tot se apropie, se va costuma în milionar, că sărac a fost tot anu'.

Se va costuma dacă nu-l prinde la furat la dnul Șucu.

Că patronu' are bani, dar nu are păr pe cap.

Pentru că-l iubește, astăzi Diana s-a dus la farmacie:

- Aveți soluție pentru creșterea părului?

- Avem.

- E de calitate bună?

- Sigur. Vedeți la casă omul acela cu mustăți?

- Da.

- E soția mea. A încercat să scoată dopul de la sticluță cu dinții.

Astăzi am dat toți ceasurile înapoi.

Mâine trebuie neapărat să facem încă un pas înainte.

Iar după meciul cu Prazilia să scoatem dopul. La șampanie.

FzR!!

Norocosul

Hotărât lucru, Gâlcă ăsta e cel mai norocos antrenor de pe pământ. 

Că nu-mi explic cum de a reușit să-i învingă cu 2-0 pe maidanezi având un singur șut pe poartă.

Astăzi înțeleg că a lovit mașina.

A declarat la poliție că bărbatul cu care a intrat în coliziune, era cu ochii în telefon și bea o bere la doză...

Milițienii i-au explicat, că omul poate face ce vrea...la el în living...

Dar totuși l-au crezut și pe Costel. I-au dat doar un avertisment.

Norocos.

Și mai are și o căsnicie perfectă. Soția lui stă mereu lângă el, mai ales în momentele dificile!

Stă și îi șoptește: 

- Asta nu s-ar fi întâmplat dacă mă ascultai!

Poate chiar soția lui alcătuiește echipa, face strategia și dictează schimbările.

Acum ei pregătesc ultimele detalii ale confruntării alea de luni cu ialomițenii.

Să ne fie cu noroc!

FzR!!

Pacientul

Avem umor. Dar mai ales haz-de-necaz.

Așa am reușit împreună cu Rapidulețul Nostru să învingem boala asta gravă a falimentului.

Astăzi am ajuns să jucăm încă un derby.

Suntem mai sănătoși, în curând mai uniți și mai încrezători. 

Pacientul Rapid, precum în best-seller-ul lui Norman Cousins (Anatomia unei Boli) și-a sfidat prin umor propria moarte.

În seara aceasta, indiferent de rezultat, vom fi la fel de fericiți și puși pe șotii.

Pentru că existăm. Și scriem cele mai frumoase povești.

În seara aceasta, dacă pierdem zic, și vom crede că ne merge prost în viață, ne vom da cu parfum!

Tot prost ne va merge, dar măcar vom mirosi frumos...

Iar dacă vor râde ăia de noi că suntem bătrâni, nu ne vom lăsa, vom arunca cu proteza în ei!

Dar dacă nu vom pierde?

Că noi de fapt, niciodată nu am pierdut. 

Am luat-o mereu de la capăt.

FzR!!

Parabola

Nu vreau să par răutăcios, însă tocmai existența milițienilor ăștia înseamnă începutul societății astea în care trăim. 

Deci ei sunt inventatorii fake-urilor.

Pentru că din cauza ăstora au retras ăia de la UEFA trofeul "Gheata de Aur", pentru că în favoarea sau împotriva lor au fost înființate echipe pentru desfășurarea unor ediții de campionat fără nicio legătură cu performanța (sportivă). 

Nu adun aici furturile cu arbitrii și nici arestările. În două rânduri ale rapidiștilor. Pentru că ăștia ne-au provocat mereu răul cel mai mare.

Generațiile actuale nu au de unde să cunoască adevărul trecut. 

Confruntarea de mâine reprezintă totuși un adevăr contemporan nespus.

Echipa scăpată de 3 ori de insolvență o înfruntă pe cea care a plătit cu falimentul. Că acolo sus la furafeu și lepefeu nu am fost doriți niciodată.

Mâine se înfruntă minciuna cu Adevărul.

O spun din nuanță civică.

Sportiv rămâne nea Gâlcă să ne dovedească unde ne aflăm. Cu forma sportivă. Și cu norocul ăsta.

Că el se simte mereu motivat de parabola: "cei din urmă vor fi cei dintâi!".

Că nu mai departe de azi-dimineață era ultimul la coadă la Lidl, și, la un moment dat s-a mai deschis o casă...

FzR!!

Tripleta

Nu știu dacă știți, că Costel ăsta, devenit al nostru, e tată de tripleți.

Este cu siguranță un tată fericit. Și noi pentru el.

E căsătorit cu femeia perfectă.

Nu vorbește mult, nu cere, nu cheltuie...

Nu se afișează cu ea în public, nu pentru că e discret, ci pentru că îi este lene să o umfle.

Că când i-a venit bronzatei să nască, era într-o intersecție...

Un milițian, așa ca să o ajute, o încuraja:

- Hai că poți, împinge!

Scoate unul dintre tripleți capul afară, se uită, intră la loc și le spune celorlalți:

- Haideți prin spate pupa-va-s că pe aici sunt gaborii!

Promitem însă solemn, că dacă nu pierde duminica viitoare cu milițienii și mai reușește și tripla anul ăsta, că îl iertăm.

Că și el trebuie să ne înțeleagă cel puțin tot hazul-ăsta-de necaz.

FzR!!

Iertarea

De câteva zile îi suspectez pe ăștia din federație că au întrerupt campionatul tocmai pentru a ne scoate din formă. Că eram pe val.

Că tricolorii, la ce joacă, chiar nu aveau nevoie să fie menajați.

Sper doar ca băieții ăia doi, de Manea și Dobre zic, să nu fie și ei accidentați de fizioterapeutul ăla...că atunci sigur e făcătură și mi se confirmă teoria conspirației.

Că până duminica viitoare, când are Costel asta testul ăla împotriva câinilor, parcă e o veșnicie.

Deja are coșmaruri.

Că știe care e diferența dintre casă și muncă.

- La muncă are șef, acasă are șefă.

Că am înțeles că dacă s-ar mai naște încă odată, soția lui tot cu el s-ar mărita.

Chiar nu înțeleg de ce atâta ură pe femeia aia...

Că noi l-am iertat. 

Până duminică viitoare, zic!

FzR!!

Dușul

Chiar suntem veșnic incurabili. Iremediabili.

Aseară, când coboram scările stadionului, câțiva dintre noi au scandat până și numele bronzatului Gâlcă.

Semn că nebunia asta a noastră chiar este fără de limite.

Iar pentru a visa frumos și bucura măcar puțin suntem în stare să facem pact cu diavolul.

Cu ghilimelele de rigoare și recunoscându-i meritele băiatului ăsta, care pare că își cunoaște meseria...

Vreți să știți care e meseria la care visez io?

Eu în visurile mele nu lucrez!

Dar pare-se că dacă-l tot deranjez și pun presiune pe Costel el își pune ambiția și mai tare și are rezultate.

- Pot să va deranjez puțin?

- Da, cu ce va pot fi de folos?

- Cu nimic. Am vrut doar să vă deranjez.

Urmează să aibă 3 examene grele. Cu potăile, prăzarii și united din Slobozia. Sper că nu ne vor părea tot atâtea dușuri reci. Care să ne trezească din starea asta. De visare.

Că starea asta ar părea doar o vrăjeală ca atunci când se tot laudă că face dușul doar în 2.

Să nu aflăm, după meciurile astea zic, că el nici singur nu își face...

Rămâne să aflăm!

FzR!!

Bucuria

Seara trecută, după cea mai bună prestație a Rapidulețului, de o repriză și ceva zecimale, a însemnat victoria noastră, a tuturor.

Iar poziția temporară din clasament ni se datorează în exclusivitate nouă.

A celor care au visat, suferit, răbdat și sperat.

A celor care au înțeles că dacă nu ești la masă, ești în meniu.

Pentru că noaptea asta de revelion o așteptăm de mai bine de 13 ani, de atunci de hăt, când am fost singurii ce am decontat insolvența și apoi simțit amarul unei călătorii înfricoșătoare ce părea fără de sfârșit.

Nimic nu ne-a împiedicat să sperăm și să visam.

Chiar dacă mulți dintre noi nu au mai apucat să vadă Rapidulețul acesta ce l-am făcut din nou măricel.

Banderola lui Dobre parcă a devenit mai ușoară și chiar dacă băieții s-au chinuit, victoria obținută a fost a spiritului.

Insuflat din tribune.

Poziția asta temporară dă coșmaruri contra-candidatelor și de ceva mărunțiș nouă dreptul de a visa.

Cel puțin până în seara aceasta avem dreptul să ne bucurăm.

Pentru că merităm. Din plin.

FzR!!

Răbdarea

Astăzi Moțu Pitiș împlinește 82 de ani.

Poate de aceea Cerul a plâns atât de amarnic ieri. Că nu poate ajunge la meci.

Ne este în suflete, chiar dacă și fără el suntem și mai triști.

Eu însă sunt cel ce pun beau în beautiful. Și tu la fel, precum noi toți rapidiștii.

Că decât însurat și trist, mai bine beat și fericit.

Astăzi jucăm împotriva pescărușilor. Sper mai mult de o repriză.

Că de două runde băieții lui Bulă ăla ne-au cam rămas datori.

- Bine mă Bulă, acum că ai aflat cine este ăla cu care se vede nevastă-ta, de ce nu-l nenorocești, cum ziceai?

- Eh, io-s om calm și răbdător...aștept.

- Aștepți? Ce naibii mai aștepți?

- Aștept să iasă cu unu' mai mărunțel...

FzR!!

Provocarea

Chiar nu sunt supărat pe găzarul ăla că a spus la flash-interviu că am fost cea mai slabă echipă venită la Ploiești.

Că a avut dreptate.

Nu știu cu ce se ocupă Prelandez ăsta, însă dacă nu are concluzii după ultima statistică a meciului, parcă prind curaj și m-aș băga director sportiv la vreun club ceva...

Doar să nu nimeresc și io un patron la fel de zgârcit.

Că azi, când e zi de baie, va sta 2 ore în cadă. Și ca să facă economie, nici nu va da drumul la apă!

Și încă ceva: doar pentru că deodorantul ăla spune 48 de ore nu înseamnă că trebuie să accepte și provocarea.

Locul în clasament este nemeritat.

Până și destinul ni l-a schimbat patronul ăsta: din cea mai ghinionistă echipă, am devenit cea mai norocoasă...

FzR!!

Cârpaciul

După eșecul suferit duminica trecută, șirul dezamăgirilor a continuat și săptămâna aceasta...

"Noi ne chinuim aici, mă!" e tocmai radiografia neputinței echipei conduse de Dobre, pedepsit cu banderola de căpitan.

Rapidulețul se chinuie deci în procedurile încâlcite și business planul aberant imaginat de Cârpaciul de la cabinetul nr.1.

Dintr-o echipa mare, un spirit unic și o moștenire de generații, duminica trecută am realizat că suntem tot mai dezbinați, că ne chinuim și că suntem de fapt tot mai triști.

Pentru că lucrurile pe care le iubim cel mai mult, ne rănesc și cel mai tare.

Suntem bolnavi. De supărare.

- Aveți o boală contagioasă foarte rară. O să fiți mutat într-o cameră separată și acolo veți mânca numai pizza și clătite.

- Și astea mă vor ajuta să mă fac bine?

- Nu, dar asta-i singură mâncare care încape pe sub ușă!

Astăzi autocarul Rapidulețului s-a pornit spre Ploiești.

În stația de alimentare, șoferul nostru l-a rugat pe băiatul care făcea plinu'...:

- Verifică și cauciucurile!

- Unu, doi, trei, patru, cinci, șase...Sunt toate!

Nu avem deci motive de îngrijorare.

FzR!!

Împreună

Fotbalul a scris ieri o nouă filă a emoției. Profund încercate.

Bogdan Andone a privit în lacrimi Cerul și apoi a sărutat gazonul. 

Semn că între aceste două repere ale vieții e din păcate o distanță mică. Foarte mică. Paradoxal deși dorit, acolo în Trivale, fluierul final a durut cel mai tare. O victorie cât o înfrângere, o victorie însă a unității. A familiei.

Aseară familia a luptat pentru Dani Coman. 

Luptătorul cu suflet de copil, înfrânt ieri poate pentru prima dată...:

Giuleștiul astăzi trebuie să fie alături, trebuie să lupte pentru el.

Pentru că știm cât de tare iubește Rapidul.

Să lupte pentru el în cu siguranță cel mai potrivit moment al împăcării. 

Giuleștiul astăzi trebuie să dovedească că este alături și de Gâlcă.

Pentru că doar noi, în acest colțișor unic de lume, am dovedit că poate suntem singurii ce ne unim atunci când momentele vieții ne devin poveri, când tristețile ne condamnă la captivitate speranța în mai bine...

Din păcate nimic nu este infinit, cu siguranță doar iubirea noastră.

Față de această poveste și oamenii minunați ce o scriu.

Alături de Dani Coman, alături de Gâlcă!

FzR!!

Bucuria

Ieri, cu gândul la meciul de mâine, am făcut un nou atac de panică și am sunat la poliție...

- Mi-au spart mașina, mi-au furat totul și volanul și pedalele și schimbătorul de viteze, totul!

După cinci minute, i-am sunat din nou...

- Vă rog să mă scuzați, m-am urcat în spate!

Că în Giulești se reîntorc Nico, Maldă și Perjinho...

Parcă i-aș susține mai repede pe oaspeții, că la noi nici urmă de rapidiști.

Ne-a furat și demolat tot sufletul, nea Shocu ăsta, iar acu' se întrece în promisiuni de alea iluzorii.

Că va curge lapte și miere în Giulești.

Este mai mult ca sigur ca promisiunile lui să nu se îndeplinească, alea cu mierea zic, că deocamdată are doar o albină, pe care abia ce a prins-o ieri în parc...

Ne cam aburește, zic!

Ca pe pe niște copilași.

Ne tot plimbă cu mașina prin față la McDonald's și apoi ne zice că avem mâncare acasă.

De aia de tot facem Koljic.

Trebuie să fie unii ocupați cu nefericirea, nu?

Apropos!

Știți care-i culmea veseliei?

Să te întorci bine-dispus acasă, să-i spui soției un banc bun și..să înceapă să râdă unul din șifonier.

Mâine, indiferent de rezultat, ne vom bucura.

Ne vom reîntâlni cu UEFANtasticii, vom umple Giuleștiul și vom cânta.

Aceasta este bucuria noastră, a oamenilor simpli.

FzR!!