Telefoanele

Acum, după ce nu am înfrânt cu ăia de la Buducnost, totuși parcă viitorul nu e atât de negru. 

La noi, că pe ăia din Muntenegru deja îi deplâng. 

Că așa suntem noi sufletiști.

Prelandez ăla înțeleg că deja s-a apucat de treaba, să contacteze agenții pentru fundașul ăla central și mai ales pentru un atacant.

- Îmi dai numărul tău de telefon?

- Scrie!

- Scriu.

- Nu!

Vară fierbinte deci. Pentru noi, poate că și pentru el.

Temperatura de 39 grade Celsius.

Resimțită ca 43.

Soție în casă: 1.

Resimțită ca 4.

Mă decid și mă apuc și io să dau câteva telefoane.

- Geta, nu am casă, mașină, bani, așa cum are Dan, dar te iubesc  din toată inima!

- Dacă mă iubești cu adevărat, fă-mi cunoștință cu Dan ăla...

La ce ghinioniști suntem parcă-parcă rămânem cu lotul ăsta de a nimerit din greșeală în play-off.

Sau poate că nu...:

- Alo, poliția? Mi-au furat mașina cu soția înăuntru!

- Model?

- Model pe naiba, e casieriță la Kaufland.

FzR!!

La spital

Prelandez ăsta e clar că-căuta de muncă, cu cazare și masă, oriunde prin Europa...

Și cum nu e de muncă, de o săptămână, ăsta pare-se că se mulțumește doar cu cazarea și masa.

Nu știu cum să mai fac, că mă tot frământ.

- De când mi-ați prescris calmantele, dorm foarte bine.

- Luați una sau două seara?

- Niciuna, că i le dau soțului meu.

Astăzi, în sLOVEnia (cum altfel?), avem prima evaluare în primul amical al verii.

- Cu ajutorul acestui medicament veți putea dormi liniștit.

- Și cum trebuie să-l iau??

- Noaptea, din două în două ore...!!

Avem primul amical, zic. Aceeași echipă, ba chiar, după cum se aude, dintre titularii de astăzi, s-ar putea să mai plece câțiva..

E ca și cum ai pleca la întâlnire cu 60 de lei pe card și când ai ajuns cu ea la suc ți-au luat ăia de la Netflix banii...

Ne spitalizăm curând, asta pare tot mai clar...

- Alo?? Spitalul de copii?

- Da, țe vlei?

FzR!!

Botnița

La câte probleme are Rapidulețul, Mauro Prenandez ăsta ar trebui să lucreze și duminica...

Este clar că are experiență, portofoliu și e cunoscător al fotbalului românesc...

Că singura țintă deocamdată pare Miguel Silva fundașul oțelarilor...

Că după ce abia am înfrânt spaniolii la U21...Borza pare tot mai aproape de un transfer...

Căci bănuiesc că lacrimile alea erau de bucurie.

Că scapă din coșmarul ăsta.

E clar că pe Balauro ăsta nu-l deranjează munca, doar că-i strică complet programul...

- Maestre, în cât timp pictați un nud de femeie?

- Dacă e frumoasă în șase luni, dacă e urâtă...mâine e gata!

Avem mare nevoie de ajutor.

- Alo, asta e linia de ajutor pentru alcoolici?

- Da!

- Cum se face un mojito?

Sper ca italianu' ăsta să aibă totuși o bagheta magică și mai ales să-și impună punctul de vedere.

Că nu mai speriem pe nimeni.

- Ce câine frumos aveți, mușcă?

- Nu, dnule, i-am pus botniță că e prost crescut și scoate limba la oameni.

FzR!!

Tupeul

Acum, după înscăunarea lui Prenandez ăla și oficializarea îndepărtării Căpitanului, abia aștept conferința de presă a lui Săpunaru...

Pentru a înțelege vremurile nefavorabile care tot a trebuit să le suportăm.

Având în CV echipe precum Brescia, Cagliari, Liverpool, Torino și Parma, aducerea lui Mauro Pederzoli ăsta se vrea o lovitură de marketing și o schimbare în politica de scouting.

Deocamdată rămânem codașii la transferuri, iar mult-trâmbițata plecare a lui Borza nu face decât să ne simțim mult mai lipsiți de valoare...

- Cât face taxiul?

- Zece lei.

- Dar dacă merge și soțul meu?

- Tot zece lei.

- Ți-am zis mă că nu ai nicio valoare?

Valoare sportivă, zic.

Și tupeul ăla de a chiar ne infrunta cu cei mai tari.

M-a claxonat unul, l-am claxonat și eu!

Mi-a dat flash-uri, i-am dat și eu!!

A pornit girofarul!!!

Ei, de ăla n-am...!

FzR!!

Băltoaca

Ieri, puștii ăia pe care îi vom pierde liberi de contract, au câștigat Supercupa Ligii Elitelor U16.

Cu siguranță dnul Shocu va mai primi cine știe ce noi facilități fiscale pentru implicarea în sportul juvenil.

Astăzi de la orele 13, noi ăștia din tribune urmează să primim, prin conferința de presă ce va fi susținută de noul antrenor, noi promisiuni, nu cu mult diferite..., la fel de otrăvite...

Un lucru este cert.

Prin îndepărtarea lui Cristi Săpunaru planul omului de afaceri va fi definitivat: clubul nostru drag pare-se că va deveni o jucărie financiară a omului de afaceri.

Fără identitate și din păcate fără de cei ce au pus umărul la renaștere, Rapidulețul riscă să să se confunde cu modelele fără puls, fără inima...

Chiar el ne-a spus că modelul este RB Salzburg.

Dorel era zidar...

El a căzut de la etajul 3.

Dacă era mai harnic, cădea de la etajul 4...!

Cam ăștia suntem noi. La aproape 102 anișori.

Visători și naivi.

Nu încetăm să ne uităm în oglindă. Cu ochii închiși.

Ca să vedem cum arătăm când dormim.

Și să visăm.

- Ce cauți, măi??

- O băltoacă, să sar în ea!

- Ești nebun?! Doar nu mai ești copil!!

- Băltoacă nu știe asta...

FzR!!

Amăgirile

Multinaționala domnului Șucu este condamnată din următorul an competițional să se dovedească una performantă.

Alegerea lui Gâlcă, un antrenor în primul rând respectat, poate a lui Pederzoli ăla, ba a lui Tiago Goncalves, ba a lui Simano Rocha, Miguel Silva, ba a goleadorului Angel Rodado nu fac deocamdată decât să anunțe mai de grabă plecări decât o strategie cu adevărat sănătoasă.

Căci deh, e marketing, nu?

E bine știut că imaginea contează.

Confuzia continuă a patronului rămâne însă aceea că nici Rapidulețul, nici grifonii ăia nu aveau nevoie de o promovare, pentru că spiritul se trăiește și transmite din generații în generații...

Până acum domnul Dan nu a urmărit decât expunere, o publicitate care să nu facă altceva decât să-i materializeze prin transferuri profitabile "mijloacele fixe".

Din păcate tocmai strategia sa declarată la începutul drumului pare că dă cele mai mari rateuri: puștii promițători nu au prins minute, alții au fost împrumutați la echipe din play-out, alți pur-și-simplu au fost pierduți liber de contract, curând probabil vor urma această cale a rătăcirii și proaspeții campionii U16...

Pare putred, par amăgiri și zău că nu mai încap în paharul și așa plin de amar...

Săptămâna viitoare plecăm în sLOVEnia. 

Deocamdată fix cu același lot, din care vom scădea cu siguranță plecările...

Săptămâna viitoare împlinim 102 anișori. De Speranțe, de Iubire, de Amăgiri.

Avem patron. Unul care deocamdată știe doar să pună presiune și care refuză să priceapă că nu poți construi decât cu profesioniști.

Că nu poți minți sau păcăli.

Nu am putut dormi deloc noaptea trecută.

Am fost chinuit de o singură întrebare: unde s-a dus mama celor trei iezi după lapte, dacă ea însăși este capra?

Deocamdată asta s-a întâmplat la Rapid...

Că aia cu grifonii pare decât un marketing prin care să-și atragă nu știu ce Fonduri de Investiții...

FzR!!

Iubie

Rămânem veșnicii naivi ai acestei lumi. 

Credem în promisiuni, visăm, sperăm, iubim.

Pentru că, nu intamplatator, suntem născuți în Iubie.

Astăzi copii U16 dispută finala în Liga Elitelor, aud că dnul Dan s-a decis (eu abia după primele 10 etape, pentru că în Giuleșți e cel mai greu!) și cum altfel băieții ăștia mari care ne-au tot supărat și-au stabilit pregătirea de vară în sLOVEnia.

Ce să mai zic, doar vești bune!

- Iubitule, am înghițit apa din piscină...

- Iubito, poți să înghiți câtă apă vrei...totul e plătit...suntem la all-inclusive...

Astăzi pășim în luna Iubie.

Pentu că atunci îți doreai să fie că acum.

Iar acum ți-ai dori să fie ca atunci.

La Mulți Ani Ție,

Copilul de atunci și de ACUM!

La Mulți Ani, Rapid!

FzR!!

Supărarea

- Ce ai făcut mă nenorocitule, ai băut toată sticla de whisky?!!

- Ce era să fac nevastă dacă am pierdut dopul...??

Că asta ne mai rămâne parcă mai mereu nouă rapidiștilor. Supărarea.

Pardon! Șansa de a bea la supărare.

Și mai ales speranța că unica lor Fericire le poate aduce curând, cât mai curând o Bucurie. Câtuși de mică. 

Măcar aceea de a nu mai suporta ironiile rivalilor, nu?

Că să știți că nu toți cei care merg în zig-zag sunt bețivi.

Noi rapidiștii cunoaștem strada și doar evităm gropile...

E adevărat că am tot bătătorit drumul ăsta sinuos.

Că ultima dată când m-am bucurat a fost atunci când am crescut și nu mă mai chema mama la 10 în casă.

Acum m-am însurat și nu mai am voie să ies deloc.

FzR!!

Analistul

Sâmbăta trecută s-a tras cortina peste Super Liga asta a mediocrității. 

Și stins lumina peste mandatul analistului ăsta care după ce și-a cerșit postul, ne-a dezbinat galeria, făcut promisiuni deșarte, a plecat incognito fără ca măcar să-și ceară scuze...

Realizările sale?

Singura sa realizare, în acest an competițional zic, e că a mâncat mult, orice și a reușit să-și păstreze aceeași înălțime.

Că sunt trei categorii de oameni în comportamentul lor de dimineață...:

- Ăia care se trezesc la 4 ca să plece la 7.

- Ăia care se trezesc la 6:45 ca să plece la 7.

Și Șumi ăsta care pleca la 7 după ce se trezea la 8.

Acum își caută un nou loc de muncă în demolări...

Pentru că a dovedit experiență profesională: pe ce pune mâna se alege praful.

Pentru că acum are timp liber mai mult și ca să dea bine la interviurile alea de angajare, astăzi s-a dus la frizerie să se bărbierească. Acolo i-a spus bărbierului că niciodată nu a putut fi bine ras pe obraji.

- Nicio problemă, îi spune bărbierul, scoțând o bilă mică, de lemn, dintr-un sertar.

- Luați în gură bila asta și țineți-o între gingii și obraz.

Analistul face asta și capătă cel mai fin bărbierit din câte a avut vreodată. Apoi a întrebat:

- Și dacă înghițeam bila?

- Nico problemă, o aduceați a doua zi înapoi, la fel ca toți ceilalți clienți....!

Pentru că a reușit să ne irosească un an, pentru că ne-a dezbinat galeria, demotivat tinerii și a plecat ca un laș, analistul merită o bilă.

Nu neagră.

Maro.

FzR!!

Lacrimile

Capitolinii îl au pe Totti, cei de la Liverpool pe Gerrard, rossoneri pe Maldini și Zlatan, madrilenii pe Casillas și Raul, cei de la Dortmund pe Reus...și lista ar continua.

Noi îl avem și pe Cristi.

Ce au toți acești Zei în comun?

Lacrimile la retragere, pasiunea și atașamentul față de club.

Luni, 19 mai avea să vină rândul lui Cristi.

Cu nota involuntar vinovată de subiectivism Giuleștiul s-a dovedit unic, mistic și cutremurător.

Cerul a plâns la începutul partidei, scorul final a contribuit la amarul ăsta ce înseamnă rețeta vieții noastre, dar cel mai tare a durut Golul.

Golul lăsat în teren de Căpitanul Nostru.

Iar declarația de dragoste a venit de acolo din tribune, într-o zi de luni în care nimeni, absolut nimeni nu s-a grăbit să plece spre case...

Toți, absolut toți ne-am lăsat sufletele acolo în Giulești.

Dovedind că suntem o familie.

Cristi a agățat ghetele în cui în poate cea mai friguroasă zi de mai.

Fotbalul va fi cu siguranță mult mai sărac fără el.

Într-o lume în care fățărnicia a devenit virtute, într-un colț al acestei lumi am dovedit că mai putem spera, că poate cauza nu este definitiv pierdută.

Mulțumim, Căpitane!

FzR!!

Începutul

Șumudică ăsta al nostru a devenit încet-încet cel mai urât...

Din 10 selfiuri și-a șters 12...

După parodia aia de meci împotriva cățeilor și declarațiile alea halucinante, s-a refugiat într-un bar...

La un moment dat, și-a scos telefonul, și-a sunat soția și i-a spus pe un ton impunător:

- Alo, pregătește apa caldă, nu vreau să pierd timpul când vin acasă, da?

Barmanul, cu un ton admirativ, îi spune:

- Ești un bărbat adevărat Ninele, așa trebuie vorbit cu femeile, cu autoritate!

- Dar ce credea ea: că o să spăl vasele cu apă rece??

Încet, încet urmează examenul final cu dnul profesor Șucu:

- Întrebare de "nota zece": "cum mă numesc?"

Analistul tace mâlc.

- Întrebare de "nota opt": "la ce ai obiect ai examen astăzi?"

Tăcere totală.

- Întrebare de "nota cinci": "ce culoare are mingea de fotbal?"

Clipind nervos din ochi, cu ticul ăla zic, analistul ripostează destul de mototolit...:

- Ăsta chiar vrea să mă pice...!!

Luni seara, cu mic cu mare, vom schimba tristețea acestui play-off la cel mai bun curs al Iubirii.

Împreună vom scrie o nouă filă a Poveștii fără de Sfârșit: retragerea lui Săpunaru.

De marți fotbalul românesc nu va mai fi la fel...

O știm, în sufletele noastre făcute ghemotoc, pline de emoție.

Însă mereu naivi prin excelență.

Că orice sfârșit nu e decât un Început.

Mulțumim, Cristi!!

Pentru tot.

FzR!!

Legendă Continuă

Povestea unui copil… Cristi Săpunaru.

Tiptil, viața l-a adus pe lume fără părinți. N-a fost întâmpinat cu baloane, cu flori, cu zâmbete. A fost lăsat… și atât. Dar Dumnezeu i-a pus o femeie în cale, una simplă, cu suflet mare, care l-a iubit din prima clipă și l-a crescut ca pe al ei. I-a spus „mamă” și a fost tot ce avea mai scump… până când, prea devreme, a pierdut-o.

Fără părinți, fără bani, fără siguranță. Dar cu o inimă care bătea pentru ceva ce nici el nu știa la început: o minge, niște ghete, și mai târziu… o tribună visinie.

Cristi și-a pus sufletul în fotbal, iar fotbalul l-a dus acolo unde și-a găsit adevărata familie: Rapid București. Acolo s-a format ca om, a plâns, a luptat, a sângerat. Nu pentru glorie. Ci pentru onoare. Pentru culorile acelea care nu l-au trădat niciodată.

Rapidul nu e doar echipa lui. E copilăria pierdută, e mama pe care o strigă în tăcere, e dragostea care nu l-a abandonat niciodată.

Astăzi, când Cristi Săpunaru spune „gata”, noi spunem: Mulțumim. Pentru tot ce ai fost. Pentru tot ce ai dat. Pentru că ai arătat că nu contează de unde vii, ci cât de tare îți bate inima pentru ce iubești.

Și tu ai iubit Rapidul ca nimeni altcineva.

Căpitane, legenda ta abia începe.

 Text preluat FC Rapid Bucuresti Fan Club.

FzR!!

Socotelile

După victoria aia din Prazilia, înțeleg că una tactică, am devenit puțin mai înțelegător cu analistul ăsta...

Care la flash-interviuri are veșnic fața lu' ăla care ajunge la grătar și realizează că a uitat carnea acasă.

Ieri la conferința de dinaintea meciului împotriva potăilor am înțeles că își propune obținerea până la final a minim 7 puncte. Adicălea cam cât a strâns în tot play-off-ul ăsta...

Crede deci într-o minune.

Înțeleg însă că și Adi Minune a avut un proces la Înalta Curte, dar n-a ajuns...

După ce a tot dat vina pe ghinion, după norocul ăla chior împotriva prăzarilor a tăcut mâlc.

Și tot așa în casă, în toată săptămâna asta ce tocmai o încheiem.

- Mămico, astăzi în autobuz, tata m-a pus să cedez locul unei domnișoare...

- Foarte bine puiul mamei, așa trebuie să faci!

- Da mămico, da' io stăteam în brațele lui tata...

Socotelile astea ale lui tarrrre mi-e că se vor complica tocmai luni seara...

Iar de la miezul nopții va începe cu adevărat scandalul și își va lua tălpășița.

- Nu vrei să taci puțin, nevastă? Pur și simplu nu-mi dau seama dacă am reușit să pornesc motorul...!!

FzR!!

Focul

Psihologul: deci problema ta este că te îndrăgostești prea repede.

Eu: știu, iubirea mea...

Ieri-noapte număram oile...încercând să adorm...

M-a întrerupt unu' că vroia să cumpere brânză.

În seara asta jucăm împotriva lor.

Că tot sfârșitul ăsta de săptămână m-am frământat, că m-am simțit trădat, umilit...în dimineața asta am iertat, că așa fac eu din iubire...

Că cică dacă ești o femeie cu copii, nu te mai vrea niciunul.

Vrăjeală!

Sunt unii care te iubesc cu tot cu soț.

Așa suntem noi rapidiștii.

Iubim până la sfârșit, cu răbdare și speranță.

Eram tânăr și frumos până a venit una ieri la mine și m-a întrebat...

- Tataie, ai cumva un foc....

Da.

Rapidulețul, focul ăsta ce mă mistuie.

Baftă, băieți!

FzR!!

Divorțul

Dnul Șucu ăsta al nostru tot bate din picior pentru o calificare de aia într-o cupă europeană, iar căpriorii noștri s-au maimuțărit întreg campionatul și au jucat fotbal la fel cum bag eu apă în șampon să mă mai țină vreo două zile.

Săracii ăștia bogați chiar sunt niște nesimțiți. 

Și nu ne merită pe noi, ăștia din tribune.

În dimineața aceasta, analistul a ieșit din izolare și s-a dus la cafeneaua din colț...

Printre grimasele alea ale lui a realizat că-l mai treceau și niște bășini...

Muzica era tare, așa că a încercat să le tragă în ritmul bașilor.

După aia a realizat că asculta muzică în căști la IPhone...

Nici nevastă-sa nu-l mai suportă.

- Domnule judecător, nu mai rezist. Din prima zi de căsătorie, nevasta aruncă în mine cu diferite obiecte. Va rog, divorțați-mă, că nu mai pot.

- De ce n-ați divorțat până acum? Sunteți căsătorit de peste 25 de ani...

- Păi să vedeți...la început nu prea mă nimerea.

Chiar dacă ne-am pierdut răbdarea, știm sigur că divorțul de ăsta cu IPhone-ul e foarte, foarte aproape.

FzR!!

Trofeul

După victoria de miercuri seara, mi-am simțit sufletul mult la liniștit și oarecum răzbunat.

Pentru că în viața asta nu ai cum să renunți la cel care te-a salvat și s-a sacrificat pentru ca Povestea să meargă mai departe. 

La cel căruia ar trebui să-i fi recunoscător.

Miercuri a fost victoria lui Nico. Iar Șucu sper să fi înțeles lecția față de o alegere total greșită.

Luată în favoarea unui mercenar. A Șumiexpertului ăsta.

Pentru a înțelege mai bine dezastrul ăsta dnul Șucu l-a luat pe analist cu el la vânătoare.

Deodată aude o împușcătură și niște certuri.

Fuge către locul faptei și-l vede pe Ninel cum se certa cu un alt vânător.

La un moment dat, vânătorul cedează și îi spune:

- Bine, domne, cerbul este al dumneavoastră, păstrați-vă trofeul, dar măcar lăsăți-mă să iau șaua de pe el...

Mulțumesc, Nico!

Undeva acolo sus există dreptate.

FzR!!

Mesajul

- Ce puteți să-mi dați de 2 lei?

- Patru fise de 50 de bani!

După necazul ăsta de meci din seara trecută, analistul care de fapt a urmărit doar accederea în play-off, după flash-interviul-ăla de toată jena, a postat RAPID pe Linkedin că-i #opentowork...

Cine caută loc de muncă, cu program 2 zile din 7, de la 20 la 23, salariu între 25000 - 50000 de euro, sunați!

Să căutăm împreună!

- De ce plângi, Șumi?

- Toți râd de mine că nu am dinți în gură.

- Nu mai fi trist! Sunt Zână Măseluță și îți pot îndeplini o dorință. Ce vrei?

- Aș vrea un BMW!

- Ce-mi luați, dnule Șucu, de iepuraș?

- O chitară.

- Am deja chitară.

- Știu. Ți-o iau.

În dimineața aceasta, nervos că mi-a stricat sărbătorile, l-am sunat pe Ninel ăsta...

Mi-a închis și mi-a trimis mesaj: "nu pot vorbi acum, sunt cu ouăle pe foc".

Stau și mă întreb, oare ce-o fi vrut să zică??

Singura mulțumire sufletească, seara trecută zic, a fost momentul dedicat Panterei și faptul că în final cu toții...ne-am cerut iertare.

Pentru că nici nu se putea altfel, într-un alt colțișor din această Lume, să nu aflăm că Iubirea și Recunoștința s-a născut în Giulești.

Sfinte Sărbători Binecuvântate, tuturor!

FzR!!

Încrederea

În seara aceasta, în episodul 99 din cea mai veche confruntare a fotbalului românesc, sper să reușim același joc bun și să urcăm în careul de Ași ai play-off-ului.

Statistica confruntărilor ne îndreptățește să sperăm: 43 victorii, 16 egaluri și 39 înfrângeri.

Să sperăm deci că vom avea ouăle mai tari decât a "șepcilor roșii".

În dimineața aceasta mi-au dat 3 vecini mesaj că să o las mai moale, că se aude prea tare.

Da' eu sunt plecat la țară de 3 zile...

În seara aceasta voi fi prezent la meci. Atent la strategia coach-ului ăsta al nostru.

- Bună ziua. Aveți otravă pentru șoareci?

- Bună. Da, avem.

- Și cum se folosește?

- Păi...prindeți șoarecele și îi dați trei picături pe zi, dimineață, la prânz și seara...

Avem totuși încredere în el...

FzR!!

Pentru El

Cu siguranță Pupăzoiul nostru a fost mai mult hulit decât iubit în Giulești.

Ne-a încântat cu tumbele sale, iritat cu înverșunarea sa, fie ea chiar împotriva noastră, deși nici noi nu suntem chiar străini de asta și bucurat cu plecarea sa sperând într-o pace relativă în vestiar...

În urmă cu două zile ne-a marcat al 4-lea său gol. Ultimul.

Tumba sa a contrazis de data aceasta gravitația și a "pupăzit" acolo sus în Galeria Noastră din Ceruri.

Pentru că de fapt spiritul său veșnic împotriva și nebunia ne-a șoptit a ironie, acolo de pe un peron de gară, că a fost unul dintre noi...

Și pentru că Iubirea s-a născut cel mai probabil în Giulești, mâine îi suntem datori cu toții cu o victorie.

Sperând că de acolo de sus să ne dăm mâinile.

A împăcare.

Așa cum stă cel mai bine unei Povești de Iubire.

Cu siguranță cea mai frumoasă.

Drum lin, Pupăzoiule!

Baftă, băieți!

Jucați pentru El, pentru NOI...

FzR!!

Yala

Sper că băieții au aterizat deja la Cluj. 

Și au mâncat de prânz orice în afară de "varză" de aia, ca să nu ne fie cu ghinion.

Că aud că varza a inventat-o o ardeleancă care de fapt a vrut să facă sarmale, dar a amestecat în oală, să nu se prindă...

Sper mâine ca analistul să se prindă de strategia Bursucului și să reușim să amenințăm podiumul play-off-ului.

Nu sunt obraznic, poate doar atunci când afirm că atotștiutorul ăsta când a crezut că a găsit cheia succesului, s-a găsit mereu cineva care să-i schimbe yala de la ușă.

Acum ne-am schimbat-o singuri, dar asta este o altă poveste...

Poate reușim un rezultat de moral, zic.

Deși, cu toate că suntem echipa cu cea mai mică medie de vârstă, parcă părem una de pensionari...

Doi moși pe o bancă:

- Uite, fătuca aia are două picioare superbe....

- Știu, le-am numărat și eu.

Baftă, băieți!

FzR!!