28 iulie 2013. Orele 17.30.
GATA! E timpul. Tamplele incep a se bate nebuneste.
Sorb grabit dintr-o noua cutie de bere.
Iar mana ramasa libera cauta reflex fularul ce a prins toate partidele EUROfantastice.
Arunc cutia in cos si ma avant spre usa plutind precum un adolescent.
- UNDE PLECI??
- CUM UNDE? AZI JOACA RAPIDUL!
Instant privirea mi se intuneca.
Noi, poate nu cu mult mai diferiti de cei ce duc pasiunea dincolo de extrem, suntem iarasi suspendati.
Cu deminitatea rapidistului ce a trecut prin multe, insa cu inima in mii de cioburi, imi petrec cu privirea sotia si fetita de la fereastra apartamentului:
- Sa va intoarceti cu 3 puncte!
Iar glasul parca mi se pierde intre crengile rastignite catre cer .
Orele 18.57
Volumul la maxim. Fularul intins deasupra capului.
In bucataria ramasa goala rasuna IMNUL.
Cant alaturi de glasurile micilor rapidisti, doamnelor si bunicutelor din tribuna.
In patrulaterul ars de soare capriorii leaga greu pasele.
Si parca doar pe latura cu umbra dinspre tribuna I.
De acolo pleaca pasa in adancime a lui Dica catre Benzar.
Marcatorul cu nume desprins parca din povestile Scheherazadei rapeste bucuria micutilor.
0-1.
Offf, pe axul central e deranj mare.
Nascuti in zodia celor vesnic incercati, dar in ritmurile tobei (respect temerarelor), inima Giulestiului prinde viata, abia in 24’ cand la o centrare a lui Voicu, Pancone ia la tinta din nou bara dinspre teatru.
Si cum tonul face muzica, la o incursiune temerara sub soarele dogoritor Stoica centreaza in fata portii, iar Paun indeplineste o simpla formalitate. Aceea de a intra cu mingea aproape pana-n randul intai din Teatrul Giulesti.
1-1
Scorul final avea sa ramana din pacate acelasi.
Departe de intentia ca randurile de mai sus sa se numeasca o radiografie a partidei, imi permit sa remarc declaratia subtila de dragoste a celor din tribuna, dar mai ales a celor ramasi acasa.
E promisiunea noastra a tuturor ca Rapidul traieste doar prin noi.
Fie ca sambata sa ne bucuram cu totii. Tot ce conteaza!
FzR!
