Chiar suntem veșnic incurabili. Iremediabili.
Aseară, când coboram scările stadionului, câțiva dintre noi au scandat până și numele bronzatului Gâlcă.
Semn că nebunia asta a noastră chiar este fără de limite.
Iar pentru a visa frumos și bucura măcar puțin suntem în stare să facem pact cu diavolul.
Cu ghilimelele de rigoare și recunoscându-i meritele băiatului ăsta, care pare că își cunoaște meseria...
Vreți să știți care e meseria la care visez io?
Eu în visurile mele nu lucrez!
Dar pare-se că dacă-l tot deranjez și pun presiune pe Costel el își pune ambiția și mai tare și are rezultate.
- Pot să va deranjez puțin?
- Da, cu ce va pot fi de folos?
- Cu nimic. Am vrut doar să vă deranjez.
Urmează să aibă 3 examene grele. Cu potăile, prăzarii și united din Slobozia. Sper că nu ne vor părea tot atâtea dușuri reci. Care să ne trezească din starea asta. De visare.
Că starea asta ar părea doar o vrăjeală ca atunci când se tot laudă că face dușul doar în 2.
Să nu aflăm, după meciurile astea zic, că el nici singur nu își face...
Rămâne să aflăm!
FzR!!
