Cu siguranță nici cei mai optimiști dintre noi nu îi dădeam credit lui Pancone.
Că va redresa un vestiar dezbinat, că va strânge nu mai puțin de 10 victorii consecutive și că va ajunge să se gândească (îndreptățit!) să atace în curând și podiumul superligii.
Parcursul cfr-ului rivalizează cu fenomenul Leicester de acum aproape zece ani.
"Dilly ding, dilly dong".
Nu-mi pot ascunde regretul că, atunci în martie 2020, unii dintre noi i-au cerut demisia lui Ranieri Pancu.
După ce că suntem ghinioniști, mai suntem și săraci....
De fapt ar trebui să fim recunoscători că suntem săraci.
Că dacă acum eram în Dubai chiar aveam o belea în plus.
Rapidul lui Costel este unul de nerecunoscut.
- Cum te voi recunoaște?
- Vei vedea o tipă venind înspre tine, iar tu te vei gândi "doamne, numa' asta nu!". Ei bine, aceea voi fi eu.
CFR-ul lui Pancone, o echipă care și-a reglat din mers mecanismele de joc, uimește.
Rapidul lui Costel, chiar și după pregătirea asta de iarnă, după transferurile alea, tot pare o piesă de muzeu.
- Domnule, n-aveți voie să vă așezați pe scaunul ăsta, e al lui Ludovic al XIV-lea!
- Ei, și?? Când o veni mă ridic!
Îl înțelegem, deci!
Că el nu dă nici "bună ziua", pentru ca să nu ne facem speranțe deșarte...
Mâine jucăm cu United Slobozia.
Astăzi l-am sunat pe prietenul meu filozof și i-am spus: "Viața e grea!"
Prietenul, gânditor, m-a întrebat:
- În comparație cu ce?
Felicitări, Pancone!
FzR!!
