„ Singurătatea și frumusețea locului fascinează imaginația – Burg Eltz este modelul care arată cum ar trebui să fie un castel.”
Astfel descria distinsul critic de artă Georg Dehio castelul și numeroasele sale foișoare, o clădire care încorporează cinci sute de ani de arhitectură a castelelor.
Astfel descria distinsul critic de artă Georg Dehio castelul și numeroasele sale foișoare, o clădire care încorporează cinci sute de ani de arhitectură a castelelor.
Burg Eltz e situat între Cochem și Koblez în valea Rinului. Construit într-un loc pe un afloriment stâncos, el păzește valea Elzbach cu pante abrubte a râului Moselle.
Castelul este proprietatea unei nobile familii von Eltz de peste opt sute de ani și este și acum întreținut din fondurile private ale familiei.
Spre deosebire de alte castele din locuri asemănătoare, acesta nu a fost niciodată distrus ori jefuit în lunga sa istorie, astfel încât oferă o imagine adevărată a istoriei arhitecturii și designului interior din Germania.
Farmecul castelului constă în complicatele sale foișoare, turnuri și etaje diferite.
Zonele de locuit se găsesc în opt turnuri cu acoperiș foarte înclinat și există numeroase foișoare cu vârf ascuțit realizare din piatră neprelucrată și lemn.
Toate părțile sunt atât de strâns îmbinate încât, la prima vedere, este greu să-ți dai seama unde începe și unde se termină cealaltă.
În urma celor cinci sute de ani de construcție, în care s-au îmbinat stilurile romanic, gotic, renascentist și baroc timpuriu, a rezultat un ansamblu armonios.
Acesta nu este produsul voit al imaginației unui individ, ca de pildă castelul de basm din Neuschwanstein.
Este un castel care s-a dezvoltat organic de-a lungul istoriei pentru a satisface nevoile familiei von Eltz.
Într-adevăr, istoria castelului și cea a familiei au fost întotdeauna strâns legate.
În 1157, împăratul Federick I, cunoscut ca Barbarossa, i-a făcut cadou vechea fortăreață lui Rudolf cel Bătrân.
Castelul este proprietatea unei nobile familii von Eltz de peste opt sute de ani și este și acum întreținut din fondurile private ale familiei.
Spre deosebire de alte castele din locuri asemănătoare, acesta nu a fost niciodată distrus ori jefuit în lunga sa istorie, astfel încât oferă o imagine adevărată a istoriei arhitecturii și designului interior din Germania.
Farmecul castelului constă în complicatele sale foișoare, turnuri și etaje diferite.
Zonele de locuit se găsesc în opt turnuri cu acoperiș foarte înclinat și există numeroase foișoare cu vârf ascuțit realizare din piatră neprelucrată și lemn.
Toate părțile sunt atât de strâns îmbinate încât, la prima vedere, este greu să-ți dai seama unde începe și unde se termină cealaltă.
În urma celor cinci sute de ani de construcție, în care s-au îmbinat stilurile romanic, gotic, renascentist și baroc timpuriu, a rezultat un ansamblu armonios.
Acesta nu este produsul voit al imaginației unui individ, ca de pildă castelul de basm din Neuschwanstein.
Este un castel care s-a dezvoltat organic de-a lungul istoriei pentru a satisface nevoile familiei von Eltz.
Într-adevăr, istoria castelului și cea a familiei au fost întotdeauna strâns legate.
În 1157, împăratul Federick I, cunoscut ca Barbarossa, i-a făcut cadou vechea fortăreață lui Rudolf cel Bătrân.
Turnul principal Platz-Eltz în stil romanic târziu romanic târziu și rămășițele locuinței romanice datând din aceea perioadă, înconjurate din trei părți de Elzbasch, se păstrează încă în subsolul clădirii Kempenich.
La mijlocul secolului al XIII-lea, castelul și proprietatea au fost împărțite între frații Elias, Wilhelm și Theodorich.
Din cea perioadă, Burg Eltz a devenit un Ganerbenburg în care mai multe ramuri ale familiei von Eltz trăiau în Ganerbengemeinschaft, un fel de grupare medievală care împărțea castelul și era organizată după reguli fixe. Drepturile și obligațiile locuitorilor castelului, precum și întreținerea și administrarea castelului erau formulate în „scrisori de angajare”.
Ramurile individuale ala familiei locuiau și lucrau separat în propriile „turnuri de locuit” respective, având în comun anumite părți ale castelului precum și curtea, fântâna, capela și sala de adunare.
Pacea și liniștea acestei comunități familiale au fost dur afectate în 1331 când seniorii von Eltz s-au raliat unor cavaleri din regat pentru a se opune politicii teritoriale a prințului Balduin.
Acesta a construit o fortăreață, Trutz – sau Baldeneltz Burg, pe un afloriment stâncos pe partea opusă a văii, de unde a asediat Burg Eltz.
Ruinele fortăreței lui Balduin sunt încă vizibile în pădure, fiind încet înghițite de aceasta.
Din această poziție avantajoasă, el a început asediul asupra familiei von Eltz în propria reședință.
Pe atunci nu existau arme de foc, dar Balduin a atacat Burg Eltz catapultând mari blocuri de piatră.
Asediul doi ani, până când, în cele din urmă, cavalerii von Eltz s-au predat în 1336 și au încheiat pacea.
Câteva blocuri de piatră pot fi văzute încă în curtea Burg Eltz, amintind de singurul eveniment militar din istoria castelului.
În afară de acest scurt episod războinic, familia von Eltz a evitat întotdeauna întotdeauna disputele ori le-a rezolvat diplomatic.
De exemplu, Hans Anton zu Eltz-Uttingen, care a servit ca ofițer superior în armata franceză, a reușit să salveze castelul de la distrugere în timpul războiului palatin de succesiune.
Din cea perioadă, Burg Eltz a devenit un Ganerbenburg în care mai multe ramuri ale familiei von Eltz trăiau în Ganerbengemeinschaft, un fel de grupare medievală care împărțea castelul și era organizată după reguli fixe. Drepturile și obligațiile locuitorilor castelului, precum și întreținerea și administrarea castelului erau formulate în „scrisori de angajare”.
Ramurile individuale ala familiei locuiau și lucrau separat în propriile „turnuri de locuit” respective, având în comun anumite părți ale castelului precum și curtea, fântâna, capela și sala de adunare.
Pacea și liniștea acestei comunități familiale au fost dur afectate în 1331 când seniorii von Eltz s-au raliat unor cavaleri din regat pentru a se opune politicii teritoriale a prințului Balduin.
Acesta a construit o fortăreață, Trutz – sau Baldeneltz Burg, pe un afloriment stâncos pe partea opusă a văii, de unde a asediat Burg Eltz.
Ruinele fortăreței lui Balduin sunt încă vizibile în pădure, fiind încet înghițite de aceasta.
Din această poziție avantajoasă, el a început asediul asupra familiei von Eltz în propria reședință.
Pe atunci nu existau arme de foc, dar Balduin a atacat Burg Eltz catapultând mari blocuri de piatră.
Asediul doi ani, până când, în cele din urmă, cavalerii von Eltz s-au predat în 1336 și au încheiat pacea.
Câteva blocuri de piatră pot fi văzute încă în curtea Burg Eltz, amintind de singurul eveniment militar din istoria castelului.
În afară de acest scurt episod războinic, familia von Eltz a evitat întotdeauna întotdeauna disputele ori le-a rezolvat diplomatic.
De exemplu, Hans Anton zu Eltz-Uttingen, care a servit ca ofițer superior în armata franceză, a reușit să salveze castelul de la distrugere în timpul războiului palatin de succesiune.
Când au construit castelul, cavelerii von Eltz au luat în considerare condițiile geografice ale locului, un afloriment stâncos cu o înălțime de șaptezeci de metri.
Un platou oval construit deasupra aflorimentului formează planul de ansamblu al fortăreței.
Uneori, până la o sută de membri ai familiei se adăposteau în acest spațiu relativ mic.
Din acest motiv s-a construit împrejur o fortăreață exterioară, alcătiută din clădiri individuale, dispuse atât de apropiat încât zidurile din spatele acestora aveau rol de protecție.
Un platou oval construit deasupra aflorimentului formează planul de ansamblu al fortăreței.
Uneori, până la o sută de membri ai familiei se adăposteau în acest spațiu relativ mic.
Din acest motiv s-a construit împrejur o fortăreață exterioară, alcătiută din clădiri individuale, dispuse atât de apropiat încât zidurile din spatele acestora aveau rol de protecție.
Clădirea Rubenach, înalțată în 1472, cu turnul său poligonal cu schelet de lemn, cu proeminentul său foișor simplu sprijinit pe două coloane de bazalt deasupra ușii de la intrare și cu fereastra foișorului capelei gotice târzii, domină diversitatea arhitectonică a curții interioare a castelului.
Clădirile Rodendorfer au fost înalțate între 1490 și 1540.
Un portal arcuit, sprijinit de trei piloni, împodobește fațada care dă spre curte.
Peretele exterior e ornat cu un mozaic datând din secolul anterior care o înfățișează pe Fecioara Maria.
Interiorul redă atmosfera animată a vieții din trecut.
Clădirile Rodendorfer au fost înalțate între 1490 și 1540.
Un portal arcuit, sprijinit de trei piloni, împodobește fațada care dă spre curte.
Peretele exterior e ornat cu un mozaic datând din secolul anterior care o înfățișează pe Fecioara Maria.
Interiorul redă atmosfera animată a vieții din trecut.
„Castele și palate din Europa”, Ulrike Schober
Jurnal Spiritual
Rapidul Nostru se apropie incet dar sigur de borna primilor 100 de ani de istorie.
Singur dar mai ales fermecator, Rapidul a fascinat imaginatia zecilor de generatii de la poeti, scriitori, artisti, visatori si fotbalisti.
Giulestiul a devenit coltul de rai, al dizidentei dar mai ales al Sperantei.
Pana la ultimul simplu suporter.
Rapidul Nostru, chiar daca fizic a suferit distrugeri sau jafuri nemiloase, a ramas cu sufletul curat.
Si va ramane asa la infinit.
Starnind invidia pana si a castelului Eltz.
Si a nemaipomenitei sale povesti.
FzR!!!
Rapidul Nostru se apropie incet dar sigur de borna primilor 100 de ani de istorie.
Singur dar mai ales fermecator, Rapidul a fascinat imaginatia zecilor de generatii de la poeti, scriitori, artisti, visatori si fotbalisti.
Giulestiul a devenit coltul de rai, al dizidentei dar mai ales al Sperantei.
Pana la ultimul simplu suporter.
Rapidul Nostru, chiar daca fizic a suferit distrugeri sau jafuri nemiloase, a ramas cu sufletul curat.
Si va ramane asa la infinit.
Starnind invidia pana si a castelului Eltz.
Si a nemaipomenitei sale povesti.
FzR!!!
