"Era bolnav de ceva vreme.
Nu mai avea mult până să împlinească 60 ani. Cu el, destinul n-a mai avut răbdare.
În noaptea de 16/17 iulie 2011, nu mult după miezul nopții, Ștefan Sameș s-a stins.
Născut la 14 octombrie 1951, în comuna ilfoveană Dobroești (vecină Bucureștiului), Sameș s-a apucat de fotbal în 1965, la centrul juvenil al Stelei.
Cum militarii chiar aveau, pe atunci, echipă, nu ca azi, era greu să prindă rapid lotul de bază.
Așa că, în 1971, se transferă la Universitatea Craiova.
În 28 noiembrie același an, debutează în prima divizie, la Ploiești, 1-1 cu Petrolul.
La cea care va deveni Craiova Maxima se impune, într-o primă mare echipă a ”Științei”, cu Oblemenco, Deselnicu, Mitică Marcu, Țarălungă, Niță, Strâmbeanu, Bădin, Bălan, Velea.
Echipă care în 1973 pierde titlul în conjuncturi nemaivăzute: egalitate la puncte cu Dinamo, dar golaveraj mai slab cu un singur gol!
Inutil de precizat că dinamoviștii au câștigat titlul grație unui blat cu… CFR Cluj (cum se leagă toate!) și profitând de o nenorocită înfrângere a Craiovei la Arad.
Sameș debutează în națională la 18 aprilie 1973, într-un amical cu URSS, 0-2 la Kiev.
Atât de mult crescuse în joc, încât 5teaua l-a vrut înapoi. Și, pentru a-l recupera, l-a dat la schimb, Băniei, pe… Costică Ștefănescu, un alt produs al centrului 5telist care nu se putea impune la gruparea roș-albastră.
La cumpăna anilor ’70-’80, cuplul de fundași centrali al naționalei va fi Sameș – Ștefănescu.
Cei doi vor fi și căpitani ai reprezentativei.
La 5teaua, Sameș va face parte dintr-o generație de excepție, fiind căpitanul acelei echipe.
Cu Vasile Iordache, Vigu, Tudorel Stoica, Liță Dumitru, Puiu Iordănescu, Troi, Costică Zamfir, Marcel Răducanu, Viorel Năstase.
Cucerește două titluri naționale, în 1976 și 1978, și două Cupe ale României, în 1976 și 1979.
Cu aceștia, plus alți fotbaliști mari, gen Dobrin, Dinu, Rică Răducanu, Nunweiller VI, Mircea Lucescu, Dudu Georgescu, Bölöni, Balaci, Ștefănescu și Cămătaru, a fost coleg și la națională. Ratează însă toate calificările posibile, dar pe atunci mergeau doar 16 la Mondiale și patru sau opt la Europene.
Nu ca în ziua de azi, când ajung acolo toți fraierii.
În 1979 este desemnat cel mai bun jucător român al anului.
Într-o perioadă când în fotbalul nostru existau Dobrin, Balaci și aproape toți ceilalți pomeniți mai sus!
Era primul stoper care câștigă acest titlu.
Al doilea va fi Cristi Chivu, în deceniul din urmă, iar al treilea, și ultimul, Chiricheș, în ultimii ani.
Odată cu venirea lui Lucescu sr. pe banca ”tricolorilor”, ”sare” din schemă.
Mai joacă și sub comanda acestuia două partide, în 1982, cu Danemarca și RDG, ambele amicale, și pune punct selecțiilor la națională.
Strânsese 49, evoluând timp de un deceniu (în fiecare an al perioadei 1973-1982) și înscriind 3 goluri (dintre care două, la interval de șapte minute, în meciul România – Iugoslavia 3-2 din 1978, în preliminariile CE!).
5teaua intră și ea în reconstrucție (intră, mai precis, pe drumul ce va duce către noaptea de vis de la Sevilla), și tot 1982 este anul când Sameș părăsește Ghencea. Alege FC Constanța (Farul), unde joacă alături de tânărul debutant Gică Hagi.
În vara lui ’83 pleacă la RAPID, pe atunci o echipă de pluton, abia revenită din B.
Eșalon în care și Sameș ajunge în ’86, la ROVA Roșiori și apoi la Siretul Paşcani.
Se retrage din activitatea de jucător în 1989, la aproape 38 ani!
Imbatabil în jocul aerian (fără a fi foarte înalt, 1,82 m), șuter cum nu mai vezi în ziua de azi, posesorul unei excelente pase lungi, a fost unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului românesc.
Iar pe postul său, cel de stoper, este în top 5, alături de Apolzan, Bumbescu, Andone și Chivu.
După retragere, a fost antrenor acolo unde-și începuse activitatea de jucător, la centrul de copii și juniori al 5telei."
Articol scris de Octavian Stancioiu (sursa: http://www.ripensia-sport-magazin.ro/istoria-fotbalului/stefan-sames-stoperul-anilor-70/)
Pentru cele 58 de meciuri sustinute in tricoul visiniu, vesnic respect, nea Fane!
FzR!!
Dzeu sa te odihneasca!
