"Uitați-vă bine la acest copil...."

Marco Asensio a semnat cu Real Madrid în ianuarie 2015. Clubul ”galactic” nu a ales să-l aducă pe ”Santiago Bernabeu” decât în vara imediat următoare, pentru ca mai apoi să-l cedeze sub formă de împrumut, pentru un sezon, la Espanyol Barcelona.

A revenit, sub comanda lui Zinedine Zidane, la începutul sezonului trecut și a cunoscut rezultate dintre cele mai bune. A strâns 38 de partide, a înscris de 10 ori și a contribuit decisiv la alte patru reușite ale colegilor în toate competițiile.

Acum, fotbalistul în vârstă de 21 de ani a marcat debutul în toate competițiile cu Real Madrid (Supercupa Europei și Spaniei, La Liga) și în meciul cu Valencia a ridicat tribunele în picioare.

"Magnific!",

"De pe altă lume",

"Cu adevărat galactic!",

"Netransferabil de la Real Madrid", au fost doar o parte dintre expresiile folosite la adresa celui care este socotit de mulți drept un viitor câștigător al Balonului de Aur.

Asensio a deschis scorul în minutul 10, cu o nouă execuție "de pus în ramă": după o recuperare la 35 de metri, a urcat cu mingea la picior și a plasat mingea lângă bară, cu un șut excelent plasat, de la 17 metri, care l-a lăsat fără reacție pe portarul Neto.

Asensio (21 de ani) a fost și cel care a închis tabela, iar cea de-a doua reușită i-a adus și premiera.

În minutul 83, Asensio a executat o lovitură liberă pe colțul portarului, care din nou a rămas țintuit de execuția atacantului de la Real.

Acum, presa din Spania notează că înainte de a se alătura Realului, Asensio a fost curtat de Barcelona și Athletic Bilbao, cluburi ademenite de talentul pe care îl arăta la Mallorca.

Barcelona ar fi putut obține transferul lui cu șase luni înaintea ”galacticilor”.

Catalanii au negociat cu agentul fotbalistului și au propus clubului să plătească 2,5 milioane de euro în numerar, iar celelalte două milioane de euro rămanse din clauză mai târziu.

Doar că Mallorca a vrut toți banii din clauză plătiți pe loc, într-o singură tranșă.

La acea vreme, directorul sportiv al Barcelonei, Andoni Zubizarreta, era de asemenea interesat să-l aducă pe Douglas Pereira de la Sporting Gijon, care i-a și costat pe catalani 5 milioane de euro, astfel că pista Asensio a fost abandonată.

Câteva luni mai târziu, Jose Angel Sanchez, director general al Madridului, a luat telefonul și a parafat pe loc înțelegerea pentru ca transferul să se efectueze în schimbul a 3,9 milioane de euro, Mallorca acceptând o reducere de 600.000 de euro, pentru ca insularii să-l poată păstra, sub formă de împrumut, până în luna iunie 2015.

Între timp, chiar în toiul discuțiilor, Carlo Ancelotti s-a întâlnit cu jucătorul și agentul lui.

”Nu vă faceți griji pe ce poziție va juca la Real Madrid. Marii jucători se adaptează peste tot. Și Marco este un mare jucător”,  a apreciat managerul italian.

Înainte de telefonul lui Jose Angel Sanchez a fost și interesul lui Athletic Bilbao, dat fiind faptul că tatăl fotbalistului, Gilberto, a fost dintotdeauna un susținător al grupării care a jucat recent cu dinam0.

Băiatul este născut în Palma de Mallorca și din timp tatăl său și-a dat seama că Marco va putea cu greu fi convins să ia calea lui Athletic.

Marco era un fan înfocat al lui Real Madrid.

Cei care îl cunosc bine știu că mic copil Marco dormea cu un leu de pluș al clubului ”blanco” și îmbrăcat în tricoul Realului. Mama sa, care l-a însoțit la multe dintre jocurile sale, a fost și cea care l-a susținut să-și urmeze visul.

De fapt, într-o zi de vară, cu mult înainte ca Asensio să fie în vizorul lui Real, mama sa l-a întâlnit pe Florentino Perez. Mama lui Marco a fost cât se poate de directă:

”Domnule, uitați-vă bine la acest copil, deoarece înt-o bună zi va semna pentru Real Madrid“.

Acea credință pe care a avut-o mama lui, joi urmând să se împlinească șase ani de la decesul ei, l-a convins pe Asensio să-și atingă țelul în viață.

dupa un articol aparut pe http://www.digisport.ro

Fie ca se numeste AFC, Miscarea sau Academia, copii Rapidului au acelasi numitor comun: Iubirea fara de Sfarsit.

Toti, dar absolut toti au adormit inca din frageda lor copilarie cu ritmurile galeriei, cu bucuria in suflet dupa cate un meci spectacol, cu gandul la idolii lor, dar si cu speranta pentru vremuri macar ceva mai bune.

Dintre aceste sute de copii se vor aduna cel putin 23-24.

Despre  acesti 23-24 de viitori idoli este vorba in acest editorial.

Pentru ei va cer sa-i urmariti indeaproape si apoi sa va minunati de magia lor.

Pentru ca acesti 23-24 de copilasi intr-o zi vor juca toti intr-o echipa "precum Real Madrid".

FzR!!

Basarabia, pământ românesc!

Basarabia pământ românesc! 

Nu o singură dată am văzut acest lucru scris pe ziduri, pe bănci sau pe asfalt! 

Un teritoriu rupt de trei ori de România! 

Un loc în care timp de patru decenii limba română a fost interzisă! 

Este, pe scurt, povestea Basarabiei, o provincie românească transformată, cu forţa, în Republica Socialistă Moldovenească. 

Teritoriul de dincolo de Prut şi-a pierdut independenţa pentru primă dată la începutul secolului al XIX-lea, când a fost anexat Imperiului Rus şi transformat în Gubernia Basarabia. Ulterior, "noua" provincie a fost colonizată, iar românii supuşi unui proces de rusificare. 

Limba româna a fost interzisă. 

Abia după un secol, Moldova s-a reunit cu Regatul României. Tratatul de la Paris, din anul 1920, semnat de Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia recunoaștea unirea Basarabiei cu România.

În iunie 1940, trupele sovietice ocupa din nou Moldova de dincolo de Prut. 

La 2 august 1940, Uniunea Sovietică proclamă Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. 

Un an mai tarziu, armatele române şi germane încep campania de recuperare a Basarabiei. 

Bucuria moldovenilor nu este de lungă durată, pentru că la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, în 1945, Basarabia revine sub ocupație sovietică. 

Pentru a treia oară!

În perioada 1940-1953 aproximativ 2,3 milioane de persoane au fost deportate, cele mai multe în Siberia, iar 700.000 ucise. 

După o jumătate de secol de rusificare continuă, moldovenii au reuşit să redevină liberi. 

Astfel, în 1991, Republica Moldova îşi proclama independenţa.

Ultimul eveniment major din istoria micii ţări din Estul Europei a avut loc în primăvara lui 2002, când la Chișinău s-a protestat împotriva deciziei ca limba rusă să fie a doua limbă oficială a statului.

În 2017, Republica Moldova supravieţuieşte, în primul rând, datorită celor care lucrează în străinatate. 

Dacă acest teritoriu va mai face vreodată parte din România Mare este greu de spus, mai ales într-o Europă măcinată de probleme. 

Cert este că atât românii, cât şi moldovenii, în marea lor majoritate, simt şi vorbesc la fel: româneşte!

sursa: dupa un articol aparut pe www.digi24.ro

Rapid e Romania.

Cu un destin asemanator Basarabiei, Rapiduletului i-au trebuit 9 ani de la infiintare pana la disputarea primului meci in divizia A la 11 septembrie 1932, i-a fost refuzat Cupa Basarabiei din 1942, a indurat foametea din 1946, nedreptatile comunismului si apoi pe cele ale pseudo-capitalismului.

In cei peste 94 de ani de existenta Rapidul insa a cucerit prin spirit, lupta si speranta.

Romania nu a facut nimic pentru Rapid.

Rapidul, reprezentat inainte de clasa muncitoare si apoi de cei "altfel", va insemna intotdeauna alternativa.

Alternativa faptului ca intr-o competitie castigatorul este cel ce-si simte mereu Iubirea in Suflet.

Dincolo de clasament....

Astazi fie ca se numeste AFC Rapid, Academia sau Miscarea, din pacate la Rapid nu se mai vorbeste aceeasi limba.

Tacerea anunta insa revenirea.

Pentru ca limbajul Iubirii nu ni-l poate lua nimeni niciodata.

FzR!!

"Vrem să rămânem în istorie"!

Acum doua zile, intr-o zi de 23, noul Rapid s-a prezentat oficial şi are gânduri mari pentru anii următori, în care îşi propune promovări succesive până în Liga I. 

Clubul susţinut de Primăria Sectorului 1 al Capitalei va porni din Liga a IV-a şi va fi condus de foşti jucători ai "alb-vişiniilor": 

Daniel Niculae este preşedinte, Daniel Pancu director tehnic, Ovidiu Burcă manager de proiect, iar Constantin Schumacher antrenor.

Pancu a fost cel mai direct la conferinţa de prezentare a noului club, care va beneficia de marca şi sigla clubului falimentat anul trecut, cel puţin până la licitaţia pentru achiziţionarea acestora.

"Am un mesaj pentru cei care contestă noua echipă a Rapidului: am plecat la Voluntari pentru că eram sigur de faliment, şi asta s-a şi întâmplat şi am zis că nu ma alătur decât proiectului care are sigla şi culorile şi asta se întâmplă. 

Câţi rapidişti mai sunt între 0 şi 20 de ani în România? 

Vă spun eu, foarte puţini, din păcate. 

Vrem să educăm copiii în spiritul rapidist, iar numele meu să rămână în memoria rapidiştilor", e obiectivul lui Daniel Pancu.

"E un proiect de amploare, de lungă durată, sperăm să readucem Rapidul în prim-planul fotbalului românesc. 

Ne vom baza, pe lângă prima echipă şi proiectul acesta de a readuce Rapidul în prima ligă, pe o academie de copii şi juniori foarte puternică", a spus Daniel Niculae.

"Sunt alături de nişte oameni care au demonstrat ceva în sportul romanesc, cu un set de valori care i-a făcut să reuşească. 

Lipsa acestor valori face ca fotbalul românesc să fie într-un moment de colaps. 

Nu lipsa banilor e cea mai gravă problemă din fotbalul românesc, ci minciuna şi incompetenţa. 

Vrem să venim cu un nou proiect în fotbalul românesc", a afirmat şi Ovidiu Burcă.

Antrenorul Schumacher nu concepe să rateze promovarea în Liga a III-a la finalul sezonului.

"Ne antrenăm de două săptămâni, săptămâna viitoare începe campionatul, avem câţiva jucători pe care ne vom baza. 

În scurt timp vor mai veni jucători, vrem să promovăm în fiecare an, pentru că locul nostru e în Liga 1", a spus şi Constantin Schumacher.

preluare dupa www.digisport.ro

Fara a mai cadea prada cu aceeasi naivitate in amagirea ultimilor ani, ramane de remarcat faptul ca RAPID-ul in diferitele sale forme ramane mereu frumos, fascinant si magic.

RAPID inseamna oamenii simplii, idolii si sperantele celor ce se vor naste.

RAPID reuseste sa tina, fie chiar in absenta sau in regim de "rental", titlurile multor pagini de media.

RAPID inseamna Speranta si cea mai frumoasa forma de Iubire.

RAPID insemn eu, tu, noi si voi. 

Cei ce inca va mai luptati cu indoiala.

Ati uitat??

" Orice sfarsit nu este decat un nou Inceput !! "

Acesta este secretul nostru.....

Numai cand ma gandesc cat de DOR ne este NOUA tuturor, imi dau seama cat suntem de puternici.

Si cat de rasfatati vom fi in viitor. :-)

FzR!!

Moş Ion Roată...

Moş Ion Roată, ţăranul intrat în istorie şi făcut personaj de poveste de Ion Creangă, a existat în realitate şi a fost deputat în divanul Ad-hoc al Moldovei, susţinător al Unirii Principatelor şi al reformei agrare. 

Ion Roată din Putna nu era, de fapt, un moş, ci un bărbat în putere, în vârstă de 50 de ani, întreprinzător şi curajos.

Moş Ion Roată este un nume asociat de români cu Unirea Principatelor, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi scriitorul Ion Creangă. 

Ţăranul Ion Roată a jucat un rol important în înfăptuirea Unirii sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, fiind ales deputat în divanul Ad-hoc al Moldovei. 

Inspirat de povestea lui, Ion Creangă l-a făcut personaj în povestirea care îi poartă numele ”Moş Ion Roată”.   

Celebrul personaj a existat în realitate, însă nu a fost nicidecum un moş, aşa cum îl descrie Creangă. 

La data la care a fost ales deputat în divanul Ad Hoc, ţăranul Ion Roată avea de fapt 50 de ani şi era în toată puterea.    Ion Roată s-a născut în anul 1806 în comuna Câmpuri din fostul judeţ Putna. 

A venit pe lume într-o familie de ţărani muncitori, clăcaşi pe moşia boierului din sat.  

Deşi n-a avut parte de şcoală şi nu ştia nici măcar să scrie, Ion Roată s-a dovedit cel mai potrivit pentru a-şi reprezenta semenii şi interesele lor.  

Era cinsitit, avea mintea ageră şi nu se sfia să le spună boierilor verde-n faţă care îi este părerea. 

Aşa a ajuns să fie ales reprezentant al clăcaşilor. 

La alegerile din 1857 a fost ales, cu unanimitate de voturi, deputat al judeţului Putna în   Divanul ad-hoc al Moldovei.   

Scopul său a fost de a face auzită vocea vrâncenilor care doreau Unirea, înlăturarea ”boierismului” şi împroprietărirea. Lucrările Divanului Ad-hoc au durat trei luni, timp în care ţăranul din Putna a dovedit că nu este cu nimic mai prejos de ceilalţi aleşi şcoliţi. 

„Între ţăranii fruntaşi care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era şi moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai toţi ţăranii români de pretutindeni.

Numai atâta, că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după câte păţise el în viaţa sa, nu prea punea temeiu pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. 

Aşa e ţăranul: nu prea ştie multe. 

Şi moş Ion Roată, fiind ţăran, cum v-am spus, deşi se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său”, îl descrie Ion Creangă pe ţăranul Ion Roată.

A fost prezent la toate cele 31 de şedinţe ale Divanului şi a pledat pentru scopurile celor pe care îi reprezenta. 

Mihail Kogălniceanu îl aminteşte pe ţăranul din Putna ca participant la şedinţa Divanului în care s-a votat propunerea pentru Unirea Principatelor:  

“Şi când, în ziua de 7 octombrie, în a 7 şedinţă, Adunarea ad-hoc a votat…propunerea pentru Unirea Principatelor, prezentată de mine, şi când s-a proclamat ca preşedinte, Ion Roată, deputatul ţăranilor din judeţul Putna a exclamat în gura mare în numele celorlalţi clăcaşi: 

“Noi nu ştim a ura, dar Dumnezeu ştie a îndura!”.

Ion Roată a fost cel care a adus în Divan, în 1857, “Propunerea deputaţilor săteni”, o jalbă în care erau descrise suferinţele ţărănimii din Moldova care dorea  împroprietărirea clăcaşilor. Roată era primul semnatar al documentlui care a stârnit mare scandal în Divan.    

După închiderea şedinţelor Divanului, din cauza atitudinii sale ostile împotriva boierimii a căzut în dizgraţia autorităţilor. A fost considerat “stricător al ordinei publice” şi a fost arestat de Poliţia Iaşi. 

A fost eliberat ” pe chezăşia judeţului şi a locuitorilor din satul Câmpurile”. 

S-a dispus a fi “îndeaproape supravegheat poliţieneşte ca asupra mişcărilor lui şi a corespondenţilor lor, la întâmplare de cea mai mică agitaţie în contra bunei ordine, va fi arestat”. Eliberarea sa se făcuse cu condiţia  să nu se mai implice în activităţile divanului.   

Persecutat de autorităţi şi hulit de boieri, Ion Roată a fost nevoit să-şi părăsească satul natal şi s-a mutat la Gura Văii. A activat în continuare ca militant pentru respectarea legilor lui Cuza şi a drepturilor ţăranilor. 

A fost numit în comisia care se ocupa cu împroprietărirea clăcaţilor şi, în lipsa unui inginer, a participat personal la împărţirea loturilor de pământ pentru ţărani.

A murit sărac   

După proclamarea Independenţei României, la intervenţia lui Mihail Kogălniceanu, ministrul de interne şi externe, Ion Roată a fost decorat cu Ordinul “Steaua României”, drept răsplată pentru contribuţia pe care a avut-o la înfăptuirea Unirii Principatelor.   

În ciuda importanţei activităţii sale, recunoscute de mai marii ţării, Ion Roată a murit sărac, în satul său natal. 

Cu doi ani înainte de moartea sa,  prefectul de Putna îi scria o scrisoare lui Kogălniceanu în care amintea că Ion Roată a ajuns în sapă de lemn şi are nevoie de ajutor. 

Ion Roată a murit în 1882, la 76 de ani, fiind înmormântat în Gura Văii. 

sursa: Elisabeth Bouleanu, adevarul.ro

Rapidul Nostru, nimeni altcineva decat Mos Ion Roata, cu par nins si straie visinii, incepe incet-incet sa stranga in jurul sau ideea Unirii a poate celor mai pure sentimente.

De iubire vesnica.

Pentru un spirit.

Cand poate AFC Rapid va muri, din vointa politica, pentru a face loc unui alt proiect, mosierimea ce considera ca totul este de vanzare va constata ca "Iubirea NU este de vanzare".

Iar ce acum poate reprezinta, impotriva vointei noastre un compromis, maine forta noastra va naste poate cel mai frumos vis al bunicilor nostri.

Un RAPID mai frumos si mai intelept.

Cadoul cel mai de pret pentru stranepotii nostri.

Dar pentru toate acestea nu trebuie decat UNIRE.

Si putina rabdare.

FzR!!

Alibaba si cele aproape 40 de sfaturi

Jack Ma (în realitate, Ma Yun) s-a născut pe 15 octombrie 1964, în Hangzhou, un oraș din sud-estul Chinei, într-o familie cu trei copii. 

Copilăria a trăit-o într-o perioadă în care China comunistă era tot mai izolată de către Occident, iar familia sa se confrunta cu o grămadă de lipsuri.

Schimbarea pentru Ma a venit după ce președintele american, Richard Nixon, a vizitat în 1972 Hangzhou, iar orașul său natal a devenit o Mecca a turismului, într-o perioadă în care China încerca o deschidere timidă spre Occident.

Adolescentul Ma a găsit astfel prima oportunitate: obișnuia să meargă la principalul hotel și să-și ofere serviciile de ghid pentru turul orașului, în schimbul lecțiilor de engleză. 

Porecla de „Jack“ a primit-o tocmai de la un turist american cu care se împrietenise.

Fără relații, pile sau bani, singura modalitate în China comunistă ca să avansezi în societate era să urmezi cursurile unei facultăți. 

Ma a picat însă de două ori la rând examenul de admitere.

A intrat până la urmă la Institutul Pedagogic din Hangzhou. Diploma obținută nu l-a ajutat însă prea mult. 

După cum chiar el povestește, a aplicat pentru 30 de joburi, dar fără succes.

Recent, la Forumul Mondial de la Davos, Ma a declarat într-un interviu că a aplicat în tinerețe de 10 ori și la renumita Universitate Harvard, fiind de fiecare dată respins. 

Nu i-a fost însă niciodată teamă de eșecuri.

A fost refuzat chiar și de cunoscul lanț de restaurante KFC, când a aplicat pentru un job, fiind singurul respins din 24 de candidați. 

Nu a fost primit nici în poliție. 

Într-un final, a reușit să se angajeze ca profesor de engleză la un liceu local, cu un salariu lunar care se ridica la echivalentul a 12 dolari.

Ma nu a pus mâna pe un calculator sau să scrie vreun program până când, în timpul unei călătorii în Seattle în 1995, a stat la familia unui prieten şi astfel a cunoscut ceea ce toată lumea numea „World Wide Web“.

Prima sa căutare pe net a fost „bere“ şi a văzut că niciun rezultat nu era din China. 

La întoarcerea în ţară a hotărât să schimbe acest lucru – mai întâi cu un website denumit „China Pages“.

Cu toate că primele două tentative antreprenoriale eșuaseră, la patru ani după ce descoperise internetul, în 1998, a reușit să-și convigă 17 prieteni să investească într-un produs de e-commerce pe care l-a denumit „Alibaba“. 

Site-ul permitea exportatorilor să posteze listele de produse pe care clienții le puteau cumpăra direct.

În primii trei ani, businessul lui Ma nu a fost profitabil şi antreprenorul a decis să devină mai creativ. 

Una dintre marile provocări pentru Alibaba era legată de efectuarea plăţilor, deoarece băncile nu doreau să colaboreze cu el din cauză că firma era necunoscută.

Atunci Ma a înființat propriul sistem electronic de plăţi, „Alipay“. 

Acesta permite realizarea de tranzacţii în diverse monede, între vânzătorii şi cumpărătorii internaţionali.

„Am vorbit la acea vreme cu mulţi oameni despre Alibaba și Alipay“, rememorează Ma. 

„Mi-au zis că este cea mai idioată idee pe care am avut-o. 

Nu mi-a păsat că este stupidă, atât timp cât oamenii o puteau folosi“. 

În prezent, numărul clienților care folosesc sistemul de plată online trece de 800 de milioane.

În 2005, Yahoo a decis să investească un miliard de dolari în Alibaba, în schimbul a 40% din acțiunilor companiei. 

A fost un ajutor imens pentru Alibaba – la acel moment încerca să depășească eBay pe piața chinezească – și, de asemenea, un profit pentru Yahoo, când pachetul de acțiuni pe care îl cumpărase valora peste 10 miliarde de dolari, după listarea pe Bursa de la New York din 2014.

Acesta a fost cel mai mare IPO (ofertă publică inițială) al unei companii pe NYSE (New York Stock Exchange), compania fiind evaluată la 150 de miliarde de dolari, lucru care i-a asigurat lui Ma o avere estimată în prezent la 22,4 de miliarde de dolari.

După cum mărturisesc apropiații, averea fabuloasă pe care a dobândit-o nu l-a făcut să renunțe la stitul de viață al unui om obișnuit. 

„Sunt același om care câștiga 20 de dolari pe lună până nu demult“, a recunoscut și miliardarul într-un interviu.

Hobby-urile sale sunt lecturile, să scrie ficțiuni kung fu, jocul de poker, practică, de asemenea, meditația și tai chi. 

Mai recent, și-a descoperit pasiunea pentru pictură. 

În toamna anului 2015 a pictat împreună cu artistul de origine chineză, Zeng Fanzhi, un tablou în ulei pe pânză intitulat „Paradise“, care s-a vândut cu 5,4 milioane de dolari în cadrul unei licitații în scop caritabil.

Principiile după care s-a ghidat de-a lungul vieții le-a sintetizat astfel:

1. O treime dintre oameni nu te vor crede niciodată. 

Nu permite colegilor si angajatilor tai sa lucreze pentru tine. In schimb da-le posibilitatea sa lucreze pentru un scop comun.

2. Calitățile unui lider adevărat sunt viziunea, tenacitatea și competența.

3. Banii și puterea politică nu sunt compatibili. Dacă ești implicat în politică, nu trebuie să te mai gândești la bani!

3. Cel mai mare eșec este să renunți.

4. Numai proștii își folosesc gura ca să vorbească. Un om deștept își folosește creierul, iar unul înțelept inima.

5. Suntem aici să ne bucurăm de viață, nu să muncim. Indiferent cât succes vei avea, nu uita să trăiești.

6. Un adevărat om de afaceri nu are dușmani. Odată ce înțelege acest lucru, numai cerul este limita.

7.Te poți plânge din când în când de viață, dar nu face din asta un obicei. Este ca alcoolul – cu cât bei mai mult, cu atât îți va fi mai sete.

8. Lumea nu își va aminti ce ai spus, dar cu siguranță nu va uita ce ai făcut.

9. „Libertate“ este cel mai scump cuvânt.

10. Ar trebui sa inveti de la concurenta ta, dar niciodata sa nu o copiezi. Copiaza si vei muri.

11. Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l ai este rabdarea.

12. Sa renunti este cel mai mare esec.

13. Este mult mai usor sa unesti o companie sub un scop comun, decat sa o unesti in jurul unei persoane.

14. Nimeni nu a vrut sa-l creada pe Jack Ma.

15. Sunt un tip normal.

16. Nu imi pasa de castiguri.

17. "Gratuit" este cel mai scump cuvant.

18. Nu vreau sa fiu placut. Vreau sa fiu respectat.

19. Nu stiu nimic despre tehnologie.

20. Angajatii vostri  ar trebui sa aiba aptitudini tehnice mai bune ca ale voastre. Daca nu, inseamna ca ati angajat persoana nepotrivita.

21. Gaseste oamenii potriviti, nu cei mai buni oameni.

22. Un lider  trebuie  sa aiba o rezistenta mai mare si capacitatea de a accepta si de a "imbratisa" esecul.

23. Un lider trebuie sa fie un vizionar.

24. Un lider trebuie sa aiba mai mult curaj si tenacitate decat un angajat. El trebuie sa fie in stare sa indure mai multe decat anajatul.

25. Astazi, daca vrei sa fii o companie grozava, gandeste-te la problemele sociale pe care le-ai putea rezolva.

26. Intotdeauna imi spun ca ne-am nascut nu ca sa muncim, ci ca sa ne bucuram de viata.

27. Un adevarat om de afaceri sau antreprenor nu are dusmani. Odata ce ai inteles asta, cerul este limita.

28. Oamenii nu isi vor aduce aminte ce spui, dar isi vor aduce aminte cu siguranta ce ai facut.

29. Oportunitatile pe care nimeni nu le poate observa sunt adevaratele oportunitati.

30. Clientii ar trebui sa fie nr. 1, angajatii nr. 2, iar actionarii nr. 3.

31.Adopta si schimba inainte de aparitia oricarui trend sau schimbare majora.

32. Atitudinea iti determina altitudinea.

sursa: Laurentiu Gheorghe pe http://adevarulfinanciar.ro

Pasiune. Ambitie. Incredere. Perseverenta. 

Si dorinta de unitate. 

Adica dnul Jack Ma.

Speranta si spirit.

Si gandul ca intotdeauna exista o sansa.

Trebuie doar sa crezi.

Si sa nu renunti niciodata.

FzR!!

Warum die Alliierten Dresden bombardierten?

În miez de februarie 1945, 2.080 de avioane americane și englezești lansează, asupra orașului german Dresda, 7.100 de bombe, într-unul dintre cele mai distrugătoare raiduri din istoria omenirii. 

25.000 de civili pier în două zile, al șaptelea burg nemțesc e ras de pe suprafața pămîntului. 

Deși s-a spus că Dresda adăpostea 110 fabrici ce ajutau mașina de război germană și astăzi istoricii consideră că atacul a fost ordonat doar pentru a satisface mofturile unor politicieni și comandanți din Marea Britanie.

Pe 13 februarie 1945, seara, 769 de avioane britanice de luptă, 527 aparținând USAAF, plus alte 784 de ”P-51 Mustang” lansează, asupra orașului german Dresda, unul dintre cele mai crunte atacuri din istorie: în două zile, peste 7.100 de tone de bombe rad de pe suprafața pământului al șaptelea burg al nemților, 25.000 de oameni pier, alți 350.000 rămân fără case.

Contextul e cunoscut: al Doilea Război Mondial pare a se apropia de sfârșit, dar naziștii mai au resurse. 

Este momentul în care aliații - americanii și britancii - se gândesc să sperie poporul german, să-l demoralizeze, printr-un atac aerian. 

E ales Dresda, oraș cu 642.000 de suflete. 

Motivarea e găsită imediat: aici există 110 fabrici cu 50.000 de oameni ce ajută mașinăria de război nemțească: uzine ce produc gaz chimic, lentile, aparate de raze-X, tunuri, mitraliere. 

Realitatea e, însă, alta: Dresa este lipsită aproape în totalitate de apărare, acolo au rămas numai civili. Mareșalul Arthur ”Bomber” Harris, poreclit ”Măcelarul”, trimite peste 2.000 de avioane în două zile.

Dresa este rasă de pe suprafața pământului: 91 la sută din centru istoric dispare, 25.000 de oameni își pierd viețile. 

”Cei care s-au refugiat în ascunzători, au murit asfixiați. Cei rămași pe străzi au fost devorați de flăcări”, scriu ziarele. 

Englezii, specialiști în umor negru, spun că fiecare german a primit 11 kilograme de bombe. 

În cap! 

350.000 rămân fără case.

Germanii trimit 2.000 de prizonieri de război să caute, printre dărâmături. 

10.000 de cadavre sunt înhumate în gropi comune. Imaginea luată de pe clădirea Primăriei, ce prezintă o așezare...inexistentă, fac înconjurul lumii. 

Primul-ministru englez Winston Churchill este arătat cu degetul, dar, de la cabinetul său, toată lumea se face că plouă. 

Se mai vorbește și despre dorința excesivă a lui Harris de a ”rade totul, de a produce distrugerea totală”. 

Joseph Goebbels, Ministru Propagandei în cel de-al Treilea Reich, o ia razna: propune ca pentru fiecare neamț mort în Dresda să fie executat câte un prizonier aliat. 

Hitler acceptă pe loc, doar intervenția unor oameni cu greutate precum Keitel, Jodl, Donitz ori Ribbentrop îl fac să se răzgândească.

Războiul se termină. 

URSS dorește să includă bombardamentele aviatice contra civililor pe lista crimelor de război care să se adauge la capetele de acuzare din Procesul de la Nurnberg, moment în care englezii se opun...

Își dau seama că ”Măcelarul” Harris ar putea fi luat, imediat, în colimator.

Germanii se apucă de reconstrucție, Dresa renaște, dar nu uită. 

În octombrie 1992, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii ajunge pe acele meleaguri, încercând o ușoară reconciliere. 

Este alungată cu ouă...

sursa: https://a1.ro

14 decembrie 2016, urmare a unei solicitari venite din partea ANAF (adica statul!!), instanta judecatoreasca ridica dreptul de administrare al SC FC Rapid SA si dispune dizolvarea societatii debitoare.
Sec.
Un bombardament financiar indreptat nemilos impotriva unei clase sociale ce a reprezentat suflul neatarnarii romanesti si mai mult impotriva unui spirit.
Unic, cum ne place sa afirmam noi.
In vara anului 2017, statul prin primaria sectorului 1 pune la cale reabilitarea statului fata de aceasta crima.
Probabil nu va trece mult timp pana cand, poate piratii, cei de la old-school, T2-ul sau poate chiar cei din peluza vor alunga aceasta actiune a statului cu oua.
Peste secole rana va ramane.
Si nu va fi stearsa niciodata.
Warum die Alliierten RAPID bombardierten?

FzR!!!