In acest peisaj de poveste, Fat-Frumosul Nostru porneste confruntarea de la poalele Giumalaului, o noua fila cu nuante istorice.
Nu departe de raul Moldova, acolo unde cronica lui Grigore Ureche relata deznodamantul tragic al catelei voievodului Dragoș, Rapiduletul infrunta intr-un altfel de clasic, Bucovina din comuna Pojorâta - localitatea cu putin peste 3000 de suflete.
11-le de start al voinicilor din Giulesti a fost urmatorul: Manea – V. Nicolae, Robuste, Grassi, Josl – Moke, Ferran – M. Martin, Jeslinek, I. Popa – Cioablă.
Scenariul clasicului parca devenit etern, dar pentru care iubim neinteles si infinit Rapidul este rescris in minutul 55, cand Cristescu (noi chiar suntem blestemati??) deschide scorul pentru bucovineni.
Voinicii lui Moraru (incep sa cred ca asist la un blat intre conducerile moldovene!) raspund taios prin lovitura libera a lui Grassi (min 57), ocazia imensa a lui Iulian Popa (min 60) si galbenul lui Nicky Vasile.
Semn ca ni se pregateste ceva: 2- 0 pentru Pojorâta. Coman (min 67) ne inscrie intr-o noua poveste de spus nepotilor.
Alaturi de clasicul din secolul trecut cu Sticla Ariesul Turda (n.r.: infrangerea in fara ariesenilor cu 2-1 din finala Cupei Romaniei din 1961).
Pana la final reducem din diferenta prin golul din penalty al lui Iulian Popa.
2-1. Clasic. Punct si de la capat.
La sfarsitul unei saptamani pline mai mult deznadejdi decat de sperante, Rapiduletul deraiaza mistic in gara (daca exista) unui nord indepartat.
Deasupra Giumalaului, Curcubeul Inimilor Noastre ramane la inaltimea locului 1 de pe care visam La Liga. Si la propriul si la figurat.
Te iubim, Rapidule!
