Eu

Pentru că sunt un romantic incurabil, așa cum se știe, în dimineața aceasta am cumpărat 10 ouă pentru a-i pregăti soției un mic-dejun de neuitat.

La intrarea în scara blocului, m-am împiedicat și am spart 11.

Romantic și neatent.

Pe loc mi-a apărut o minunată făptură.

- Cine eșți?

- Zâna cea bună!

- Și cu coasa aia ce faci?

- Nu sunt binedispusă astăzi...

Romantic, neatent și ghinionist.

După controlul medical amănunțit, să mă asigur zic că totul mi-a rămas funcțional, am trecut și pe la psiholog.

- De ce nu îmi spui tot ce ai în minte?

- Nu vreau să mă internezi!

Romantic, neatent, ghinionist și prevăzător.

- În baza experienței mele anterior profesionale, doctore zic, am învățat că nu trebuie să-ți fie frică nicio secundă.

- Și de unde ai căpătat această înțelepciune?

- Am fost și suplinitor la o grădiniță de copii.

Romantic, neatent, ghinionist, prevăzător și fricos.

Marți îi infuntam pe rivalii ăia de la Ulsan HD. Locul 12 în liga întâi sud-coreana. Cumva gândesc că suntem și vecini de clasament, deci punctele puse în joc sunt foarte importante.

Sper doar să nu jucăm pe low cu ăștia de la HD.

Că mai am și informații că sud-coreeni ăștia, atunci când joacă prost, schimbă toată echipa la pauză fără ca cineva să observe.

Eu sunt neatent, sper că nu și Șumudică.

Romantic, neatent, ghinionist, prevăzător, fricos si pesimist.

Mai sunt și melancolic.

Adesea mă întreb:

- Tremurai de durere și totuși zâmbeai. Cum reușeai, copile?

Romantic, neatent, ghinionist, prevăzător, fricos, pesimist și melancolic.

Dar cel mai mult sunt un copil. Pentru că parcă niciodată nu îmbătrânesc.

Și de aceea te iubesc mereu la fel, Rapidule!

FzR!!

Nimic

- De unde vii așa de fericit?

- De la dentist!

- Păi...nu înțeleg...de ce te bucuri așa de tare?

- Dentistul e plecat în concediu!

Nici nu știu dacă să mă bucur sau să fiu trist după victoria Rapidulețului obținută în vacanța asta exotică.

Cum înțeleg că Boupendza ăsta joacă cu glezna umflată și poate rata startul sezonului, victoria asta cu desculții de la Al-Hilal chiar mă întristează.

Că eu știam că băieții au plecat acolo să pregătească asaltul către play-off, nu să se accidenteze...

- Îmi puteți pune restul la pachet, vă rog? Nu pot mânca tot.

- Domnule Șumudică, aici este bufet suedez...

- Știu. De aia am venit cu dubița. Am parcat-o în față...

- Te salut, Șumi! Cum merge pregătirea acolo în Dubai?

- Să trăiești, patroane! Merge bine. Îmi place foarte mult ceea ce fac.

- Dar eu aud că nu faci nimic!

- Exact!

FzR!!

Pregătirea

În dimineața aceasta salteaua aia cu memorie a zbierat la mine: 

- Da' mai ridică-te omule și umblă, că nu mai am spațiu de stocare...!

Ceva totuși îmi scapă...e drept ca unii să se trezească în Dubai, iar eu tot în Drumul Taberei?

Eu, care am făcut atâtea fapte bune, indiferent de stare, zic...

Am încurajat-o pe mâța lu' sor-mea să nu-i mai fie frică de șoareci, am încercat să salvez un pește de la înec, am întrebat-o pe nevastă-mea dacă are un iubit...

Când a venit și rândul meu...doar liftul m-a ridicat de fiecare dată când am fost jos.

Pentru anul ăsta mi-am luat însă toate măsurile...de revelion am purtat vișiniu, am mâncat pește, struguri, am spart pahare, m-am pupat sub vâsc, am dansat pe mese, pe scaune...dacă și anul asta îmi merge prost, revelionul viitor mă culc...

Hai băieții cu pregătirea!!

FzR!!

Ciupercile

Rapidulețul a aterizat în dimineața aceasta în Dubai. 

De bucurie mi-am turnat un pahar de vin. 

Unul este bun pentru sănătate. 

Restul sticlelor ajută pentru moral. 

De ăla avem noi cel mai mult nevoie. 

Pentru că înțeleg că acolo în cantonament băieții vor avea condiții excelente. De fapt ăștia au stat tot într-un cantonament, că toate jocurile le-au tratat de parcă erau amicaluri...

În dimineața aceasta i-am dat un mesaj și îngerului meu păzitor: "Vino mă acasă că nu-ți fac nimic!!".

Condiții diferite, deh!

Înțeleg că acolo temperaturile sunt undeva în jurul a 20 de grade, terenurile foarte bune, adversari slabi și mâncare bună la all-inclusive.

- Toate ciupercile sunt comestibile?

- Da, dar unele o singură dată.

Șumudică deci ar trebui să aibă mare grijă. 

Cum ne pregătește echipa acolo.

FzR!!

Arrivederci

În dimineața aceasta m-am calificat din runda lui "să nu te prind că te atingi de alea că-s pentru revelion" la cea de "hai, mănâncă să nu se strice"...

Parcă încep să se lege și victoriile, zic...deși tot nu înțeleg mutarea asta cu Genoa a dnului Șucu.

Sper să o aibă o strategie, un plan, să aibă o rețetă de succes, zic...

- Buongiorno...nu vă supărați...ieri când am cumpărat de la dumneavoastră mi-ați greșit restul cu 50 de euro....

- Eh, știți cum e signore, trebuia să veniți ieri....Acum e târziu.

- Bine, atunci am să-i păstrez...Arrivederci!!

De restul ăla înțeleg că mâine mai plecăm și în Dubai.

Să fie cu baftă!

FzR!!

So what?

Emmers ăsta pare tare afectat. Mă gândesc că e singur pe insula aia. 

După despărțirea temporară de Șampon, în care am crezut, încep să înțeleg că dnul Șucu a început să se descotorosească de diletanții ăștia. 

- Patroane, mi-ai promis că dacă sunt pe loc de play-off și iau și 10 la matematică îmi dai 50 de lei.

- Corect, Mariuse...

- Uite, am luat 5 la matematică. Dă-mi 25 de lei!

E clar, Șumudică nu știe engleză, ci doar bunica lui...

Că ori de câte ori îl trimitea pe analistul ăsta la cuibar după ouă îl întreba...:

- So what?

FzR!!

Fraierii

Nu pot spune că mă număr printre susținătorii Prințișorului. Și asta nu din cauza lui.

Ieri, Ianis chiar mi-a câștigat întreaga admirație.

Nu pentru că a marcat într-un derby, ci pentru că a crezut, avut răbdare și sperat. Nu mai puțin de 592 de zile.

Și asta într-un meci crucial pentru contestatarul său. 

Philippe Dement ăla, zic.

Gestul său, după umilința îndurată, este chiar unul regal. 

Fără egal.

Felicitări, Ianis!

Noi, rapidiștii zic, vom continua anul acesta, să credem, să avem răbdare și să sperăm.

Suntem cu siguranță niște norocoși, niște învingători...

Fraieri sunt doar ăia de la LOTO că niciodată nu ne nimeresc numerele...

FzR!!

Transferurile

Am petrecut și a doua noapte la vecinii mei.

Mâncare, băutură din belșug, destrăbălare totală.

Cred că ei sunt plecați la munte sau undeva la țară...

Și Sumi la fel. Tot la țară. La neamuri, zic.

La un moment dat a dat de o apă pe care neapărat trebuia să o traverseze. Vede un cioban și-l întreabă:

- Bună ziua! Se poate trece? E adâncă apa?

- Se poate! Apa-i mică.

Se încumetă analistul, dar se scufundă. Abia reușește să scape cu viață.

- De ce mi-ai spus că apa e mică? Puteai să mă omori!

- Nu am știut. Adineauri au trecut niște rațe și apa le venea până la piept!

La întoarcere, inclusiv și asta cu peripeții și emoții, a fost chemat la palat. Să discute despre transferuri.

- Am făcut peste zece ore cu mașina, de pe Valea Prahovei până aici în Pipera la Dvs.

- Cum naibii ai făcut atâta?

- Știu o scurtătură!

- Să trecem peste, nu avem de ales, timpul nu așteaptă...mă gândesc că primele ținte să fie Luis Palma de la Celtic și de ce nu Olaru ăla de la ăia...

- E foarte bine, boss!!

- La Genoa, zic!!

FzR!!

Tupeul

Până să mă pornesc cu revelionul ăsta, aseară au venit niște copii să mă colinde.

Aveau niște telefoane...că la sfârșitul colindului le-am cerut la fiecare câte 10 euro...

Am o dilemă...dacă ieri am fost în 2024, azi suntem în 2025, mâine vom fi în 2026?

Tocmai ce am intrat în 2025, iară mie nu mi s-au îndeplinit nici măcar dorințele alea din '98, alea după prestația lui Savaniu.

Ghinionist, însă totuși cel mai norocos să te am în viața mea, Rapidulețule...

- Ești frumoasă, dar, nu ești ceea ce caut eu în momentul de față.

- Dar ce cauți?

- Caut zeamă de varză că să-mi revin...

Aud că și Rapidul își dorește revenirea, primele transferuri vizate fiind cele ale mijlocașului ofensiv Gaston Pereiro și a atacantului Ankeye. Ambii de la satelitul Genoa, adunând împreună 60 minute de joc. În ultimul an competițional.

Adversarii noștri ar trebui deci să se teamă.

La capitolul curățenie, plecări adică, zic eu că lista e mai lungă decât a noastră aia de dorințe...

Trebuie curaj și tupeu, iar anul acesta trebuie să fie unul al deciziilor.

Apropos de tupeu...știți care e culmea lui?

Să te apropii de soție atunci când mătură și să o întrebi:

- Ce se întâmplă, nu mai pornește?

La Mulți Ani, rapidiști!

La Mulți Ani, RAPID!!

FzR!!