" Barcelona, hijo de puta", așa i-am cucerit seara trecută pe puștii ăia de sub pod.
Și mai ales cu promisiunea că am devenit fan Malaga.
În schimbul declarației, m-au rugat să-i învăț câteva cântece de galerie. Că aveau bilete la Nord.
Ad-hoc m-am transformat în Manolo "El del Bombo" ăla al lor conducând improvizata mea nouă galerie.
I-am rugat însă să nu întârzie cu șprițurile alea, să prindă imnu și să-și probeze în peluză cele tocmai învățate.
Și zău că nu ne-a speriat nici ploaia aia rece de afară.
Ba chiar Rapidulețul în repriza a 2-a (că câte una joacă!) a alergat darnic câteva zeci de kilometri.
Bănuiesc că-și prinsese eșarfa în ușa de la vreun supersonic, că altfel nu-mi explic.
Iar Petrila, Peter Panu-ul din Giulești, a strălucit și la capitolul fotbal.
Că de altfel îl știm toți cât de cuminte este.
- Uite mămico, fă cunoștință: ăsta e prietenu meu - nu bea, nu fumează, nu înjură...
- Și nu te plictisești cu el, fetița mamei?
Prin ploaia aia de goluri (că am avut de dată asta!) i-am căutat cu privirea pe noii mei prieteni spanioli.
Nu le-am zărit steagul ăla în peluza Nord, semn că sărbătoarea lor a continuat sub pod.
În dimineața asta, fie ei așa mahmuri, sunt convins că și-au amintit de mine și mai convins că au regretat că nu au asistat la măcelu ăla din seara trecută...
- Am o veste proastă și una bună!
- Zi-o întâi pe cea proastă!
- Testul ADN a dovedit că era sângele tău la locul crimei.
- Și vestea cea bună?
- Colesterolul e sub 130.
E, bine....
Vestea cea bună e că ne-am bucurat din nou și mai ales că păstrăm motive să visăm.
FzR!!
