Redăm din cartea “De ţi-ar spune poarta mea”, scrisă de George Mihalache.
Locomotiva Bucureşti e actuala Rapid, iar Ştiinţa Timişoara, Poli.
"Vara anului 1951, Timişoara
Locomotiva Bucureşti luptă din răsputeri ca să smulgă un “draw” Ştiinţei Timişoara, după ce, câteva etape consecutiv, gustase numai din agurida înfrângerilor.
În poartă, Valentin Stănescu, după câteva parade spectaculoase, îşi dirijează apărătorii, impulsionându-i cu vocea sa guturală.
– Hai, băieţi, ochii roată. Mai avem puţin!
Dar n-apucă să mântuie ce avea de spus şi, iată, se trezeşte din nou cu atacul timişorean în careu. Dee centrează spre Morja, acesta reia cu capul, iar balonul se prelinge pe plasa exterioară.
Arbitrul Schönbrun fluieră repunerea mingii în joc, iar Tinel Stănescu, bucuros că a scăpat cu faţa curată, intră în poartă şi înalţă plasa cu piciorul ca să primească mingea pe dedesubt din mâna jucătorului de rezervă Cristescu, aflat în spatele buturilor.
Şi deodată, fluierul arbitrului răsună strident.
Schönbrun şi-a schimbat decizia iniţială şi acordă acum gol valabil timişorenilor. Într-un interval de câteva secunde de reflecţie, el nu înţelege cum a putut fi pescuită o minge din plasă, fără să fi intrat în gol?!
Jucătorii ceferişti rămân încremeniţi.
Apoi se năpustesc spre el in corpore, în culmea surescitării.
Valentin Stănescu, martorul nr. 1al fazei, are ochii ieşiţi din orbite.
Chiar şi Fănică Filotte, recunoscut pentru calmul său, protestează de astă dată cu vehemenţă.
Dar arbitrul e o stâncă de neclintit:
– Mingea la centru. Gol valabil, repetă el.
– Morja, spune tu, a fost gol? izbucneşte Valentin Stănescu, plin de patos.
Morja ridică din umeri, stânjenit:
– Eu, ce să mai spun? Voi nu ştiţi? Arbitrul are ultimul… cuvânt!…
Şi a rămas gol valabil!"
FzR!!