FzR!
miercuri, 19 iunie 2013
marți, 18 iunie 2013
luni, 10 iunie 2013
Zeul din Tribuna a 2-a
Draga nea Mincea,
Nu am avut niciodata curajul sa va adresez cateva cuvinte.
Nu am avut niciodata curajul sa va adresez cateva cuvinte.
Si nici sa va spun cat de fericit eram cand reuseam sa ma asez cat mai aproape de Dvs.
Acolo in tribuna a 2-a.
Au trecut 30 de ani de la primul meu meci. Si privirea mea inca va cauta silueta. Grava si impozanta.
Imi permit sa va rog, pentru ca sigur glasul Dvs este auzit de Ingeri, sa puneti o vorba buna Rapiduletului Nostru.
Iti inaltam vesnic aceeasi ruga:
"Trimite, te rugam, Constantin Mincea, cativa porumbei jucatori sa se rostogoleasca in picaj peste ovalul din Giulesti! Noi vom vedea ninsoare si vom sti ca esti tu.” de Catalin Tolontan – GSP – 2006, dupa Rapid- Hamburg, 07.03.2006
S
Multumim!
FzR!
miercuri, 5 iunie 2013
PoVESTIre din “epoca de aur”….
Incercand cu aceeasi emotie un arc peste timp, aduc astazi VESTI despre istoria unui meci de colectie.
Meciul ce mi-a marcat existenta de suporter aflat in “rezistenta”.
Povestea mea incepe undeva in jurul datei de 25 aprilie 1986 cand alaturi de prietenul copilariei mele (si dupa o intreaga saptamana de implorat parintii pentru obtinerea banutilor pentru biletul de meci) am pasit in Agentia Noastra de la "coloanele" din Gara de Nord.
Acolo unde maestrul Ion Costea slujea Clubul Nostru Drag.
Cu banii stransi in pumnul transpirat de emotie am cerut “doua la a 2-a”…
Cu fericire tremuranda aveam sa citesc printre lacrimi de emotie: ”RAPID – dinam0″ 26 aprilie 1986, Stadionul Giulesti”.
La iesirea din Agentie,aveam sa incerc primul sentiment de nedumerire. O incordare domnea printre suporterii de afara, iar Gara de Nord parea sa se cutremure la zvonul ciudat ca ”i-au arestat pe rapidisti”
Mi-am privit neinteles prietenul si singura interpretare de copil…a fost amaraciunea ca am pierdut banutii stransi cu atata truda in saptamana ce tocmai se sfarsea.
Noaptea ce a urmat aveam sa o petrec printre lacrimi si rugaciuni. Ca meciul se va disputa totusi.
26 aprilie 1986. Stadionul Giulesti. Neincapator. Noi, mandrii ca am reusit sa prindem un loc cat mai aproape de nea Mincea (il voi considera mereu ca pe un parinte).
Nea Mincea, impunator precum un dirijor, intr-un tricou alb cu o dunga visinie, ne impartea tacut confetiile. Murmurand grav vorbe neintelese cu veteranii tribunei. Cu inginerul grizonat – cel cu radioul RIC in ureche ce ne anunta mereu ca ”suntem in emisie”pentru a porni mai aprig ”Hai Rapidul / Hai Realul../Canta Galeria / Incepe Recitalul”, Tigaie si Blondu (eroul nostru care aducea mereu cate un trofeu din galeria adversa)…Zeii Tribunei imi pareau mai altfel. Gestica unica a lui nea Mincea avea sa ne mobilizeze in fata marelui examen.
GATA! Din tunelul dinspre teatru, printre mii de confetii si steaguri, apar cele mai de pret tricouri visinii. Parca ii vad si acum: Bacos, Leo Toader, Marian Rada, Tara, Gica Carstea, Goanta, Damaschin II, Lita Dumitru. Ultimul ne saluta parca protestand cu pumnul in aer.
Giulestiul devine un vulcan. Apar dinamovistii in frunte cu arogantul Moraru. Intreg stadionul avea sa-si porneasca recitalul cu o furie pe care nu o cunoscusem pana atunci.
Din cand in cand nea Mincea isi ridica plin de durere ochii spre Cer spunand: “iara ne fura astia….”
75′. Mingea e trimisa undeva aproape de jumatatea terenului…langa linia de tusa de la a I-a. La Goanta. Cascada de driblinguri cu drept victime in ordine: Stănescu, Movilă, Andone, Alexandru Nicolae şi, apoi Moraru.
GOOOOOOOOOOOOOOOOLLLLL!
Plasa portii dinspre teatru se scutura fericita, role de case de marcat tasnesc in aer, mii de fulare si zeci de pupaturi fratesti in tribuna…
Tabela arata 1-o. Lita indemna Galeria la sustinerea totala.
Deasupra stadionului se aduna nori grei si parca sufla si un vant.
Era vantul schimbarii.
20000 de suflete ridicate in picioare protestau de acum impotriva regimului. Echipa adversa (i-am pronuntat deja de prea multe ori numele) devenise cauza exprimarii Noastre Libere.
Minutele pana la sfarsitul partidei pareau infinite. In vacarmul acela de proteste se mai inaltau din cand in cand uralele si aplauzele la degajarile peste tribuna, pana pe linia tramvaiului, ale lui nea Marian Rada.
Dupa o lupta dusa pana la sacrificiu, atat in teren cat si in tribune: RAPID INVINGEA SISTEMUL.
Peste ani, cand presa si-a castigat dreptul de a spune lucrurilor pe nume, aveam sa citesc despre arestarea abuziva a lui Bacos, Tara, Leo Toader, Lita Dumitru si Goanta.
In data de 29.03.2013 Marele Goanta a implinit 50 ani. Profit de ocazia aceasta pentru a-i ura sanatate, bucurii si ani multi exact cat toate clipele minunate oferite noua suporterilor.
LA MULTI ANI!!!! MULTUMIM FRUMOS PENTRU TOT!!
FzR!
Meciul ce mi-a marcat existenta de suporter aflat in “rezistenta”.
Povestea mea incepe undeva in jurul datei de 25 aprilie 1986 cand alaturi de prietenul copilariei mele (si dupa o intreaga saptamana de implorat parintii pentru obtinerea banutilor pentru biletul de meci) am pasit in Agentia Noastra de la "coloanele" din Gara de Nord.
Acolo unde maestrul Ion Costea slujea Clubul Nostru Drag.
Cu banii stransi in pumnul transpirat de emotie am cerut “doua la a 2-a”…
Cu fericire tremuranda aveam sa citesc printre lacrimi de emotie: ”RAPID – dinam0″ 26 aprilie 1986, Stadionul Giulesti”.
La iesirea din Agentie,aveam sa incerc primul sentiment de nedumerire. O incordare domnea printre suporterii de afara, iar Gara de Nord parea sa se cutremure la zvonul ciudat ca ”i-au arestat pe rapidisti”
Mi-am privit neinteles prietenul si singura interpretare de copil…a fost amaraciunea ca am pierdut banutii stransi cu atata truda in saptamana ce tocmai se sfarsea.
Noaptea ce a urmat aveam sa o petrec printre lacrimi si rugaciuni. Ca meciul se va disputa totusi.
26 aprilie 1986. Stadionul Giulesti. Neincapator. Noi, mandrii ca am reusit sa prindem un loc cat mai aproape de nea Mincea (il voi considera mereu ca pe un parinte).
Nea Mincea, impunator precum un dirijor, intr-un tricou alb cu o dunga visinie, ne impartea tacut confetiile. Murmurand grav vorbe neintelese cu veteranii tribunei. Cu inginerul grizonat – cel cu radioul RIC in ureche ce ne anunta mereu ca ”suntem in emisie”pentru a porni mai aprig ”Hai Rapidul / Hai Realul../Canta Galeria / Incepe Recitalul”, Tigaie si Blondu (eroul nostru care aducea mereu cate un trofeu din galeria adversa)…Zeii Tribunei imi pareau mai altfel. Gestica unica a lui nea Mincea avea sa ne mobilizeze in fata marelui examen.
GATA! Din tunelul dinspre teatru, printre mii de confetii si steaguri, apar cele mai de pret tricouri visinii. Parca ii vad si acum: Bacos, Leo Toader, Marian Rada, Tara, Gica Carstea, Goanta, Damaschin II, Lita Dumitru. Ultimul ne saluta parca protestand cu pumnul in aer.
Giulestiul devine un vulcan. Apar dinamovistii in frunte cu arogantul Moraru. Intreg stadionul avea sa-si porneasca recitalul cu o furie pe care nu o cunoscusem pana atunci.
Din cand in cand nea Mincea isi ridica plin de durere ochii spre Cer spunand: “iara ne fura astia….”
75′. Mingea e trimisa undeva aproape de jumatatea terenului…langa linia de tusa de la a I-a. La Goanta. Cascada de driblinguri cu drept victime in ordine: Stănescu, Movilă, Andone, Alexandru Nicolae şi, apoi Moraru.
GOOOOOOOOOOOOOOOOLLLLL!
Plasa portii dinspre teatru se scutura fericita, role de case de marcat tasnesc in aer, mii de fulare si zeci de pupaturi fratesti in tribuna…
Tabela arata 1-o. Lita indemna Galeria la sustinerea totala.
Deasupra stadionului se aduna nori grei si parca sufla si un vant.
Era vantul schimbarii.
20000 de suflete ridicate in picioare protestau de acum impotriva regimului. Echipa adversa (i-am pronuntat deja de prea multe ori numele) devenise cauza exprimarii Noastre Libere.
Minutele pana la sfarsitul partidei pareau infinite. In vacarmul acela de proteste se mai inaltau din cand in cand uralele si aplauzele la degajarile peste tribuna, pana pe linia tramvaiului, ale lui nea Marian Rada.
Dupa o lupta dusa pana la sacrificiu, atat in teren cat si in tribune: RAPID INVINGEA SISTEMUL.
Peste ani, cand presa si-a castigat dreptul de a spune lucrurilor pe nume, aveam sa citesc despre arestarea abuziva a lui Bacos, Tara, Leo Toader, Lita Dumitru si Goanta.
In data de 29.03.2013 Marele Goanta a implinit 50 ani. Profit de ocazia aceasta pentru a-i ura sanatate, bucurii si ani multi exact cat toate clipele minunate oferite noua suporterilor.
LA MULTI ANI!!!! MULTUMIM FRUMOS PENTRU TOT!!
A fost odata ca-n Povesti…..
…ziua de 5 septembrie 1984, ziua din care Potcoava Noastra Legendara a ramas doar in sufletele noastre ….Este data la care sub ochii idolilor de atunci Toader, Sameş, M. Rada, Agiu, Ion Ion sau Cioacă, micul nostru Highbury devine Mare, prin inaugurarea Peluzei II (ceva schele metalice, dar dragi pentru ca erau ale Noastre).
Pot afirma astfel cu Mandrie ca m-am numarat printre acei suporterii ce si-au ocupat un loc (cei drept cam stramt, pentru ca daca aruncai un ac nu cadea jos!) in noua Peluza.
Sub un soare dogoritor si ca de obicei ragusit pana la inceperea meciului, cinsteam alaturi de Giulestiul Visiniu prima aniversare a Locului Sfant ce avea sa devina peste ani Capitala Galeriei Noastre.
Rapiduletul regizat de Marele Valentin Stanescu avea sa invinga cu 5-1 Jiul regretatului Viorel Mateianu transformand aceasta Zi Istorica intr-o adevarata Sarbatoare…
FzR!
Cealalta Zi de Nastere
10 septembrie 1983 – Stadionul Republicii
A doua zi de nastere a subsemnatului. Ziua Sfanta a botezului Rapidist.
Tristetea datorata faptului ca vacanta mare devenea tot mai mica, mi-a pierit ca prin Minune atunci cand, de mana cu tatal meu, am pasit pe memorabilul stadion Republicii.
Desi cu un an in urma am invatat primii pasi ai Rapidismului la cateva meciuri din divizia B, ziua de 10 septembrie 1983 reprezinta pentru mine “Cealalta Zi de Nastere”.
A fost ziua in care am fost fermecat (parol!) de splendoarea tribunelor ticsite cu freamate, speranta si bucurie.
Inghesuit parca intre vocile ragusite ale celor intelepti, ce prin in ochii mei de copil, imi pareau cei mai puternici Oameni de pe Pamant, am facut cunostinta in aceea Zi Sfanta cu MARELE RAPID.
Inghesuit parca intre vocile ragusite ale celor intelepti, ce prin in ochii mei de copil, imi pareau cei mai puternici Oameni de pe Pamant, am facut cunostinta in aceea Zi Sfanta cu MARELE RAPID.
Inutil sa adaug faptul ca tabela (aceea mica de pe pista!) electronica mi se parea giganta, confetiile aruncate in aer la inceputul partidei si mai ales ritmurile sambei (“Samba-Rapid / Samba Rapid / Rio de Janeiro…”) au insemnat momentul “imbolnavirii” mele cu virusul cel mai de pret de pe Pamant: Rapidismul.
Dupa 6 ani de suferinta (a se citi esalonul secund) botezul meu avea sa fie unul fericit: Rapiduletul a castigat cu 2-1 impotriva Corvinului (inutil sa spun ce insemna Corvinul in anii ’80) printr-un gol antologic inscris din lovitura libera de Marian Avram.
Strigatul meu de bucurie dezlantuita, a insemnat o temperatura de peste 39 grade in noaptea ce a urmat…Si mai aprig decat o decizie de arbitru, mama a decretat …”sa nu mai duci copilul pe stadion”….
Asa s-a intamplat…..:
Din acea zi…”mama, tata..va iubesc…dar Viata Mea e RAPID“…mi-am croit drumul fie singur, fie cu prietenii copilariei…mereu catre MARELE RAPID. Singura exceptie a fost perioada ’89-’90 cand mi-am indeplinit sarcinile de soldat.
Multumesc ca existi, Rapidul Meu Drag!
FzR!
p.s.: Toamna anului viitor avea sa aduca prima lovitura sentimentala…: regimul comunist ordonase inceperea lucrarilor de demolare a stadionului Republicii…
Nascut in 23…..
Ridicandu-mi timid ruga catre Cerurile Visinii, fiindca “pentru RAPID nu se scrie, pentru RAPID se simte”, imi incep aici aventura de blogger, la fel "intr-o zi de vara" si cum altfel decat strict in slujba cititorului Drag, a celui care sufera parca de mii de ori cu Speranta Unica de a se bucura macar o singura data.
Pentru ca aceasta Bucurie se numeste RAPID. Unica Iubire. La Infinit.
FzR!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)