Pare-se că în lungul drum spre casă, pe Șumi al nostru l-au tras pe dreapta fix pe Dealul Feleacului.
- Cum ați putut să vă urcați la volan în halul acesta de beat?
- M-a ajutat un prieten....
Pentru că la nevoie se cunoaște, bănuiesc că prietenul a fost tocmai bancherul Salvatore Burmaz.
Sătul de lustruit băncile, Bora al nostru a primit în minutul 86 un credit din partea analistului și a profitat înscriind golul care ne-a adus din Gruia punctul meritat.
Băieții nu au niciun merit însă, pentru că punctul aceasta a fost tocmai dorința mea atunci când i-am scris lui Moș Nicolae.
Ghetuțele lustruite nu o să le mai las la ușă, pentru că pe alea de anul trecut nu le-am mai găsit.
Acum drumul ăsta lung l-am parcurs degeaba dacă vineri nu vine cu victoria împotriva gazărilor.
După atâta amar îndurat să știți că noi rapidiștii am început să vedem și partea plină a paharului.
Și dacă ea nu vine (victoria, zic!) la întâlnire, îmi rămâne partea bună a lucrurilor: am făcut duș, am chiloți curați pe mine și mi-am mai tăiat și unghiile.
Dar dacă vine?
Victoria, zic!
FzR!!