Estivală

După partida de vineri seară împotriva ălora de la Csikszeherezada, în afară de veștile bune că Jakub va fi în curând tătic și mai mult că vorbește mai bine românește decât Tănase ăla de la fcsb, nu am avut prea mult de constatat...

Adică mă refer la faptul că trupa bronzatului nu reușește să joace mai mult decât o repriză, iar multinaționala se dovedește doar o tarabă fără de viziune de business. 

Că am aflat faptul că și Manea e de vânzare.

Iară Prelandez ăla, cu agenda aia de doar o singură pagină, a reușit decât transferul lui Raul Stanciu.

Sper că baietașu să aibă mai multă șansă decât Omar, Rareș Pop sau Vulturar...

Să nu ne amăgim deci cu pozița asta temporară de lideri în superliga. 

Că am întâlnit două noi promovate și doar remizat în Giulești împotriva unui CFR deja ostenit după confruntările preliminare.

Deci nu e o problemă că n-avem bani să mergem la mare...

Problema este că nu avem nici să rămânem acasă!

Luni, abia pe 4 august, îi infrantam pe băieții lui Iftimie. Un alt afacerist ce își dorește la fel de mult.

Să nu meargă "la mai mare".

FzR!!

Geppetto

După înlăturarea asta mizerabilă a Căpitanului, chiar sper ca acțiunea în justiție a lui Săpunaru să ne dezvăluie ce fel de caracter este de fapt conducătorul acestei multinaționale.

Să ne dezvăluie adevărul deja știut. 

Să-și re-câștige și în numele meu dreptatea și respectul. 

Față de sacrificiul depus în întreaga carieră, față de pasiunea și iubirea dedicată Rapidului.

Nu societății comerciale...

Nu știu de ce, dar amarul ăsta mă duce la întâmplarea neplăcută de pe ultimul drum al povestitorului nostru Ion Creangă.

<<Ploua de două zile, zăpada se topise, iar un ger umpluse uliţele de gheţuş. 

Veniră învăţătorii, elevi şi studenţi şi tânărul licenţiat Nicolae Iorga, Artur Stavri, Eduard Gruber şi alţii. Sicriul era înconjurat de coroane, dintre care numai una din partea unui junimist, anume Nicu Gane. 

Pe panglica coroanei lui Constantin Creangă (fiul povestitorului), se putea citi: «Voitorului meu de bine scump prieten şi tată».

După slujba de la biserică, sicriul nu a putut fi dus cu dricul tras de cai, din cauza gheţii, fiind purtat pe umeri. 

La un moment dat, unul dintre purtătorii năsăliei a alunecat, iar trupul lui Creangă a căzut din coşciug, rostogolindu-se. 

După cum spunea poetul Ioan Păun Pincio, cineva dintre cei prezenţi ar fi şoptit în glumă: „Ioane, nici acum nu ai stare!">>

Astăzi ne strângem din nou acasă. 

Nu pentru un meci, nu pentru un nou debut în superliga, ci pentru a afla cât de uniți suntem.

Și plini de același haz-de-necaz să le arătăm celor din Board că orice sfârșit nu e decât un început.

Că Rapiduleţul înseamnă infinit mai mult decât orice bucată de lemn cioplită de Geppetto.

FzR!!

Dedicația

Mâine seară revenim acasă...

Parcă la fel de pedepsiți de propria soartă neînțeleasă, însă sper poate puțin mai uniți. 

Pentru că datorită nouă, a celor din înaltul tribunelor, s-au născut legendele.

Asta trebuie să înțelegem.

Va fi însă mult mai greu, pentru că boemul și pasiunea au apus odată cu umilirea ultimului nostru Căpitan. Ultimul.

Însă totul în viață se plătește. Absolut totul.

Conducătorii de astăzi ai Rapidului nu trebuie însă să uite faptul că NOI ne-am ridicat de acolo de unde puțini ar fi reușit.

Am reușit prin Dragoste, Credință și Atașament. Și singuri.

Conducătorii de astăzi, inclusiv pentru campania asta de transferuri ce-l includ și pe bronzat, merită o dedicație din partea noastră.

- Aș dori să-i transmit iubitei mele, La Mulți Ani!!

- Soțul??...

- Iar soțului..., multă sănătate!

FzR!!

Cafeaua

După victoria aia chinuită de la Mioveni, abia acum înțeleg de ce tot auzeam pe plajă "dobre-dobre"...

Că din toți băieții ăia ai lu' bronzatu', doar Dobre a fost pe teren...

Dobre-Dobre că "a băgat-o în ațe" de două ori...

Totul se leagă, deci! Așa au fost zilele mele, în concediu: una apă, zece bere!

- Ai un corp superb, dragă!

- Merci, e datorită înotului!

- N-ai putea să bagi și capul în apă din când în când?

Că nu arată deloc bine trupa lui Gâlmă ăsta...că am bifat doar la capitolul șansă...duminică clar vom tremura în fața cefură-iștilor din Cluj...

Judecând după ultimele mizerii astea de multinațională, cu premierile de podium zic, Rapidul dnului Shocu ar trebui în sfârșit să reușească o clasare superioară...

- Un campion se așează primul și pleacă ultimul de la masă...!

- Sunteți șahist?

- Nu. Bețiv!

Doar așa pot să mai cred în proiectul ăsta dadaist...

- O cafea fără lapte și fără zahăr va rog.

- Neagră?

- Ce culori mai aveți?

FzR!!

Scara

Petrila, Christensen și El Sawy...

Nu sunt remarcații în urma jocului de ieri, ci noile noastre accidentări.

Bronzatu' ăsta pare din ce în ce mai mult Calul Troian al adversarilor. 

Astăzi disputăm ultimul meci împotriva azerilor de la Sabah. Cu puțin noroc mâine ne întoarcem acasă...Răvășiți și decimați.

- Ai tupeu să vii la ora asta acasă?? Te aștept de câteva ore cu lumina aprinsă!!

- Este vina ta. Eu aștept de câteva ceasuri în fața blocului să te culci...

În dimineața asta am început să-i fac avansuri soției,  de pe un profil fals.

Replica ei: "Dispari fraiere, am unul că tine la mine acasă!".

- Ce ai iubitule?

- Nimic.

- Du-te naibii de sărac ce ești!

Mâine revenim acasă.

Jigniți de ăla, cu infirmeria plină și săraci la capitolul transferuri.

Bogați doar în naivitate, iubire, speranță și curiozitate.

- Pe o scară de la unu la zece, cât de curios ești?

- De unde aveți scara?

FzR!!

Balamucul

Iar m-a dat șeful exemplu la muncă:

"Uitați-vă la ăsta, nu-i bun de nimic, dar măcar vine zilnic".

Nu mă laud, dar sunt bine văzut la serviciu.

Sunt camere de supraveghere peste tot.

Astăzi, capriorii noștri conduși de ăla bronzatu', joacă împotriva (cum altfel?) sLOVEnilor de la Aluminij.

După ce ne-a jignit în două rânduri inflamația asta de gâlcă poate ne mai pregătește o nouă accidentare.

Că pe Burmaz înțeleg că l-am pierdut până la finalul sezonului.

Deci nouă celor care suntem așa de deprimați, vreau să ne spun că viața e frumoasă.

Nu a noastră, în general, așa.

Știu sigur că vom scapă cu bine din balamucul ăsta de cantonament...

- Dacă zidul e scund, sărim, dacă e înalt, săpăm o groapă. Ai înțeles?

- Da. 

Trece ceva timp și ni se întoarce autistul ăsta de antrenor.

- Nu putem scăpa!

- De ce??

- Nu există zid!

FzR!!

La Mulți Ani, Rapid!!

Toată săptămana aceasta ne-am frământat (cum altfel?) ce să-i dăruim Rapidulețului la împlinirea celor 102 anișori.

Pe lângă sufletul rămas veșnic de copil, datoria de a duce spiritul mai departe, iubirea fără de sfârșit, felul unic de a suporta dezamăgirea și amarul, hazul de necaz...

Pentru că dincolo de toate Rapidulețul înseamnă zâmbetul de copil, onoarea, puterea de a rămâne drept și curat, nebunia contagioasă de a crede într-un mâine mult mai bun...

Poate de aceea ne încăpățânăm să tot așteptăm titlul la aniversarea celor "100 de ani".

Pentru că alături de Rapidulețul nostru timpul stă în loc.

Ce dar mai de preț mai poate exista?

Ne-am strâns deci cu toții în jurul lui, iar sărbătoritul nostru drag a suflat în lumânări. Cele mult de infinite.

Iar amarul nedreptății făcute Căpitanului ne-a unit mai mult.

Pentru că Rapidul înseamnă cei din Galeria din Ceruri, Tu, eu, Voi, Ei și mai ales Cei ce vor duce poate cea mai Frumoasă Poveste mai Departe.

Cât mai Departe!

La Mulți Ani, Rapid!

La Mulți Ani, rapidiști!

FzR!!