Rapidul caută un nou număr 10, care să-i răsplătească orgoliul. Până îl va găsi, vă prezentăm povestea unui decar de colecţie.
Am înţeles că e un artist când l-am zărit, în „Epoca de Aur”, pe coperta unei reviste, jonglând cu balonul. Titlul era mai mult decât sugestiv: „GOANŢĂ sau arta pentru artă în fotbal”. Au trecut trei decenii până când l-am întâlnit pe fostul mijlocaş al Rapidului la „Cafeneaua Politică” din Sectorul I.
Într-un birou cu pereţii tapetaţi cu poze, am zărit şi imaginea pe care o mai revedeam doar cu ochii minţii. „Fotografia s-a realizat pe stadionul «Giuleşti». Cred că noi făceam poze pentru calendare şi aşa am făcut şi acea poză”, a povestit fotbalistul care a împlinit în martie 50 de ani. Conform „DEX”, Goanţă înseamnă „pietricică rotundă de cremene”.
Numărul 10 a aprins deseori focul bucuriei în Giuleşti, într-o perioadă în care driblingurile şi golurile sale ţineau ritmul galeriei neîmblânzite. Suporterii l-au poreclit „Willy” după unul dintre cei doi fraţi gemeni olandezi, Willy şi Rene van de Kerkhof. Dintr-o coincidenţă ciudată a destinului, Goanţă s-a retras la doar 30 de ani, după ce a suferit o ruptură la muşchii 'gemeni' ai piciorului drept.
- Cum l-aţi descrie pe jucătorul Goanţă?
- În primul rând nu-mi plăcea să pierd. Jucam mijlocaş ofensiv şi-mi plăcea golul. Am fost bătăios,ambiţios. Mă antrenam şi singur pe dealuri. Aveam vedere periferică. Înainte să ajungă mingea la mine ştiam unde să o dau, ce să fac. Mă uitam şi la meciuri, mă uitam şi pe stadion la ce fac alţi fotbalişti. De la Reşiţa mi-a plăcut Beldeanu, îl urmăream atent. În plus, aveam viteză de reacţie, plecam foarte bine de pe loc când aveam mingea, îi lăsam pe adversari doi-trei metri în spate.
- Aveaţi o fentă preferată?
- Fixam adversarul, vedeam în ce poziţie stă. Puneam centrul de greutate într-o parte şi plecam în cealaltă direcţie. Nu aveau ce să-mi facă. Eram jucător de picior drept, dar m-am perfecţionat şi cu stângul.
- De ce nu mai apar fotbalişti tehnici?
- Păi ştii cum era? Când eram junior la Reşiţa, îi spuneam portarului că-i dau un Brifcor dacă mai stă să-i trag la poartă. Aveam 10-12 mingi. Făceam pariu că-i dau 6 goluri din 10 şuturi din marginea careului mare. Se ambiţiona şi portarul, mă ambiţionam şi eu. Executam lovituri libere peste zid , loveam cu interiorul, cu exteriorul. Fotbaliştii de azi nu se pregătesc suficient. Tot la Reşiţa aveam un zid cu cinci şabloane în formă de oameni. Dădeam peste el, aşa m-am învăţat.
- Aveaţi condiţie fizică bună?
- Şi nativ, dar mă şi pregăteam. Făceam scările la Giuleşti! Şi azi mai alerg 8-10 kilometri. Apoi, dincolo de pregătirea fizică, trebuie să ştii jocul. Să te informezi dinainte. Să nu stai cu capul în pământ, mai vine cineva şi-ţi dă peste gleznă. Aici e tot secretul, să ştii dinainte, să fii dibaci. De mic mă pregăteam în faţa blocului. Prindeam mingile de 13 lei pe care unii le aruncau. Le luam şi le vulcanizam. Aveam o lingură normală, am bătut-o în cap şi s-a făcut plată. Luam un petec şi-l puneam pe gaură şi o umflam pe la supapă. E important să-ţi placă. Alergam cu mingea pe teren şi mă depăşea un adversar. Nu-mi convenea. Mă ambiţionam şi făceam alergări în pantă pe Dealul Ciorii de lângă Reşiţa.
- În primul rând nu-mi plăcea să pierd. Jucam mijlocaş ofensiv şi-mi plăcea golul. Am fost bătăios,ambiţios. Mă antrenam şi singur pe dealuri. Aveam vedere periferică. Înainte să ajungă mingea la mine ştiam unde să o dau, ce să fac. Mă uitam şi la meciuri, mă uitam şi pe stadion la ce fac alţi fotbalişti. De la Reşiţa mi-a plăcut Beldeanu, îl urmăream atent. În plus, aveam viteză de reacţie, plecam foarte bine de pe loc când aveam mingea, îi lăsam pe adversari doi-trei metri în spate.
- Aveaţi o fentă preferată?
- Fixam adversarul, vedeam în ce poziţie stă. Puneam centrul de greutate într-o parte şi plecam în cealaltă direcţie. Nu aveau ce să-mi facă. Eram jucător de picior drept, dar m-am perfecţionat şi cu stângul.
- De ce nu mai apar fotbalişti tehnici?
- Păi ştii cum era? Când eram junior la Reşiţa, îi spuneam portarului că-i dau un Brifcor dacă mai stă să-i trag la poartă. Aveam 10-12 mingi. Făceam pariu că-i dau 6 goluri din 10 şuturi din marginea careului mare. Se ambiţiona şi portarul, mă ambiţionam şi eu. Executam lovituri libere peste zid , loveam cu interiorul, cu exteriorul. Fotbaliştii de azi nu se pregătesc suficient. Tot la Reşiţa aveam un zid cu cinci şabloane în formă de oameni. Dădeam peste el, aşa m-am învăţat.
- Aveaţi condiţie fizică bună?
- Şi nativ, dar mă şi pregăteam. Făceam scările la Giuleşti! Şi azi mai alerg 8-10 kilometri. Apoi, dincolo de pregătirea fizică, trebuie să ştii jocul. Să te informezi dinainte. Să nu stai cu capul în pământ, mai vine cineva şi-ţi dă peste gleznă. Aici e tot secretul, să ştii dinainte, să fii dibaci. De mic mă pregăteam în faţa blocului. Prindeam mingile de 13 lei pe care unii le aruncau. Le luam şi le vulcanizam. Aveam o lingură normală, am bătut-o în cap şi s-a făcut plată. Luam un petec şi-l puneam pe gaură şi o umflam pe la supapă. E important să-ţi placă. Alergam cu mingea pe teren şi mă depăşea un adversar. Nu-mi convenea. Mă ambiţionam şi făceam alergări în pantă pe Dealul Ciorii de lângă Reşiţa.
Truc la loviturile libere: ridica mingea pe un smoc
- Eraţi periculos la loviturile libere.
- Aveam o şmecherie, o învăţasem la Reşiţa. Puneam mingea un pic mai sus, ca la rugby, o ridicam puţin. La loviturile de la distanţă îi dădeai mingii şi înălţime, şi viteză. Mulţi trăgeau în zid. Am pierdut cu 4-2 la Craiova, dar i-am marcat două goluri lui Lung din lovituri libere. Am ridicat mingea pe un smoc. La cele din apropierea careului trimiteam balonul peste zid. Îl văzusem la Reşiţa pe Gabel, dădea nişte goluri de departe, direct în vinclu! Am învăţat şi mişcarea de lovire de la Atodiresei şi Florea, alţi mari fotbalişti reşiţeni. Mişcările se fură, nu m-a învăţat nimeni. Am avut un antrenor deosebit la juniori, Carol Oţil, m-a luat cu el la Reşiţa în Divizia B. M-a ajutat mult. Şi acum mai vorbesc cu el, e plecat în America.
- Toată suflarea rapidistă a auzit sloganul „Goanţă, Ţâră şi cu Gheară, cel mai bun atac din ţară!” Ţâră a jucat multă vreme în Giuleşti, dar de câte ori aţi jucat alături de Gheară?
- Cred că un an de zile sau mai bine. Am jucat cu cei doi în faţă. Nicu Gheară e un băiat deosebit. Era un jucător sufletist, avea dribling bun şi viteză. Semăna cu stelistul Tănase, care joacă pe banda stângă. Şi el o făcea înăuntru şi trăgea cu dreptul. Era bătăios. Nu ştiu de ce a plecat.
- Aveam o şmecherie, o învăţasem la Reşiţa. Puneam mingea un pic mai sus, ca la rugby, o ridicam puţin. La loviturile de la distanţă îi dădeai mingii şi înălţime, şi viteză. Mulţi trăgeau în zid. Am pierdut cu 4-2 la Craiova, dar i-am marcat două goluri lui Lung din lovituri libere. Am ridicat mingea pe un smoc. La cele din apropierea careului trimiteam balonul peste zid. Îl văzusem la Reşiţa pe Gabel, dădea nişte goluri de departe, direct în vinclu! Am învăţat şi mişcarea de lovire de la Atodiresei şi Florea, alţi mari fotbalişti reşiţeni. Mişcările se fură, nu m-a învăţat nimeni. Am avut un antrenor deosebit la juniori, Carol Oţil, m-a luat cu el la Reşiţa în Divizia B. M-a ajutat mult. Şi acum mai vorbesc cu el, e plecat în America.
- Toată suflarea rapidistă a auzit sloganul „Goanţă, Ţâră şi cu Gheară, cel mai bun atac din ţară!” Ţâră a jucat multă vreme în Giuleşti, dar de câte ori aţi jucat alături de Gheară?
- Cred că un an de zile sau mai bine. Am jucat cu cei doi în faţă. Nicu Gheară e un băiat deosebit. Era un jucător sufletist, avea dribling bun şi viteză. Semăna cu stelistul Tănase, care joacă pe banda stângă. Şi el o făcea înăuntru şi trăgea cu dreptul. Era bătăios. Nu ştiu de ce a plecat.
- Aţi auzit când se striga acest slogan pe stadion într-o vreme când doar numele lui Ceauşescu era acceptat în public?
- Da. Îmi plăcea foarte mult galeria. Cel mai mult îmi plăcea „Samba-Rapid!”. Când noi pasam, ţineam mai mult balonul, atunci începea să strige: „Samba!”, apoi „Rapid!”, iar „Samba!”.
- Da. Îmi plăcea foarte mult galeria. Cel mai mult îmi plăcea „Samba-Rapid!”. Când noi pasam, ţineam mai mult balonul, atunci începea să strige: „Samba!”, apoi „Rapid!”, iar „Samba!”.
„Galerie ca a Rapidului nu exista în România”
- Aţi venit din Reşiţa şi aţi fost întâmpinat de suporterii Rapidului.
- A fost un şoc. Când am ajuns eu în 1984, Rapidul tocmai s-a întors în Giuleşti după ce jucase pe „Republicii”. Era plin stadionul, nu găseai bilete. Aveau cântece, galeria stătea la tribuna a doua. Toată lumea striga. A fost fantastic, mai aruncau şi cu torţe, aveau steaguri, tobe. Mă simţeam fotbalist. Galerie ca a Rapidului nu exista în România.
- A fost un şoc. Când am ajuns eu în 1984, Rapidul tocmai s-a întors în Giuleşti după ce jucase pe „Republicii”. Era plin stadionul, nu găseai bilete. Aveau cântece, galeria stătea la tribuna a doua. Toată lumea striga. A fost fantastic, mai aruncau şi cu torţe, aveau steaguri, tobe. Mă simţeam fotbalist. Galerie ca a Rapidului nu exista în România.
- Nu erau multe foloase materiale comparativ cu câştigurile de azi din fotbal, dar iubirea tribunei era o recompensă de nepreţuit.
- Da, aşa e. Îmi ziceau „Willy”. I-am întrebat pe suporteri de ce m-au poreclit aşa şi mi-au explicat că au ales numele inspiraţi de Rene şi Willy van de Kerkhof, doi fraţi din Naţionala Olandei.
Goanţă e ultimul de pe primul rând, Gheară al treilea de pe rândul de jos.- Da, aşa e. Îmi ziceau „Willy”. I-am întrebat pe suporteri de ce m-au poreclit aşa şi mi-au explicat că au ales numele inspiraţi de Rene şi Willy van de Kerkhof, doi fraţi din Naţionala Olandei.
„Am fost un fraier că nu l-am ascultat pe Mitică Dragomir”
- Care au fost ofertele pentru mijlocaşul Goanţă? Prima a fost cea de la Victoria?
- Nu, prin 1986 am făcut un turneu cu Rapid în Austria. Am jucat un amical cu Casino Salzburg, am şi marcat. Ne-au dat nişte tricouri imprimate cu sponsorul lor, „Petcika Multina”. După meci au vrut să mă oprească în Austria. „Băi, ăştia te vor!”, mi-au spus cei din delegaţie. Aveam băiatul mic, născuse soţia şi am refuzat. Nu am discutat sume.
- Nu, prin 1986 am făcut un turneu cu Rapid în Austria. Am jucat un amical cu Casino Salzburg, am şi marcat. Ne-au dat nişte tricouri imprimate cu sponsorul lor, „Petcika Multina”. După meci au vrut să mă oprească în Austria. „Băi, ăştia te vor!”, mi-au spus cei din delegaţie. Aveam băiatul mic, născuse soţia şi am refuzat. Nu am discutat sume.
- Cum v-a curtat Mitică Dragomir, preşedintele echipei Victoria?
- Ştii cum a fost? Eram cu soţia în vacanţă la Hotelul „Roman” din Băile Herculane. Dragomir avea dezlegările lui Goanţă şi Ţâră. Acolo, ca fraierul, nu m-am dus! Era pe la prânz, când cine vine la hotel? Mitică Dragomir!
- Ştii cum a fost? Eram cu soţia în vacanţă la Hotelul „Roman” din Băile Herculane. Dragomir avea dezlegările lui Goanţă şi Ţâră. Acolo, ca fraierul, nu m-am dus! Era pe la prânz, când cine vine la hotel? Mitică Dragomir!
- Îl cunoşteaţi?
- Da, cum să nu! Era cu Szekely, de la Jiul, tocmai îl transferase. A venit la mine Nea Mitică. „Bă, vrei să vii la Victoria? Uite, ai dezlegarea de la Rapid, trebuie doar să semnezi! Îţi dau aprobare de ARO, două televizoare şi te fac locotenent de Miliţie”.
- Da, cum să nu! Era cu Szekely, de la Jiul, tocmai îl transferase. A venit la mine Nea Mitică. „Bă, vrei să vii la Victoria? Uite, ai dezlegarea de la Rapid, trebuie doar să semnezi! Îţi dau aprobare de ARO, două televizoare şi te fac locotenent de Miliţie”.
- Ce a zis soţia?
- Hai, du-te! Eu am ales să rămân la Rapid.
- De ce ?
- Pentru atmosfera din Giuleşti, pentru oameni. Am avut timp de gândire până la începerea campionatului. Aici am greşit rău de tot!
- De ce?
- În primul rând aveam gradul. Nu vezi, azi foştii ofiţeri sunt boieri la pensie. Plus avantajele, puteam să plec afară. Noi, atunci, aşa mai reuşeam să câştigăm un ban. Mergeam în străinătate şi aduceam un video, o casetă video. Am fost fraier! Mitică Dragomir mi-a vrut binele, eu am fost fraier că nu l-am ascultat.
- V-a căutat şi Cârţu?
- Nu a venit oficial. Jucasem cu Craiova şi m-a întrebat dacă nu vreau să merg la Universitatea. Prin 1988, dacă nu mă înşel, a venit şi Şerban Necşulescu de la Olt: „Îţi dau aprobare de ARO, vrei să vii la Scorniceşti?” L-am refuzat şi pe el.
- ARO era moneda forte.
- Da, un ARO era 250.000 de lei.
- Cât câştigaţi la Rapid?
- Eram angajat la Depou şi luam 2.000-2.500 de lei. Nu mai ştiu, nu puneam bază pe ei, trăiam din prime. O primă era 3.000 de lei sau 2.500 de lei, câteodată chiar şi 4.000. Aveam tot timpul bani.
- I-aţi investit?
- I-am şi investit, s-au şi devalorizat.
- Hai, du-te! Eu am ales să rămân la Rapid.
- De ce ?
- Pentru atmosfera din Giuleşti, pentru oameni. Am avut timp de gândire până la începerea campionatului. Aici am greşit rău de tot!
- De ce?
- În primul rând aveam gradul. Nu vezi, azi foştii ofiţeri sunt boieri la pensie. Plus avantajele, puteam să plec afară. Noi, atunci, aşa mai reuşeam să câştigăm un ban. Mergeam în străinătate şi aduceam un video, o casetă video. Am fost fraier! Mitică Dragomir mi-a vrut binele, eu am fost fraier că nu l-am ascultat.
- V-a căutat şi Cârţu?
- Nu a venit oficial. Jucasem cu Craiova şi m-a întrebat dacă nu vreau să merg la Universitatea. Prin 1988, dacă nu mă înşel, a venit şi Şerban Necşulescu de la Olt: „Îţi dau aprobare de ARO, vrei să vii la Scorniceşti?” L-am refuzat şi pe el.
- ARO era moneda forte.
- Da, un ARO era 250.000 de lei.
- Cât câştigaţi la Rapid?
- Eram angajat la Depou şi luam 2.000-2.500 de lei. Nu mai ştiu, nu puneam bază pe ei, trăiam din prime. O primă era 3.000 de lei sau 2.500 de lei, câteodată chiar şi 4.000. Aveam tot timpul bani.
- I-aţi investit?
- I-am şi investit, s-au şi devalorizat.
De ce l-a trimis Ienei acasă de la lot
- Aţi fost căpitanul Rapidului la un meci din Intertoto disputat în Suedia, în 1989, împotriva formaţiei Oergryte Goeteborg. Ilie Lucian, Aprodu şi Ciolponea au rămas acolo. Ştiaţi că vor fugi?
- Nu ştiam, deşi stăteam în cameră cu Aprodu. Au plecat noaptea, după meci. Ei erau vorbiţi. Nu am mai ţinut legătura. Dacă aş fi vrut să rămân, aş fi rămas în Austria, era şi mai aproape de Reşiţa.
- Aţi avut probleme la întoarcere, v-a luat la rost Securitatea?
- Nu m-a luat la rost, dar îmi venise invitaţia pentru echipa naţională. Când m-am dus la convocare, în Floreasca, Ienei şi Drăguşin m-au trimis acasă! Participasem cu Naţionala la o acţiune în Israel, unde am jucat două meciuri. Mi-au zis să merg acasă, că au venit securiştii pentru cercetări. Nu m-au mai convocat de atunci. La Securitate nu m-au chemat. Eu nu ştiam nimic şi oricum în delegaţie aveam şi un securist, aşa era practica. Am rămas toţi surprinşi, ba unora le-au mai lipsit şi bani!
- Nu ştiam, deşi stăteam în cameră cu Aprodu. Au plecat noaptea, după meci. Ei erau vorbiţi. Nu am mai ţinut legătura. Dacă aş fi vrut să rămân, aş fi rămas în Austria, era şi mai aproape de Reşiţa.
- Aţi avut probleme la întoarcere, v-a luat la rost Securitatea?
- Nu m-a luat la rost, dar îmi venise invitaţia pentru echipa naţională. Când m-am dus la convocare, în Floreasca, Ienei şi Drăguşin m-au trimis acasă! Participasem cu Naţionala la o acţiune în Israel, unde am jucat două meciuri. Mi-au zis să merg acasă, că au venit securiştii pentru cercetări. Nu m-au mai convocat de atunci. La Securitate nu m-au chemat. Eu nu ştiam nimic şi oricum în delegaţie aveam şi un securist, aşa era practica. Am rămas toţi surprinşi, ba unora le-au mai lipsit şi bani!
Povestea golului cu Dinamo şi violul inventat
- Cel mai important gol e cel înscris lui Dinamo în 1986? E adevărat că v-au chemat la Poliţie înainte de meci?
- Da, cu o săptămână înainte. Am fost chemaţi mai mulţi: eu, Ţâră, Toader, Bacoş, Liţă Dumitru.
- Aţi fost acuzaţi că aţi violat o femeie. O cunoşteaţi măcar?
- Da de unde!
- A fost o invenţie, să vă timoreze. Se temeau de Rapid?
- A fost o invenţie. Se temeau de atmosfera din tribună. Au vrut să ne intimideze, dar mai rău ne-au ambiţionat. Ne-au făcut poze faţă-profil (râde în hohote). Mi-l amintesc pe Bacoş, cu el m-am înţeles cel mai bine la Rapid. „Măi, Nelule, îmi tremura piciorul când scriam”, mi-a zis Bacoş.
- Cum a fost meciul?
- Fane Ţâră mi-a dat o pasă „printre”, l-am driblat pe unul...
- Nu mai ştiţi cine era?
- Păi hai să vezi poza! (Facem o scurtă pauză, până ajungem în dreptul fotografiei din mini muzeul «Goanţă»). I-am driblat pe Alexandru Nicolae şi Movilă. Am ajuns faţă în faţă cu Moraru. Cu o fentă de şut l-am trimis într-o parte, am trecut de el şi am înscris în poarta goală. Era un vacarm în tribune, nu le venea să creadă!
- Au mai fost şi alte goluri de suflet?
- Au mai fost, dar cel cu Dinamo e memorabil datorită încărcăturii dinaintea partidei.
- Aţi fost acuzaţi că aţi violat o femeie. O cunoşteaţi măcar?
- Da de unde!
- A fost o invenţie, să vă timoreze. Se temeau de Rapid?
- A fost o invenţie. Se temeau de atmosfera din tribună. Au vrut să ne intimideze, dar mai rău ne-au ambiţionat. Ne-au făcut poze faţă-profil (râde în hohote). Mi-l amintesc pe Bacoş, cu el m-am înţeles cel mai bine la Rapid. „Măi, Nelule, îmi tremura piciorul când scriam”, mi-a zis Bacoş.
- Cum a fost meciul?
- Fane Ţâră mi-a dat o pasă „printre”, l-am driblat pe unul...
- Nu mai ştiţi cine era?
- Păi hai să vezi poza! (Facem o scurtă pauză, până ajungem în dreptul fotografiei din mini muzeul «Goanţă»). I-am driblat pe Alexandru Nicolae şi Movilă. Am ajuns faţă în faţă cu Moraru. Cu o fentă de şut l-am trimis într-o parte, am trecut de el şi am înscris în poarta goală. Era un vacarm în tribune, nu le venea să creadă!
- Au mai fost şi alte goluri de suflet?
- Au mai fost, dar cel cu Dinamo e memorabil datorită încărcăturii dinaintea partidei.
„Copos trebuia să predea echipa mai repede”
- Ce părere aveţi despre retrogradarea de azi a Rapidului din motive financiare?
- Păcat! Să termini pe locul 7 şi să retrogradezi e strigător la cer! Domnul Copos trebuia să predea echipa mai repede şi nu cred că s-ar fi ajuns la această situaţie. Rapid a mai trecut prin asta, dar suporterii nu meritau suferinţa. E uşor să dai vina pe Copos. A făcut şi lucruri bune în Giuleşti.
- Cum vedeţi viitorul Rapidului?
- Va da faliment, vor înscrie echipa în liga a treia, pe o altă societate. Ori vor cumpăra loc, ori vor fi invitaţi să participe pentru că nu vor fi destule formaţii în competiţie. Cred că în liga a cincea aş face faţă şi eu (râde). În liga a cincea mă bag.
- Aţi avut probleme cu accidentările? V-aţi retras repede din fotbal.
- Am avut când m-am şi lăsat. Am făcut o ruptură de „gemeni” la dreptul. Stăteam o lună, iar se rupea. Am suferit accidentarea după ce am revenit din Israel. Am plecat după 1990 şi am stat un an la Zafirim Holon.
- Păcat! Să termini pe locul 7 şi să retrogradezi e strigător la cer! Domnul Copos trebuia să predea echipa mai repede şi nu cred că s-ar fi ajuns la această situaţie. Rapid a mai trecut prin asta, dar suporterii nu meritau suferinţa. E uşor să dai vina pe Copos. A făcut şi lucruri bune în Giuleşti.
- Cum vedeţi viitorul Rapidului?
- Va da faliment, vor înscrie echipa în liga a treia, pe o altă societate. Ori vor cumpăra loc, ori vor fi invitaţi să participe pentru că nu vor fi destule formaţii în competiţie. Cred că în liga a cincea aş face faţă şi eu (râde). În liga a cincea mă bag.
- Aţi avut probleme cu accidentările? V-aţi retras repede din fotbal.
- Am avut când m-am şi lăsat. Am făcut o ruptură de „gemeni” la dreptul. Stăteam o lună, iar se rupea. Am suferit accidentarea după ce am revenit din Israel. Am plecat după 1990 şi am stat un an la Zafirim Holon.
Accidentarea fatală
- Cu ce sumă v-au convins?
- Am luat 25.000 de dolari în Israel.
- Ce aţi făcut cu banii?
- I-am investit la Reşiţa, am luat un magazin „Gospodina”, un spaţiu comercial. Am avut un magazin alimentar.
- Nu a mers?
- Eu eram la Bucureşti, magazinul la Reşiţa. Până la urmă l-am vândut.
- Aţi stat doar un sezon în Israel.
- Am suferit o entorsă de genunchi la stângul şi m-am întors la Rapid. Acasă am făcut o ruptură la „gemeni” (n.r. muşchii gambei), la piciorul drept, de care nu am mai scăpat. Aveam 29 de ani şi am fost nevoit să mă las de fotbal la 30 de ani. M-am dus la doctorul Popescu, de la Spitalul de Urgenţă, care-i tratase înainte pe Orac şi Mihăescu. Cei doi aveau accidentări asemănătoare, tot aşa s-au lăsat şi ei. „Îţi cunosc situaţia. Dacă veneai de la început, îţi coseam muşchiul”, mi-a spus medicul. Stăteam o lună şi, când intram la sprinturi, iar se rupea, apărea fisura. Prima dată am fost la un doctor la Spitalul Militar.
- Am luat 25.000 de dolari în Israel.
- Ce aţi făcut cu banii?
- I-am investit la Reşiţa, am luat un magazin „Gospodina”, un spaţiu comercial. Am avut un magazin alimentar.
- Nu a mers?
- Eu eram la Bucureşti, magazinul la Reşiţa. Până la urmă l-am vândut.
- Aţi stat doar un sezon în Israel.
- Am suferit o entorsă de genunchi la stângul şi m-am întors la Rapid. Acasă am făcut o ruptură la „gemeni” (n.r. muşchii gambei), la piciorul drept, de care nu am mai scăpat. Aveam 29 de ani şi am fost nevoit să mă las de fotbal la 30 de ani. M-am dus la doctorul Popescu, de la Spitalul de Urgenţă, care-i tratase înainte pe Orac şi Mihăescu. Cei doi aveau accidentări asemănătoare, tot aşa s-au lăsat şi ei. „Îţi cunosc situaţia. Dacă veneai de la început, îţi coseam muşchiul”, mi-a spus medicul. Stăteam o lună şi, când intram la sprinturi, iar se rupea, apărea fisura. Prima dată am fost la un doctor la Spitalul Militar.
- Fotbalul nu e numai o afacere. Cum ar trebui să se comporte Rapidul cu fotbaliştii emblematici?
- Federaţia de fotbal ne mai cheamă la meciuri, chiar şi acum la amicalul cu Trinidad Tobago.
- Rapidul v-a invitat la vreun meci de când aţi plecat?
- Rapidul nu a chemat pe nimeni. De asta spun că regret că am rămas când m-a ofertat Victoria.
- Federaţia de fotbal ne mai cheamă la meciuri, chiar şi acum la amicalul cu Trinidad Tobago.
- Rapidul v-a invitat la vreun meci de când aţi plecat?
- Rapidul nu a chemat pe nimeni. De asta spun că regret că am rămas când m-a ofertat Victoria.
GOANŢĂ DESPRE:
Jucătorul pe care l-a admirat: Hagi – „Avea viteză de reacţie. Lovea bine mingea, o făcea pătrată”
Fotbaliştii ce l-au încântat în Giuleşti: „Ion Ion, Liţă Dumitru, Manea”
Transferul la Rapid: „O selecţionată a Seriei a treia a jucat cu Poli Timişoara, care era în Divizia A. La trial au venit Victor Stănculescu, Viorel Kraus, Rică Răducanu, Cornel Drăguşin. S-a terminat 1-1. Nu am înscris, dar am fost remarcat şi am ajuns la Rapid”.
Retrogradarea din 1989: „Am avut şi lotul mai slăbuţ. Poate s-a dorit şi retrogradarea Rapidului, deranjam. Am stat un singur an, venea multă lume. Nu prea aveam adversar. Cum erau Steaua şi Dinamo în Divizia A, aşa eram noi în Divizia B. Îi băteam pe toţi. A fost uşor, am dat vreo 15 goluri”.
Fotbaliştii ce l-au încântat în Giuleşti: „Ion Ion, Liţă Dumitru, Manea”
Transferul la Rapid: „O selecţionată a Seriei a treia a jucat cu Poli Timişoara, care era în Divizia A. La trial au venit Victor Stănculescu, Viorel Kraus, Rică Răducanu, Cornel Drăguşin. S-a terminat 1-1. Nu am înscris, dar am fost remarcat şi am ajuns la Rapid”.
Retrogradarea din 1989: „Am avut şi lotul mai slăbuţ. Poate s-a dorit şi retrogradarea Rapidului, deranjam. Am stat un singur an, venea multă lume. Nu prea aveam adversar. Cum erau Steaua şi Dinamo în Divizia A, aşa eram noi în Divizia B. Îi băteam pe toţi. A fost uşor, am dat vreo 15 goluri”.
CIFRELE LUI GOANŢĂ
37 de goluri în 174 de meciuri a înscris Goanţă pentru Rapid în prima ligă
Două selecţii are Goanţă în Naţională, în partidele amicale cu Israel şi Polonia, când nu a marcat
Două selecţii are Goanţă în Naţională, în partidele amicale cu Israel şi Polonia, când nu a marcat
De ce nu izbutit Goanţă II
Băiatul lui Goanţă, Gabriel (29 de ani), în prezent funcţionar bancar, a jucat mijlocaş în echipa de tineret a Rapidului. „Formaţia s-a desfiinţat şi nu a mai continuat. Dacă l-aş fi dus în străinătate, viitorul său era altfel. Semăna cu mine, dar trebuia să fie mai bătăios”, a spus fostul idol al Giuleştiului. Goanţă mai are şi o fată, Adelina (25 de ani), de profesie farmacist.
Băiatul lui Goanţă, Gabriel (29 de ani), în prezent funcţionar bancar, a jucat mijlocaş în echipa de tineret a Rapidului. „Formaţia s-a desfiinţat şi nu a mai continuat. Dacă l-aş fi dus în străinătate, viitorul său era altfel. Semăna cu mine, dar trebuia să fie mai bătăios”, a spus fostul idol al Giuleştiului. Goanţă mai are şi o fată, Adelina (25 de ani), de profesie farmacist.
Cu autobuzul la probe
La 16 ani, Ion Goanţă juca titular în Divizia C la Metalul Bocşa. „Cluburile erau obligate să folosească un junior în teren. Antrenor era Pojoni, un om deosebit. În 1982 m-am urcat în autobuz şi am mers la Severin să dau o probă de joc. Am intrat în repriza secundă şi le-a plăcut. Am stat şase luni la Severin în liga secundă, apoi am plecat să fac armata la Reşiţa, unde m-am şi transferat”, şi-a prezentat succint bornele dinaintea Rapidului.
La 16 ani, Ion Goanţă juca titular în Divizia C la Metalul Bocşa. „Cluburile erau obligate să folosească un junior în teren. Antrenor era Pojoni, un om deosebit. În 1982 m-am urcat în autobuz şi am mers la Severin să dau o probă de joc. Am intrat în repriza secundă şi le-a plăcut. Am stat şase luni la Severin în liga secundă, apoi am plecat să fac armata la Reşiţa, unde m-am şi transferat”, şi-a prezentat succint bornele dinaintea Rapidului.
Copos l-a dat afară
După ce a fost nevoit să întrerupă la 30 de ani cariera de fotbalist, Ion Goanţă a fost un deceniu antrenor la Centrul de Copii şi Juniori al Rapidului: „Aveam o grupă de copii mici. S-au făcut restructurări. M-a anunţat Răzvan Lucescu, era vicepreşedintele clubului, nu am fost singurul disponibilizat. Copos a decis”. Disponibilizat de Rapid, Goanţă s-a ocupat trei ani de pregătirea fizică a poliţiştilor din Sectorul I, fiind nevoit să plece din cauza restructurărilor. Absolvent al Facultăţii de „Economia Turismului şi Serviciilor”, Goanţă a fost angajat economist la „Cafeneaua Politică” deschisă de primarul Sectorului I, Andrei Chiliman. „Lumea mă ştie, vin şi stăm de vorbă. Eu sunt gazda”. Goanţă are şi o firmă de birotică în apropiere de ASE.
După ce a fost nevoit să întrerupă la 30 de ani cariera de fotbalist, Ion Goanţă a fost un deceniu antrenor la Centrul de Copii şi Juniori al Rapidului: „Aveam o grupă de copii mici. S-au făcut restructurări. M-a anunţat Răzvan Lucescu, era vicepreşedintele clubului, nu am fost singurul disponibilizat. Copos a decis”. Disponibilizat de Rapid, Goanţă s-a ocupat trei ani de pregătirea fizică a poliţiştilor din Sectorul I, fiind nevoit să plece din cauza restructurărilor. Absolvent al Facultăţii de „Economia Turismului şi Serviciilor”, Goanţă a fost angajat economist la „Cafeneaua Politică” deschisă de primarul Sectorului I, Andrei Chiliman. „Lumea mă ştie, vin şi stăm de vorbă. Eu sunt gazda”. Goanţă are şi o firmă de birotică în apropiere de ASE.
Ion Goanţă
Data naşterii: 29.03.1963
Locul naşterii: Bistreţ (jud. Mehedinţi)
Înălţime: 1,72
Post: Mijlocaş ofensiv
A jucat la Drobeta Tr. Severin (1982), CSM Reşiţa (1982-1984), Rapid (1984-1991, 1992-1993), Zafirim Holon (Israel, I, 1991-1992)
Debut în prima ligă: Univ. Craiova-Rapid 1-1 - 2.09.1984
Ultimul meci în prima ligă: Dinamo-Rapid 2-1 – 20.09. 1992
Data naşterii: 29.03.1963
Locul naşterii: Bistreţ (jud. Mehedinţi)
Înălţime: 1,72
Post: Mijlocaş ofensiv
A jucat la Drobeta Tr. Severin (1982), CSM Reşiţa (1982-1984), Rapid (1984-1991, 1992-1993), Zafirim Holon (Israel, I, 1991-1992)
Debut în prima ligă: Univ. Craiova-Rapid 1-1 - 2.09.1984
Ultimul meci în prima ligă: Dinamo-Rapid 2-1 – 20.09. 1992
