Cum oare se puteau încheia cei aproape 7 ani de pribegie și cei 3 în așteptarea Marii Inaugurări?
Cu emoție.
De la agonie la extaz, nu?
Cel mai probabil Dzeu ne-a ales pentru că suntem cei mai potriviți în rolul acesta al veșnicelor frământări, dar și al credinței în mai bine.
Astăzi ne îndreptăm tremurând plini de emoție și strângând la piept cel mai important bilet de intrare.
La Sărbătoarea Sufletelor.
Noi toți.
Probabil cei mai buni de pe acest Pământ și din Ceruri.
FzR!!
