Fotbalul a scris ieri o nouă filă a emoției. Profund încercate.
Bogdan Andone a privit în lacrimi Cerul și apoi a sărutat gazonul.
Semn că între aceste două repere ale vieții e din păcate o distanță mică. Foarte mică. Paradoxal deși dorit, acolo în Trivale, fluierul final a durut cel mai tare. O victorie cât o înfrângere, o victorie însă a unității. A familiei.
Aseară familia a luptat pentru Dani Coman.
Luptătorul cu suflet de copil, înfrânt ieri poate pentru prima dată...:
Giuleștiul astăzi trebuie să fie alături, trebuie să lupte pentru el.
Pentru că știm cât de tare iubește Rapidul.
Să lupte pentru el în cu siguranță cel mai potrivit moment al împăcării.
Giuleștiul astăzi trebuie să dovedească că este alături și de Gâlcă.
Pentru că doar noi, în acest colțișor unic de lume, am dovedit că poate suntem singurii ce ne unim atunci când momentele vieții ne devin poveri, când tristețile ne condamnă la captivitate speranța în mai bine...
Din păcate nimic nu este infinit, cu siguranță doar iubirea noastră.
Față de această poveste și oamenii minunați ce o scriu.
Alături de Dani Coman, alături de Gâlcă!
FzR!!
