Poate doar pentru faptul că m-am frământat aproape de scena legendarului Marelui Tănase mi-a mai fost alinată rana absenței mele din Giulești.
Moneda de schimb a fost Gâlcevile din Chioggia, culmea într-o săptămâna în care bârfele răutăcioase au încercat să ne dezbine. Iar Goldoni ăsta a ținut să ne reamintească aseară că Rapidulețul e Carlo drumul cel mai scurt de la comedie la tragedie.
Seara trecută băieții au ținut neapărat să ne demonstreze contrariul, au luptat precum o familie și ne-au bucurat.
Cât o legătură de praz, zic.
Pentru că deocamdată nu am rezolvat nimic.
Pentru că știm, noi veșnicii îndrăgostiți, că atunci după prima noapte dacă fata ne spune "ești cel mai bun"...sigur undeva, cândva...a avut loc un concurs.
Examenul nostru urmează sâmbăta viitoare la Cluj.
FzR!!
