Personalul

Mi-am făcut în dimineața asta un test de frumusețe online.

Mi-a ieșit că sunt glumeț.

Și de când cu căștile astea, am și avantajul că nu știți dacă vorbesc la telefon sau dacă sunt sărit de pe fix.

Că vineri seara, din naivitate, am crezut că ne luăm iarăși viteză în clasament.

Tare frică îmi e că până la sfârșitul zilei de luni vom constata că toate contra-candidatele vor reuși rezultate bune, doar așa ca să ne necăjească.

Că mai și știm că noi sărbătorile nu prea le avem fericite. 

Că Moșu aduce mereu la alții, ce ia de la noi.

- De ce i-ai dat, soro, cu telecomanda în cap, cumnatului?

- Pentru că televizorul era prea greu!!

Că a mai atins și culmea-culmilor cu gelozia asta a ei...:

- De ce sughiți? Cine te pomenește??

FzR!

Vestea

" Barcelona, hijo de puta", așa i-am cucerit seara trecută pe puștii ăia de sub pod. 

Și mai ales cu promisiunea că am devenit fan Malaga.

În schimbul declarației, m-au rugat să-i învăț câteva cântece de galerie. Că aveau bilete la Nord.

Ad-hoc m-am transformat în Manolo "El del Bombo" ăla al lor conducând improvizata mea nouă galerie.

I-am rugat însă să nu întârzie cu șprițurile alea, să prindă imnu și să-și probeze în peluză cele tocmai învățate.

Și zău că nu ne-a speriat nici ploaia aia rece de afară.

Ba chiar Rapidulețul în repriza a 2-a (că câte una joacă!) a alergat darnic câteva zeci de kilometri.

Bănuiesc că-și prinsese eșarfa în ușa de la vreun supersonic, că altfel nu-mi explic.

Iar Petrila, Peter Panu-ul din Giulești, a strălucit și la capitolul fotbal. 

Că de altfel îl știm toți cât de cuminte este.

- Uite mămico, fă cunoștință: ăsta e prietenu meu - nu bea, nu fumează, nu înjură...

- Și nu te plictisești cu el, fetița mamei?

Prin ploaia aia de goluri (că am avut de dată asta!) i-am căutat cu privirea pe noii mei prieteni spanioli.

Nu le-am zărit steagul ăla în peluza Nord, semn că sărbătoarea lor a continuat sub pod.

În dimineața asta, fie ei așa mahmuri, sunt convins că și-au amintit de mine și mai convins că au regretat că nu au asistat la măcelu ăla din seara trecută...

- Am o veste proastă și una bună!

- Zi-o întâi pe cea proastă!

- Testul ADN a dovedit că era sângele tău la locul crimei.

- Și vestea cea bună?

- Colesterolul e sub 130.

E, bine....

Vestea cea bună e că ne-am bucurat din nou și mai ales că păstrăm motive să visăm.

FzR!!

Rapidistul

Sunt un norocos. 

Că eu când voi ieși la pensie, pentru că am rămas un copil, cu siguranță voi primi și alocație.

Sunt un norocos. 

Că am prins Rapidulețul în ziua în care are șansa să-și ia viteză. Astăzi la Cluj.

- Carevasăzică, ați trecut prin sensul giratoriu, da?

- Da, dom' polițist, așa e, am trecut p'acolo!

- Acum, spune-mi...semnul pentru limită de viteză, l-ați văzut?

Tac și oftez resemnat...

- Mai întreb odată: semnul pentru limită de viteză, l-ați văzut??

- L-am văzut, domnule polițist...

- Eeeei...atunci să știi că fecioru meu l-a desenat!!

Sunt și ghinionist.

Că azi când m-am urcat pe bandă să alerg, mi-a sărit casiera de la Kaufland în cap.

- O shaorma, vă rog!

- Ketchup, maioneză, să pun?

- Fără săpun, vă rog!

Sunt modest. Și milos.

- Dar bate, vecine, și tu covoru ăla mai tare...

- Nu pot frate, că dacă bat tare, iese praf...

- Și ce mai faci?

- Fac pe dracu!

- Păi??

- Am fost în week-end-ul ăsta cu Cici la Poiana Brașov.

- Ohooo. Mișto! Și?

- Și, pe dracu! Trebuia să fiu în delegație la Madrid. În avionul care s-a prăbușit. Cum dracu îi spun eu, acum, neveste-mi că sunt singurul supraviețuitor?

Norocoși, ghinioniști, modești, miloși.

Dar mai ales supraviețuitori.

Noi rapidiștii, zic!

FzR!!

Culmea-Culmilor

După pauza asta competițională, în care tricolorii doar s-au decis cine le va da "cu terenul în cap" la barajul ăla pentru mondiale, mâine ne deplasăm la Cluj.

Ca o ironie a sorții, să-l înfruntăm pe Pancone.

Cu plusuri și cu minusuri, până la proba contrarie, Rapidulețul ăsta mic începe să se facă mare.

Dacă lucrurile vor continua tot așa, gândesc că mai-marii de la birouri, vor încerca să-l mute pe micuțul nostru de la școala de cartier la o școală de aia cu pretenții, zic.

Acolo, pentru a fi admis, directorul școlii ăleia îi va pune câteva întrebări, să vadă dacă se încadrează în pretențiile școlii:

- Ia spune-mi băiețel, câte anotimpuri sunt?

- Șase!

- Ești sigur?

- Da, șase!

- Mai gândește-te puțin...

- Șase sunt...!

Directorul îi spune dnului Șucu...:

- Domnule, mai bine îl întrebați dumneavoastră, că eu nu o scot la capăt cu el!

- Ia spune, Costeluș, câte anotimpuri sunt? îl întreabă milionaru'.

- Șase, pe cuvântul meu că sunt șase!

Directorul îi spune calm patronului....:

- Domnule, nu îl putem accepta la această școală, dacă nici măcar atâta lucru nu știe.

După ce ies din biroul directorului, proprietarul clubului îl întreabă din nou pe micuț:

- Cum, măi Costeluș, cum să fie măi șase anotimpuri? Cum să spui așa ceva?

- Boss...eu nu mă dau bătut! În afară de alea ale lui Vivaldi, Haydn, Ceaikovski, Glazunov, Loussier și Piazzolla, eu chiar nu mai știu nici unul!!

Nu vreau să-l deochi, da' Mister ăsta este chiar culmea!!

Și știți care este culmea-culmilor?

Că indiferent cine va câștigă mâine, noi rapidiștii ne vom bucura!

Baftă, Pancone!

FzR!!

La doctor

- Acum câțiva ani, doctorul mi-a spus că, dacă nu mă las de băut, o să tâmpesc.

- Și de ce nu te-ai lăsat?

Fix pentru momentul serii trecute.

Chiar dacă ne-am învățat amarul să înoate, nu am încetat să visăm și să sperăm. Sedați. În cămașa de forță a iubirii.

Rapidulețul nu joacă cel mai bun fotbal, de departe această realitate, însă ne predă o lecție nouă tuturor.

Într-o țară în care starea națiunii e dată de însuși starea fotbalului.

Rapidulețul îndură, suferă în mai aproape toate compartimentele, însă muncește cu seriozitate și-și valorifică la maximum puținele șanse.

Iar meritul aparține în exclusivitate lui Mister Gâlcă, aclamat seara trecută de întreg stadionul.

Drumul e lung. Nu îndrăznim să visam atât de sus. Însă cu modestie și seriozitate putem gestiona o situație favorabilă, ne putem îndrepta spre acel plus infinit.

Noi, cei porniți de la minus.

Rapidul nu arată încă precum o pretendentă la titlu. 

Și asta ar trebui să știe în pauza de iarnă cel de la cabinetul numărul 1.

- Acum ești sănătos, așa că îți dau voie să bei câte o bere pe zi, zise doctorul.

- Dar noaptea, câte beri pot să beau, domnule doctor?

Înainte să cutreierăm pe tărâmul viselor.

FzR!!

La psiholog

Astăzi Rapidulețul are șansa să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului competiției interne.

Astăzi Rapidulețul își joacă pentru prima dată șansa, după ani mulți de suferință și rătăcire, de a se visa mai mare decât este, decât am sperat, culmea într-un meci împotriva rapidiștilor Dani Coman, Straton și Bogdan Andone.

În dimineața aceasta ne-am trezit încrezători, iar la cafeluță ne-am citit horoscopul.

Că acolo e singurul loc unde avem bani, iubire și succese. Că noroc avem din setările de fabrică. 

De atunci de când a venit Mister Gâlcă.

Visăm.

Că nebunia asta ne iese cel mai bine.

Psihologul:

- Te rog să-mi povestești totul de la început.

- La început am făcut Cerul și Pământul...

FzR!!

Alarma

În dimineața asta, Mister Gâlcă și-a pus două alarme...

Una pentru persoana care vrea să fie și una pentru persoana care este.

Astăzi e alarmă. Că înfruntăm juveții. Tocmai hăt în Prazilia.

Sper că mâine să se trezească fericit. Și nu singur.

Că dacă pierde va fi atât de singur încât dacă va câștigă o excursie pentru două persoane, va trebui  să se ducă de două ori.

Că Șucu va fi neîndurător. Mai ales că verișoara aia Genoa e lanterna în Serie A.

Să nu calce strâmb sper.

Că în cazul lui, dacă va călca strâmb, nu i se va umfla glezna ci i se vor invineți ochii.

FzR!!