Îmi pare o minune totul, căci brusc, în zilele acestea zic, am devenit toți brusc mai buni.
Nu că mi-aș lua partea, însă chiar am sentimentul că deja am concurență serioasă. Că nu mă mai pot deosebi. De ceilalți.
Ieri am fost la cumpărături și după ce am pus în coș tot ce aveam nevoie (ce mi-a trecut pe listă, că nu sunt chiar așa de bun!), m-am îndreptat spre casă să plătesc.
Așteptând la rând, observ că o doamnă din fața mea se uita la mine insistent...
Gândind că mă cunoaște de undeva am întrebat-o:
- Scuze, ne cunoaștem?
- Nu, dar semeni foarte mult cu fiul meu!
Am rămas mască!
- OK...și am zâmbit.
- A plecat acum o lună...
Pur și simplu nu știam ce să fac sau ce să spun. Dar la un moment dat îmi zice:
- Știi, dacă aș fi putut, te-aș fi îmbrățișat.
M-a surprins și i-am răspuns "mulțumesc!".
Am continuat coada și înainte de a plăti, ea cu căruciorul plin de mărfuri îmi spune:
- Îți pot cere o favoare?
M-am gândit că îmi cere bani...dar în șoaptă îmi spune:
- Poți să-mi spui "ciao mama" când plec?
Am rămas iar șocat și i-am spus "da".
În timp ce pleca i-am spus ce mi-a cerut...cu lacrimi în ochi!
Îmi vine rândul, pun pe tejghea produsele, iar casiera îmi spune totalul: 1923 lei.
- Cât??!?
Și-mi mai spune:
- Doamna care tocmai a plecat a spus: "Plătește fiul meu tot"...
FzR!!
