Provocarea

Chiar nu sunt supărat pe găzarul ăla că a spus la flash-interviu că am fost cea mai slabă echipă venită la Ploiești.

Că a avut dreptate.

Nu știu cu ce se ocupă Prelandez ăsta, însă dacă nu are concluzii după ultima statistică a meciului, parcă prind curaj și m-aș băga director sportiv la vreun club ceva...

Doar să nu nimeresc și io un patron la fel de zgârcit.

Că azi, când e zi de baie, va sta 2 ore în cadă. Și ca să facă economie, nici nu va da drumul la apă!

Și încă ceva: doar pentru că deodorantul ăla spune 48 de ore nu înseamnă că trebuie să accepte și provocarea.

Locul în clasament este nemeritat.

Până și destinul ni l-a schimbat patronul ăsta: din cea mai ghinionistă echipă, am devenit cea mai norocoasă...

FzR!!

Cârpaciul

După eșecul suferit duminica trecută, șirul dezamăgirilor a continuat și săptămâna aceasta...

"Noi ne chinuim aici, mă!" e tocmai radiografia neputinței echipei conduse de Dobre, pedepsit cu banderola de căpitan.

Rapidulețul se chinuie deci în procedurile încâlcite și business planul aberant imaginat de Cârpaciul de la cabinetul nr.1.

Dintr-o echipa mare, un spirit unic și o moștenire de generații, duminica trecută am realizat că suntem tot mai dezbinați, că ne chinuim și că suntem de fapt tot mai triști.

Pentru că lucrurile pe care le iubim cel mai mult, ne rănesc și cel mai tare.

Suntem bolnavi. De supărare.

- Aveți o boală contagioasă foarte rară. O să fiți mutat într-o cameră separată și acolo veți mânca numai pizza și clătite.

- Și astea mă vor ajuta să mă fac bine?

- Nu, dar asta-i singură mâncare care încape pe sub ușă!

Astăzi autocarul Rapidulețului s-a pornit spre Ploiești.

În stația de alimentare, șoferul nostru l-a rugat pe băiatul care făcea plinu'...:

- Verifică și cauciucurile!

- Unu, doi, trei, patru, cinci, șase...Sunt toate!

Nu avem deci motive de îngrijorare.

FzR!!

Împreună

Fotbalul a scris ieri o nouă filă a emoției. Profund încercate.

Bogdan Andone a privit în lacrimi Cerul și apoi a sărutat gazonul. 

Semn că între aceste două repere ale vieții e din păcate o distanță mică. Foarte mică. Paradoxal deși dorit, acolo în Trivale, fluierul final a durut cel mai tare. O victorie cât o înfrângere, o victorie însă a unității. A familiei.

Aseară familia a luptat pentru Dani Coman. 

Luptătorul cu suflet de copil, înfrânt ieri poate pentru prima dată...:

Giuleștiul astăzi trebuie să fie alături, trebuie să lupte pentru el.

Pentru că știm cât de tare iubește Rapidul.

Să lupte pentru el în cu siguranță cel mai potrivit moment al împăcării. 

Giuleștiul astăzi trebuie să dovedească că este alături și de Gâlcă.

Pentru că doar noi, în acest colțișor unic de lume, am dovedit că poate suntem singurii ce ne unim atunci când momentele vieții ne devin poveri, când tristețile ne condamnă la captivitate speranța în mai bine...

Din păcate nimic nu este infinit, cu siguranță doar iubirea noastră.

Față de această poveste și oamenii minunați ce o scriu.

Alături de Dani Coman, alături de Gâlcă!

FzR!!

Bucuria

Ieri, cu gândul la meciul de mâine, am făcut un nou atac de panică și am sunat la poliție...

- Mi-au spart mașina, mi-au furat totul și volanul și pedalele și schimbătorul de viteze, totul!

După cinci minute, i-am sunat din nou...

- Vă rog să mă scuzați, m-am urcat în spate!

Că în Giulești se reîntorc Nico, Maldă și Perjinho...

Parcă i-aș susține mai repede pe oaspeții, că la noi nici urmă de rapidiști.

Ne-a furat și demolat tot sufletul, nea Shocu ăsta, iar acu' se întrece în promisiuni de alea iluzorii.

Că va curge lapte și miere în Giulești.

Este mai mult ca sigur ca promisiunile lui să nu se îndeplinească, alea cu mierea zic, că deocamdată are doar o albină, pe care abia ce a prins-o ieri în parc...

Ne cam aburește, zic!

Ca pe pe niște copilași.

Ne tot plimbă cu mașina prin față la McDonald's și apoi ne zice că avem mâncare acasă.

De aia de tot facem Koljic.

Trebuie să fie unii ocupați cu nefericirea, nu?

Apropos!

Știți care-i culmea veseliei?

Să te întorci bine-dispus acasă, să-i spui soției un banc bun și..să înceapă să râdă unul din șifonier.

Mâine, indiferent de rezultat, ne vom bucura.

Ne vom reîntâlni cu UEFANtasticii, vom umple Giuleștiul și vom cânta.

Aceasta este bucuria noastră, a oamenilor simpli.

FzR!!

Xanax

În ultimii ani viața a devenit tot mai ciudată. 

Și nu am să insist aici pe argumente. 

Căci vina nu o poartă cei ce au devenit tot mai falși, o purtăm și noi, ăștia puținii rămăși, că-i privim tot mai inerți.

Doar fotbalul românesc a rămas același.

Dacă nu plin de interese, atunci cu siguranță captiv în mediocritate, în lipsă de profesionalism. Și respect față de efortul unora din teren.

Zilele trecute jucătorii celor de la mUTA se revoltau prin presă de faptul că nu și-au primit niciun ban în 2025.

Ieri Argeșul i-a condus cu 3-0 tocmai pe Francisc Neuman. Vegheați cu siguranță de sus de legendarul Petschovschi. 

Cel care a dat numele trofeului fair-play-ului. 

Acordat suporterilor, nu celor din teren care batjocoresc poate singura bucurie a oamenilor simpli. La sfârșit de săptămână.

Meciul s-a terminat 3-3 (6-4 șuturile pe poartă).

Și pentru că ultimii ani au însemnat zeci de teorii conspiraționiste, accept inert faptul că arădenii și piteștenii și-au primit ieri ceva bănuți...

Rapidul a ajuns la al 9-lea penalty neacordat. 

Pentru a nu părea subiectiv, am să refuz o teorie a conspirației.

Coincidență sau nu în topul 5 al superligii sunt echipe susținute local sau politic.

Rapidul acolo sus nu este decât un rătăcit, un veșnic naufragiat pe insula amăgirii.

Că viața va reveni la normal. Că munca va fi respectată, iar valoarea apreciată.

Și nu mă refer aici la valoarea rapidiștilor care în 90 minute au șutat de doar 3 ori pe poartă.

Că iar m-au supărat.

- Doamne promit că asta e ultima oară când mai beau...!

Deh, e încă doar sezonul 13, episodul 1923.

Mă întreb însă ce are de gând dnul Șucu, patronu' ăsta mic, care tot așteaptă să ne consolideze...

Că dacă planul A nu merge, el nu disperă că alfabetul mai are încă 25 de litere și ce să vezi chiar încă 30 dacă punem la socoteală și diacriticele alea.

Nu ne panicăm deci, nu suntem depresivi, așteptăm să ne consolidăm.

- Un Xanax, vă rog!

- Aveți rețetă?

- Păi dacă aveam rețetă, mi-l făceam singur, nu crezi?

FzR!!

Cămașa

După ce ieri boss-ul ăsta ne-a numit "o echipă mică", remiza albă "a la Cluj" explică campania asta sărăcăcioasă în transferuri. 

De acum urmează să "ciugulim" firimiturile, alias jucătorii liberi de contract.

La restaurant, chelnerul amabil, întreabă clientul:

- Cum ați găsit friptura?

- Din întâmplare, ridicând un cartof prăjit...

În dimineața aceasta domn' patron a mers într-un centru comercial să-și caute o cămașă nouă, dar aia pe placul lui costa 300 euro, deci prea scump pentru el...

A mers la magazinul de lucruri uzate, aceeași cămașă și-a cumpărat-o cu un euro.

A purtat-o mândru vreo doi ani, până a observat că avea buzunarul pătat de cerneală. 

De la stiloul ăla cu care semna contractele...

A mers la spălătorie și i-au cerut 20 de euro, ca să scoată cerneala de tot.

A zis că e prea scump, normal!

A mers și a dăruit-o magazinului ăla de lucruri uzate.

Ăia au spălat-o și au pus-o pe raft.

Peste două zile a revenit și a cumpărat-o cu un euro.

Cam așa...

Povestea nu este despre cămașă.

FzR!!

Întrebarea

Seara trecută am adormit cu lumina aprinsă. Ca miliardarii, zic.

Deocamdată sunt miliardar în speranțe.

După testul ăla de ieri, reușit de bronzat împotriva celor de la Voluntari, mă aștept ca astăzi să-l aud cu vocea aia joasă, că Rapidulețul a devenit ca o mașină electrică de lux .

Ce nu știe Costel este că mașina electrică e ca diareea, nu știi dacă te ține până acasă...

Mă mai întreb și ce ne va explica la ultima aia a lui conferință de presă. 

După ce va fi pus pe liber, după seria aia de viitoare de insuccese.

Dar nu-l voi deplânge.

Dacă va încerca să se angajaze la Lidl, ăia îi vor arată filmarea aia în care mănâncă struguri.

Și mai imaginează-ți, măi Costele, cum ar fi să fii șofer de taxi și să-l duci pe unu' acasă la soția ta.

Sper să nu se căiască la conferința aia de presă, că nu a avut curaj să se impună, că nu a cerut transferuri.

A avut suficient timp, însă s-a comportat precum un școlar mediocru...

- Tăticule, tăticule! Sunt fericit!

- De ce, fiule?

- Azi a pus domnu' învățător o întrebare, și doar eu am știut răspunsul!

- Foarte bine fiule, și ce întrebare a fost?

- Cine s-a bășit?

FzR!!

Friptura

Nu aș vrea să se creadă faptul că, după 42 de ani de rapidism, am devenit precum un suporter pentru Cupe și flori...

Am rămas și voi fi mereu același. 

Cel care atunci când se uită în oglindă este mândru că nu a fost doborât de nimic și mai ales că și-a păstrat valorile și educația primită.

Cel care și-a respectat mereu promisiunile. 

Deși a fost fix de tot atâtea ori înșelat.

Mai nou cred cu aceeași naivitate în promisunile astea ale lui Prelandez. Care pare însă că și-a pierdut agenda cu telefoanele alea ale scouterilor ăia...

Zvonurile alea cu aducerea slovenului Repas sau ale lui Alin Fică par la fel de neprofesioniste precum anunțatul împrumut al lui Omar la "U".

Prelandez ăsta e fie o nouă friptură, fie nu înseamnă decât o barieră ridicată de boss-ul de la Cabinetul 1.

- Ospătar, acesta este un cotlet de miel sau de porc?

- Nu vă puteți da seama după gust?

- Nu.

- Și atunci, ce vă pasă?

Chiar îmi doresc că habarnistul ăsta să mă contrazică.

Căci trebuie să fim conștienți de faptul că nu putem rezista "în frunte" cu doar câte o repriză jucată sau cu norocul ăsta al lui Gâlcă într-un început de campionat în care contra-candidatele încă își caută cadența.

FzR!!