Ce bine că destinul m-a ferit să fiu "centralul".
Pentru că eu nu întorceam "faza aia" pentru a dicta fault la Paraschiv.
Și cu siguranță altul era deznodământul partidei.
Astfel, în mod nesperat, ne-am trecut în cont cele trei puncte și am avut șansa să ne așezăm un pic mai liniștiți gândurile pe pernă.
După o noapte de Poveste.
Și aici nu mă refer la scorul înregistrat pe tabelă.
Mă refer la sufletele strânse în tribună, la condițiile vitrege înfruntate, doar pentru a fi alături de băieți, la emoțiile trăite...
Mă refer la îmbrățișarea aia cu pompierul care la golul 2 s-a desconspirat, într-o descătușare ce doar noi ăștia, mai în vârstă zic, o cunoaștem.... Din spirit.
Mă refer și la întâlnirea aia cu Dobre, din trafic, acolo la semafor, când ne-am bucurat și manifestat împreună această pasiune nebună, nebună...
Pentru că noi ăștia, boemii zic, știm cel mai bine ce înseamnă așteptarea și mai ales să trăim momentul. De suflet.
Seara trecută nu a fost despre cele trei puncte puse în joc.
A fost despre destin, șansă, emoție, spirit, pasiune și suflet.
Seara trecută noi toți am mai câștigat un derby al vieții.
FzR!!
