Pacientul

Avem umor. Dar mai ales haz-de-necaz.

Așa am reușit împreună cu Rapidulețul Nostru să învingem boala asta gravă a falimentului.

Astăzi am ajuns să jucăm încă un derby.

Suntem mai sănătoși, în curând mai uniți și mai încrezători. 

Pacientul Rapid, precum în best-seller-ul lui Norman Cousins (Anatomia unei Boli) și-a sfidat prin umor propria moarte.

În seara aceasta, indiferent de rezultat, vom fi la fel de fericiți și puși pe șotii.

Pentru că existăm. Și scriem cele mai frumoase povești.

În seara aceasta, dacă pierdem zic, și vom crede că ne merge prost în viață, ne vom da cu parfum!

Tot prost ne va merge, dar măcar vom mirosi frumos...

Iar dacă vor râde ăia de noi că suntem bătrâni, nu ne vom lăsa, vom arunca cu proteza în ei!

Dar dacă nu vom pierde?

Că noi de fapt, niciodată nu am pierdut. 

Am luat-o mereu de la capăt.

FzR!!

Parabola

Nu vreau să par răutăcios, însă tocmai existența milițienilor ăștia înseamnă începutul societății astea în care trăim. 

Deci ei sunt inventatorii fake-urilor.

Pentru că din cauza ăstora au retras ăia de la UEFA trofeul "Gheata de Aur", pentru că în favoarea sau împotriva lor au fost înființate echipe pentru desfășurarea unor ediții de campionat fără nicio legătură cu performanța (sportivă). 

Nu adun aici furturile cu arbitrii și nici arestările. În două rânduri ale rapidiștilor. Pentru că ăștia ne-au provocat mereu răul cel mai mare.

Generațiile actuale nu au de unde să cunoască adevărul trecut. 

Confruntarea de mâine reprezintă totuși un adevăr contemporan nespus.

Echipa scăpată de 3 ori de insolvență o înfruntă pe cea care a plătit cu falimentul. Că acolo sus la furafeu și lepefeu nu am fost doriți niciodată.

Mâine se înfruntă minciuna cu Adevărul.

O spun din nuanță civică.

Sportiv rămâne nea Gâlcă să ne dovedească unde ne aflăm. Cu forma sportivă. Și cu norocul ăsta.

Că el se simte mereu motivat de parabola: "cei din urmă vor fi cei dintâi!".

Că nu mai departe de azi-dimineață era ultimul la coadă la Lidl, și, la un moment dat s-a mai deschis o casă...

FzR!!

Tripleta

Nu știu dacă știți, că Costel ăsta, devenit al nostru, e tată de tripleți.

Este cu siguranță un tată fericit. Și noi pentru el.

E căsătorit cu femeia perfectă.

Nu vorbește mult, nu cere, nu cheltuie...

Nu se afișează cu ea în public, nu pentru că e discret, ci pentru că îi este lene să o umfle.

Că când i-a venit bronzatei să nască, era într-o intersecție...

Un milițian, așa ca să o ajute, o încuraja:

- Hai că poți, împinge!

Scoate unul dintre tripleți capul afară, se uită, intră la loc și le spune celorlalți:

- Haideți prin spate pupa-va-s că pe aici sunt gaborii!

Promitem însă solemn, că dacă nu pierde duminica viitoare cu milițienii și mai reușește și tripla anul ăsta, că îl iertăm.

Că și el trebuie să ne înțeleagă cel puțin tot hazul-ăsta-de necaz.

FzR!!

Iertarea

De câteva zile îi suspectez pe ăștia din federație că au întrerupt campionatul tocmai pentru a ne scoate din formă. Că eram pe val.

Că tricolorii, la ce joacă, chiar nu aveau nevoie să fie menajați.

Sper doar ca băieții ăia doi, de Manea și Dobre zic, să nu fie și ei accidentați de fizioterapeutul ăla...că atunci sigur e făcătură și mi se confirmă teoria conspirației.

Că până duminica viitoare, când are Costel asta testul ăla împotriva câinilor, parcă e o veșnicie.

Deja are coșmaruri.

Că știe care e diferența dintre casă și muncă.

- La muncă are șef, acasă are șefă.

Că am înțeles că dacă s-ar mai naște încă odată, soția lui tot cu el s-ar mărita.

Chiar nu înțeleg de ce atâta ură pe femeia aia...

Că noi l-am iertat. 

Până duminică viitoare, zic!

FzR!!

Dușul

Chiar suntem veșnic incurabili. Iremediabili.

Aseară, când coboram scările stadionului, câțiva dintre noi au scandat până și numele bronzatului Gâlcă.

Semn că nebunia asta a noastră chiar este fără de limite.

Iar pentru a visa frumos și bucura măcar puțin suntem în stare să facem pact cu diavolul.

Cu ghilimelele de rigoare și recunoscându-i meritele băiatului ăsta, care pare că își cunoaște meseria...

Vreți să știți care e meseria la care visez io?

Eu în visurile mele nu lucrez!

Dar pare-se că dacă-l tot deranjez și pun presiune pe Costel el își pune ambiția și mai tare și are rezultate.

- Pot să va deranjez puțin?

- Da, cu ce va pot fi de folos?

- Cu nimic. Am vrut doar să vă deranjez.

Urmează să aibă 3 examene grele. Cu potăile, prăzarii și united din Slobozia. Sper că nu ne vor părea tot atâtea dușuri reci. Care să ne trezească din starea asta. De visare.

Că starea asta ar părea doar o vrăjeală ca atunci când se tot laudă că face dușul doar în 2.

Să nu aflăm, după meciurile astea zic, că el nici singur nu își face...

Rămâne să aflăm!

FzR!!

Bucuria

Seara trecută, după cea mai bună prestație a Rapidulețului, de o repriză și ceva zecimale, a însemnat victoria noastră, a tuturor.

Iar poziția temporară din clasament ni se datorează în exclusivitate nouă.

A celor care au visat, suferit, răbdat și sperat.

A celor care au înțeles că dacă nu ești la masă, ești în meniu.

Pentru că noaptea asta de revelion o așteptăm de mai bine de 13 ani, de atunci de hăt, când am fost singurii ce am decontat insolvența și apoi simțit amarul unei călătorii înfricoșătoare ce părea fără de sfârșit.

Nimic nu ne-a împiedicat să sperăm și să visam.

Chiar dacă mulți dintre noi nu au mai apucat să vadă Rapidulețul acesta ce l-am făcut din nou măricel.

Banderola lui Dobre parcă a devenit mai ușoară și chiar dacă băieții s-au chinuit, victoria obținută a fost a spiritului.

Insuflat din tribune.

Poziția asta temporară dă coșmaruri contra-candidatelor și de ceva mărunțiș nouă dreptul de a visa.

Cel puțin până în seara aceasta avem dreptul să ne bucurăm.

Pentru că merităm. Din plin.

FzR!!

Răbdarea

Astăzi Moțu Pitiș împlinește 82 de ani.

Poate de aceea Cerul a plâns atât de amarnic ieri. Că nu poate ajunge la meci.

Ne este în suflete, chiar dacă și fără el suntem și mai triști.

Eu însă sunt cel ce pun beau în beautiful. Și tu la fel, precum noi toți rapidiștii.

Că decât însurat și trist, mai bine beat și fericit.

Astăzi jucăm împotriva pescărușilor. Sper mai mult de o repriză.

Că de două runde băieții lui Bulă ăla ne-au cam rămas datori.

- Bine mă Bulă, acum că ai aflat cine este ăla cu care se vede nevastă-ta, de ce nu-l nenorocești, cum ziceai?

- Eh, io-s om calm și răbdător...aștept.

- Aștepți? Ce naibii mai aștepți?

- Aștept să iasă cu unu' mai mărunțel...

FzR!!