Cu siguranță Pupăzoiul nostru a fost mai mult hulit decât iubit în Giulești.
Ne-a încântat cu tumbele sale, iritat cu înverșunarea sa, fie ea chiar împotriva noastră, deși nici noi nu suntem chiar străini de asta și bucurat cu plecarea sa sperând într-o pace relativă în vestiar...
În urmă cu două zile ne-a marcat al 4-lea său gol. Ultimul.
Tumba sa a contrazis de data aceasta gravitația și a "pupăzit" acolo sus în Galeria Noastră din Ceruri.
Pentru că de fapt spiritul său veșnic împotriva și nebunia ne-a șoptit a ironie, acolo de pe un peron de gară, că a fost unul dintre noi...
Și pentru că Iubirea s-a născut cel mai probabil în Giulești, mâine îi suntem datori cu toții cu o victorie.
Sperând că de acolo de sus să ne dăm mâinile.
A împăcare.
Așa cum stă cel mai bine unei Povești de Iubire.
Cu siguranță cea mai frumoasă.
Drum lin, Pupăzoiule!
Baftă, băieți!
Jucați pentru El, pentru NOI...
FzR!!
