De necaz

Scuzați vă rog ploaia.

Plâng eu de dorul Rapidului...

Mai sunt și tensionat.

Că după cina de aseară, după ce a gătit toată ziua zic, i-am spus:

- Să nu mai comandăm niciodată de la ăștia!

Iar după ceartă, eu sunt mereu cel care se îmbracă și pleacă, pentru că nevastă-mea nu știe cu ce să se îmbrace.

Îmi voi lua geaca de iarnă, pentru că la ora meciului din seara aceasta, va fi frig afară și zăpușeală înlăuntrul sufletului meu.

Pentru că noi nu am apucat să suferim după meciul cu prazarii, că hop! vine ăsta cu milițienii...

Sper doar să nu boicotăm iară și să rămânem împreună.

La fel de bine cum este știut că să mă pierzi pe mine este ca și cum ți-ai pierde dinții din față.

Nu mai râzi toată viața.

Mâine sper să nu o facem de haz-de-necaz...

Baftă, băieți!

FzR!!

Interzis?

În noaptea ce tocmai a trecut am petrecut cu al nostru Cristi...

NA!

Chiar trebuia să recunosc...și asta pentru că dimineață am ajuns la spital cu capul spart.

Medicul:

- Sunteți căsătorit!

- Nu, am alunecat.

Alunec adesea și în butoiul cu melancolie, atunci când speranțele-mi mai uită să înoate.

Ție ți s-a întâmplat vreodată, când te trezești, să o săruți pe cea de lângă tine și pur și simplu să te bucuri de viață?

Mie, da.

Și, de atunci, am interdicție să zbor cu Wizz Air.

Nouă, rapidiștilor, sper să nu ni se interzică dreptul de a spera mâine într-o victorie împotriva cățelușilor.

Să ne bucurăm de viață.

Ca-n noaptea trecută.

La Mulți Ani, Cristi!!

FzR!!