Forfota primelor zile lui Răpciune din jurul nemuritorului Giulesti e una ce aminteste de meciurile mari ale Rapidului.
La prima casa de bilete ne ingramadim sufletele pline de speranta, visand, asa cum spune traditia populara, sa strangem in sfarsit roadele din semintele de speranta si asteptare.
O asteptare parca devenita vesnica.
Ignorand indicatiile organizatorilor de a accesa si cea de-a doua casa de bilete, ma trezesc spunand spre deliciul celor din jur:
" Ramanem aici, sa creda cei de la stirile sportive ca umplem Giulestiul...."
Urc grabit scarile.
In spate aud doi suferinzi din dragoste:
" In retur mergem la peste! ".
<< Va fi frig, nu cred ca va trage >> - replic.
" Nu conteaza. Mergem cu Rapidul ".
Acesta este spiritul.
De ani buni, parca idolii nu mai sunt cei din teren.
Ci doar cei din tribune.
Dnul Vintu, Bebita, dnul Nicu si multi, multi altii.
Cei ce s-au incapatanat sa depuna armele.
Cei ce se aduna mereu la sfarsit de saptamana.
Macar pentru a-si fredona cantecele sufletului.
Si nu este deloc putin.
La 3-0 peste Giulesti s-a scuturat o apriga ultima ploaie de vara....
Cantecele noastre au rasunat anuntand parca Primavara Regasirii noastre.
Si anii vesnic tineri.
Ce nu s-au ratacit niciodata de noi.
Aici la T2.
In teren a fost 5-0.
"Ne vedem marti, nu?"
<< Ne vedem pana la infinit, Rapiduletule....!>>
FzR!!
