Noaptea trecută am dormit la Cristi...Săpunaru, căpitanul nostru.
La câte minute am jucat noi doi anul acesta, am avut împreună energia și buna-dispoziție să ne amintim de adevăratele meciuri ale Rapidulețului, să visăm și să sperăm...
Am trimis și mesaje tuturor cunoscuților. Și necunoscuților.
Uitându-ne pe clasament am realizat că de fapt noi rapidiștii am fost buni tot anul, nu doar în zilele acestea.
Pentru că noi nu am prea necăjit pe nimeni, am dăruit puncte și deci adus doar bucurie. Tuturor.
În noapte, Cristi al nostru a mai realizat că nu mai are nevoie de instalație de pom.
Straluceam eu destul.
După a doua navetă de vin ne-am decis că în anul ce vine va fi rândul căpriorilor să strălucească.
În toate cele patru puncte cardinale.
La a treia, naveta zic, ne-am îmbrățișat și plâns de bucurie. Că mi-am amintit că eu și iubita mea am împlinit 26 de ani de când ea s-a măritat cu altul...
Suntem cei mai norocoși.
Că te avem în viața noastră, Rapidule!
Pentru că TU ești glonțul pe care l-aș săruta de miliarde de ori înainte să-mi străpungă inima.
Crăciun Fericit!
FzR!!
