Impresiile inca-mi sunt contradictorii dupa meciul jucat impotriva celor de la Bacau.
Pentru ca in locul meciului unei singure Inimi mi-a fost dat sa regasesc Giulestiul cu o galerie divizata si sperante diluate.
Inceputul partidei a surprins prin repertoriul total diferit al celor de la Radicals si T2 fata de cel al Galeriei din Peluza.
Si din pacate nu “strigand cu totii-n cor”.
Nu cred sa existe rapidist care sa creada in cei doi (Fantomas si Gigel Frone) diletanti, insa cu siguranta intreaga suflare rapidista vrea,viseaza si se roaga pentru binele Rapidului.
Amenzile, suspendarile si aceasta disputa a orgoliilor risca sa ne afunde si mai mult catre tinuturile pierdutei Atlantida.
Pasii catre noul termen stabilit pentru 22 noiembrie trebuie sa-i facem IMPREUNA.
Intreaga Familie RAPIDISTA. Cei responsabili cu aprobarea planului de reorganizare, TOT STADIONUL si Fetii-Frumosi din teren.
Cu reverentele de rigoare in fata lui Pancone, tribuna Giulestilor a ramas sambata trecuta datoare Spiritului.
Incidentele din finalul partidei au umbrit ce trebuia sa se numeasca peste ani un nou meci de poveste.
Pentru ca ne caracterizam cu totii prin optimism si nu in ultimul rand pentru ca ieri Maria Tanase a implinit 100 de ani in Inimile Noastre, sa incheiem intr-un Singur Glas: “Cine Iubeste si lasa…” si sa ne dam intalnire astazi la meciul din Cupa.
Indiferent de rezultat, sa regasim Puterea de a trece peste neajunsurile si deznadejdile actuale. Privind cu Incredere in Viitor.
FzR!
