Povestea chirurgului care s-a operat singur

Extraordinarul caz uman si profesional al medicului Leonid Rogozov, chirurg aflat intr-o baza antarctica sovietica, care in 1961, in timpul iernii polare, si-a facut singur o operatie de apendicectomie, a fost povestit de fiul acestuia, Vladislav Rogozov, anestezist la Spitalul Universitar Sheffield, Marea Britanie, in numarul de Craciun al revistei "British Medical Journal".

Rogozov avea la acea vreme doar 27 de ani, imbarcat fiind ca singurul medic pe nava Ob, care la inceputul lunii decembrie 1960 l-a debarcat impreuna cu un mic grup de exploratori pe coasta antarctica Astrid Princess, cu sarcina de a pune pe picioare o noua baza sovietica.

Grupul de exploratori s-a pus serios pe treaba, astfel ca pana in luna februarie noua baza Novolazarevskaya era gata.

Tocmai la tanc pentru teribila iarna antarctica, cu furtuni de zapada, inghet extrem si intuneric, oamenii urmand a fi complet izolati de restul lunii pana in luna decembrie a anului urmator.

Dupa cum a reiesit din jurnalul sa, in luna aprilie Rogozov a inceput sa se simta rau.

Stari de greata, slabiciune, dureri abdominale si febra de 37.5 °C. La sfarsitul aceleiasi luni, dandu-si seama ca sufera de apendicita, tanarul chirurg isi va prescrie mai intai un tratament cu antibiotice, dar starea i se va inrautati rapid.

In mintea lui de medic, curand va incolti unica solutie pentru a-si salva viata, inainte sa survina perforatia considerata iminenta: sa se opereze singur de apendicita.

A fost prima oara (si poate ultima, cel putin pana in prezent) in istoria Medicinei, cand un chirug si-a facut siesi o astfel de operatie.

A existat un soi de precedent, in 1921, pus in practica de un medic pe nume Kane, dar in realitate a fost vorba de o interventie doar initiata de pacient, si dusa la bun sfarsit de asistentii acestuia.

Rogozov a trebuit insa sa faca totul singur.

A decis sa se opereze fara manusi, intrucat chiar si alegandu-si o pozitie semi-asezata pentru a putea vedea ceea ce face, tot stia ca va trebui sa se orienteze mai ales prin simtul tactil.
Dupa patru zile in care va continua tratamentul cu antibiotice, intestinul sau va reincepe sa functioneze.

Dupa alte doua saptamani de la interventie, odata firele scoase, complet refacut, Rogozov se va intoarce la lucru.

"Nu mi-am permis sa ma gandesc la nimic altceva decat la ceea ce trebuia sa fac.

Era necesar sa ma inarmez cu curaj si sa strang din dinti", va scrie chirurgul in jurnalul lui.

 

sursa: descopera.ro

 

Rapiduletului nostru, ii mai ramane dupa decizia de ieri, sansa unei astfel de auto-interventii.

Prin care sa se vindece de piratii ce au inlocuit visiniul cu negrul, corsicanii fideli doar bannerelor publicitare, de toti aceia ce au murdarit sarbatorarea Rapidului la 91 ani si de argumentele bolnave ale celor care inca mai cred ca forta NOASTRA poate fi pe mai multe voci.

Aceaste afectiuni au imbolnavit Rapidul.

Suferind si aflat in cel mai greu moment al istoriei sale, Rapidul trebuie sa se ridice.

Fat-Frumos-ul fotbalului romanesc a dovedit intotdeauna ca in spatele tuturor deznadejdilor s-au aflat cele mai neinchipuite trairi.

Dupa aceasta auto-interventie si castigarea identitatii, Rapidul trebuie sa stranga parinteste la pieptul sau pe toti cei cu suflet de copil.

Avem datoria aceasta, noi cei din triuna sau peluza, cel putin din respect pentru nea Mincea.

Care ne-a lasat mostenire cel mai frumos Rapid.

Avem datoria de a ne incredinta istoria si povestile Rapidului doar celor bine intentionati.

Avem datoria sa nu mai injuram. Pe nimeni.

Pentru ca drumul ar duce tot aici.

 

Operatia chirurgului Leonid Rogozov a reusit, cum reusita Rapidului nu este decat o chestiune de timp.

Peste 3 ani ne vom bucura cu totii de un Rapid frumos si curat, puternic si cu o galerie de temut.

Un Rapid evoluand pe cel mai frumos stadion din tara.

 

Pana atunci lasam in urma un fotbal tot mai sarac, condus de hotii drepturilor tv, de cei pentru care tocmai dreptul sportiv si mandria nationala nu conteaza.

 

Un fotbal ajuns dupa rezultatele de aseara (n.r. Gent - Viitorul 5-0) sub nivelul mediocritatii, amagit de declaratia halucinanta a Regelui din Regatul Omeniei:

"Scorul nu este prea dur, dar daca stii sa folosesti astfel de momente, poti sa cresti pe viitor."

 

Va dorim succes si mai multa grija pentru fotbal si simboluri nationale.

Daca mai exista.

 

Povestea Noastra merge mai departe.

Trebuie doar sa urmam exemplul bravului chirurg: sa ne inarmam cu curaj si sa strangem din dinti!

 

Iar apoi sa sarbatorim biruinta prin puterea exemplului.

 

FzR!!

Ceva ce nu s-a mai întâmplat de 70 de ani

"Dacă mi se dă dreptul, am și eu o idee fixă: nu discut meciurile europene cu tur-retur decât după cele 180 de minute plus prelungirile regulamentare.

Așa încât din cele două de marți și miercuri, cu acele egaluri simetrice ca scor, dar asimetrice în satisfacții, rețin două afirmații cât de cât semnificative.

Una a lui Stoichiță: „Sparta, cu lipsurile ei, a cam jucat pentru noi…”, a doua a lui Șumudică: „Nu m-ar deranja să pierdem cu 3-0, dar să jucăm fotbal”.

Amândouă pot scandaliza, dar într-o ierarhie a anormalităților sunt fleacuri față de scandalul cu care a început acest campionat național 2016-2017.

O scriu fără umor, cum nu-mi stă în pix și în caracter: nu am mai trăit așa ceva în ultimii 70 de ani, de când s-a reluat, în 1947, campionatul României – întrerupt din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, între 1942-1946.

Asta ca să ne fixăm în timp.

De 70 de ani nu a existat un campionat în care din prima etapă nu se știe cine cu cine joacă și care sunt „participantele la întrecere”, ca să folosesc un termen pașnic de pe atunci, astăzi perfect amuzant, dacă mai e loc de amuzament.

Nu e.

Nu e loc de amuzament când din prima etapă, adică din capul locului bine bătut, nu se știe dacă vor juca în cele 26 de etape Rapid sau Timișoara sau cine știe care alte echipe luate la bani mărunți sau negri de DNA.

Ați observat că DNA corespunde în Românește prescurtării cuvântului „doamnă” pe toate adresele poștale?

Dacă acest joc al inițialelor ține de o inconștiență nevinovată a limbii noastre materne, ceea ce se întâmplă și se va întâmpla în acest campionat ține de inconștiența actualilor și foștilor responsabili de soarta fotbalului nostru.

Goana lor după nevinovăție e detestabilă.

Adusă la zi, numai o inconștiență impecabilă putea „concepe” ca să înlocuiești un Rapid aflat în agonie financiară cu o Timișoară penalizată cu 14 puncte, practic condamnată la retrogradare.

Să nu mă întrebe nimeni cu cine țin, al cui sunt… țin și cu Giuleștii și cu Poli pentru că în fond sunt al Progresului, fie el acela cândva Finanțe-Bănci, ca să îmi permit și o blajină ironie.

Pe cine nu-l așteaptă soarta lui?

Nu demult m-a sunat domnul Căltuț, istoricul clubului, să mă vestească cum am pierdut barajul la Malu… „rămânem în liga a patra” mi-a șoptit abătut, iar ieri am văzut titrat la Digi „Rapid în liga a cincea!?”.

Și fiindcă așa cum zice însuși Shakespare, nefericirile vin în galop, Gazeta de joi anunța că se dărâmă Giuleștiul, iar cu o noapte înainte Pancu, Pancone al nostru, se retrăgea din fotbal.

Îndrăznește cineva, cineva cu bani bineînțeles, să îmi propună „o schimbare de discurs”?

E cea mai recentă noutate.

Nu mai avem umor.

Suntem într-o țară tristă plină de sonor."

 

Radu Cosasu

 

FzR!!

Draga Rapid.....

"Draga Rapid,

 

M-am decis sa urc din mers in vagoanele tale visinii in urma cu un an de zile, carand in spate un rucsac plin de vise.

Am reusit sa-ti schimbam impreuna directia si la un moment dat, eu si cei care s-au urcat alaturi de mine in vagoane am sperat ca vom putea urla de fericire ca Rapid este in sfarsit pe drumul cel bun.

Si totusi cineva a schimbat macazul.

Acum te-ai intors din drum si te indrepti cu o viteza si mai ametitoare spre acelasi dezastru. Ar fi multe de spus... Intotdeauna e mai mult de spus.

Astazi am coborat.... Cu privirea in jos dar cu capul sus... Ma simt obosit si rememorez prima intalnire cu aceasta zona de imaginile lui Raducanu, Lupescu, Manea, Motroc, Dan Coe, Neagu, Nichi Dumitriu... Sau de vocile a mii de rapidisti. Astazi nu mai canta nimeni nu mai au forta sa spuna ceva....

De ce inca un club urias a intrat in aceea zona de nepasare superioara pe care se intemeiaza din pacate parca toate esecurile din fotbalul nostru?

Toata tristetea care ma incearca nu ma face mai slab, nici mai puternic.

Doar uman! Si uneori e atat de greu sa fii om si sa nu poti schimba nimic.

 

Nu regret nici o secunda ca am luptat pentru tine in acest moment greu al existentei tale.

Nu regret nimic din aceasta aventura comuna pentru ca a fost o onoare sa fac parte din ea.

 

P.S Vreau sa multumesc tuturor suporterilor acestui club pentru ca au reusit sa treaca peste orice si sa lupte alaturi de noi, pentru istoria si numelui clubului Rapid Bucuresti.

Dragi prieteni am muncit aproape gratis, dar am facut-o cu entuziasm si pasiune pentru aceste culori, pentru fotbal, pentru voi oameni minunati care va adunati alaturi de echipa la fiecare meci.

Am luptat ca Rapid sa existe!

Am tras de fiecare jucator in parte, am reusit sa-i conving sa nu plece chiar si atunci cand normalitatea trebuia sa-i impinga spre o despartire fireasca.

Am strans acest grup fantastic langa mine in speranta ca Rapid nu va muri si le multumesc ca au fost alaturi de mine neconditionat.

Regret nespus ceea ce se intampla, regret ca fotbalul romanesc pierde inca o echipa de traditie cu o istorie incredibila.

Am fost capitan atat timp cat am fost fotbalist si m-am simtit responsabil.

In calitate de antrenor ma simt si mai responsabil si am considerat ca e normal sa raman pana la final.

Am decis sa plec ultimul pentru ca asta am simtit...

Dar nu am sa o fac inainte sa va multumesc pentru tot.

Stiu cata durere zace in fiecare dintre voi, va cunosc fidelitatea oarba si sunt convins ca nimic nu poate schimba acest sentiment de neputinta si fustrare.

Nu am cum sa va impac inimile si nici nu am sa incerc.

Doar sa va multumesc.

 

Dan Alexa" 

 

Si NOI iti multumim pentru primul gol romanesc de pe National Arena, spiritul aprig din derby-uri, promovare, dar mai ales pentru dragostea pentru tot ce inseamna si va insemna Rapid.

Cu astfel de oameni Rapid NU are cum sa dispara.

Doar va intarzia putin.

 

Te asteptam din nou in Giulesti.

Cand NOI vom canta pentru un RAPID mai intelept, mai frumos si mai puternic.

 

Cu dor,

 

2avr3ntiu

 

FzR!!

In loc de epilog.......





In lumea buna a fotbalului se spune ca daca-ti platesti taxele, nu are rost sa te gandesti la retragere:

Inclusiv dupa experienta nefasta de aseara, managerii cluburilor au inteles ca nu are niciun sens inregimentarea lui Evra la niciun fel de disciplina sportiva:

Tot aseara a fost decriptat (dintr-o eroare a organizatorilor sau primaritei Firea) ritualul islandezilor...

acesta a fost folosit pentru a alunga sau chiar ucide moliile ce au invadat Franta pe intreaga perioada a turneului european:

 

Si pentru a da Cezarului ce este al Cezarului, va las in compania titlurilor de ziare din Portugalia, noua Regina a Europei:

 



Felicitari, Portugalia!

Multumim, Franta!

 

FzR!!

Sozinho contra Todos

In nu mai putin de 95 ani de existenta Selecção Nacional a fost mereu Cenusareasa fotbalului Mondial.

Pana si echipele conduse de Eusebio sau Figo au trebuit sa se multumeasca cel mult cu titlurile de vice-campioana.

In schimb, precum Rapidul, jocul si spiritul lor nu a incetat sa farmece generatii de suporteri, dincolo de cupe si flori, lusitanii fiind incoronati cu titlul onorific de "brazilienii Europei".

Adica placerea de a juca, spera si visa.

Aseara Portugaliei totul, dar absolut totul ii era potrivinic.

Cu un lot modest fata de cele anterioare, condus de ratusca cea urata Fernando Santos, in fata unui stadion potrivnic si fara a impresiona prin "ploaia de goluri" sau spectaculozitate, Selecção a dat o lectie de organizare extraordinara, culminand prin sacrificiul urias al fotbalistilor sai.

Precum intr-un scenariu cinematografic, aveam sa revedem lacrimile de durere ale lui Ronaldo din 2004.

De data aceasta dupa intrarea intentionata a lui  Payet.

Iar meciul pentru Ronaldo, asteptat cu siguranta de pe vremea junioratului, avea sa se termine in minutul 25.



Vinovatul de serviciu a fost identificat imediat pe retelele de socializare:

 

A fost momentul ce a trezit in cei 23 de eroi prezenti pe parcursul partidei, forta de a schimba neputinta pe vointa si dorinta de a rescrie scenariul povestei Cenusaresei fotbalului. 

De la fundasul central Jose Fonte care in 2010 juca in liga a 3-a engleza, Renato Sanches cel mai tanar debutant, goalkeeper-ul Rui Patrício ( in acte Santos Patrício semn ca Sf. Petru a lasat pe maini bune cheile Raiului) si pana la Ricardo Quaresma, talentul risipit ajuns la 32 de ani ce are tatuate sub ochiul drept două lacrimi ”câte una pentru fiecare apropiat pierdut", toti pana la unul au crezut ca pot schimba lacrimile de durere ale lui Ronaldo in unele ale bucuriei.

Matuidi il calca Nani, Pepe este faultat de Sissoko, ratarilor imense ale lui Griezmann, Coman ( milimetric peste transversala'), Giroud, torpila lui Sissoko si bara din 92' a lui Gignac

aveam (subsemnatul impreuna cu Selecção) sa le raspundem prin foarfeca laterala a lui Quaresma (80'):

Quaresma bineinteles sutand la indicatiile subsemnatului, ajuns intre timp coordonator de joc in autobaza sticlelor de bere uitate pe gazonul sufrageriei.

Pe marginea de la I-a, Cristiano si ratusca cea urata traduceau baietilor din teren, indicatiile mele :

Prelungirile aveau sa ma lase fara lumina in sufragerie.

Simultan cu Eder (108') care stinge lumina pe ”Stade de France”

smulg si eu lustra din tavan pentru a o arunca in fata blocului.

Gandesc ca daca noua putere europeana devine Portugalia, lumina de pe da Luz va umple sufletul si sufrageria subsemnatului.

 

PORTUGALIA CAMPIOANA!!

 

 "Am fost simpli ca porumbeii şi înţelepţi ca şerpii".
Aşa a caracterizat selecţionerul Portugaliei, Fernando Santos, citand un verset din Biblie.

Tot aseara Giulesti-ul a strans in jurul sau doar aproximativ 1000 de suporteri.
Glasul lor pe 3 voci, deznadejdea si tristetea apasatoare a facut ca protestul sa se incheie putin dupa o ora.
Dovada faptului ca suntem singuri si din pacate impotriva noastra.
Cum insa anul acesta este unul al Minunilor, pe noi cei mai pedepsiti suporteri, dar care nu vom inceta niciodata sa speram, nu ne va mira daca si dupa ultima bataie a ceasului al 12-lea, dovleacul Cenusaresei va ramane caleasca fie ea doar suflata cu aur.
Important este sa existam, visam si sa credem.

Iar de toate acestea sa se faca vinovata doar Iubirea.

Doamne-ajuta!

FzR!!

Egoistul

La finalul meciului cu Altetico, Cristiano castiga din nou Liga Campionilor, iar din tribuna coboara un personaj si il imbratiseaza.

Acesta este Albert Frantau, iar povestea prieteniei dintre cei doi a fost lamurita chiar de catre Cristiano, intr-un interviu mai vechi din presa.

La juniori, in cadrul unui meci scoala, scouterii de la Academia lui Sporting au fost prezenti la meci. Mesajul lor a fost clar : "Cine inscrie cele mai multe goluri, vine cu noi la Academie!".

Ronaldo continua povestea: "Am castigat meciul cu 3-0. Eu am marcat primul gol, apoi Albert a marcat cu o lovitura spectaculoasa de cap. Golul 3 insa ne-a surprins pe toti: Albert a driblat portarul si a ramas cu poarta goala,insa a pasat la mine si eu am finalizat. Dupa meci m-am dus la el si am intrebat "De ce?". El a raspuns "Pentru ca esti mai bun ca mine". Asa am ajuns eu la Sporting".

Povestea nu se opreste aici; ziaristii l-au cautat pe Albert si l-au vizitat la locuinta sa. O casa frumoasa, impozanta, si o masina luxoasa in fata casei. Stupoare insa, au aflat ca Albert este momentan somer, si mod logic l-au intrebat cum de si-a permis toate lucrurile pe care le are.

Acesta a raspuns cu mandrie "Sunt de la Ronaldo!".

Ronaldo, egoistul....Ronaldo, individualistul...

FzR!!!

Peter Pan

Peter Pan sau „Băiețelul care a refuzat să crească” este personajul care-si petrece copilăria eternă pe mica insulă ,,Tara de Nicaieri” ca lider al grupării „Baietii pierduti”, cunoscând personaje fictive ca sirene, pirati, zane, corsicani sau patroni.

Micutul nostru ramane simbolul copilariei eterne si al refuzului de a deveni adult.

Dupa o zi pierduta imaginar la Tribunalul Bucuresti din ,,Tara de Nicaieri”, canapeaua mea pare neincapatoare.

In ea stau inghesuite grijile visinii ale celor 93 de ani, ceva doze goale, frunze de bonsai si multe sperante.

De fapt cele din urma, mereu dintai, ma determina sa raman pe parchet.
Niciodata in genunchi insa.

Pe vis-a-vis admir Velodrome-ul si numar spectatorii.

60.000 fix.

Mai desfac o bere.

In teren Mannschaft-ul si selectionata gazda fac o propaganda buna fotbalului:

Surpriza primul act vine din partea lui Griezmann (45'), acest Peter Pan al francezilor.

Gandul ca in urma cu aproape 4 ani Federatia il suspenda de la nationala pentru nu mai putin de 14 ani ma face sa cred ca deznadejdea trebuie tratata cu dispret, iar increderea nu trebuie sa te paraseasca niciodata.

Nu-i plangeam pe nemti. Tot la Rapiduletul drag ma refeream...

Pauza de hidratare. A cata oare?

Actul 2 ma convinge pe deplin in privinta castigatoarei:

Comut repede canalul pe o emisiune de analiza financiara referitoare la efectele devastatoare ale Bere-exitului.
Hic!
Pericolul trece, revin in tribune.
Cam tarziu.Sirena plecase....
Ajunsi in minutul 72 aveam sa ne aducem aminte gratie lui Neuer de "boxeaza Tatarasanu", care respinge gresit in fata careului, iar micutul Peter Pan recidiveaza.

Franta se califica in finala EURO 2016 si va juca pentru trofeu impotriva Portugaliei lui Ronaldo.

Va fi reeditarea duelului Ronaldo - Griezmann din finala Ligii campionilor dintre Real si Atletico si sansa micutului de Poveste pentru a se revansa.

Povestea spune ca atunci cand micutul a intalnit Iubirea, sentimentul minunat l-a facut sa afirme:

"A trăi ar fi o aventură grozav de importantă!"

Pentru noi rapidistii cea mai importanta ramane Iubirea.

Iar prin povestea lui Peter Pan aveam sa aflam ca viata este cea mai grozava aventura.

Suntem convinsi ca Povestea Noastra merge mai departe, pentru ca Rapiduletul ne-a fermecat mai tare exact atunci cand totul ne-a parut deznadajduit.

Trebuie doar sa avem grija ca pe viitor sa evitam personaje fictive ca sirene, pirati, zane, corsicani sau pseudo-patroni.

 

FzR!!

 

 

 

Paris in Tara Minunilor

Portugalia sau Tara Minunilor ( País das Maravilhas dupa niste beri), inseamna intr-o ordine aleatorie: podul imaginar dintre Brazilia si Europa, minunea de la Fatima, tarisoara care da limba oficiala in Angola, Brazilia,Capul Verde, Guineea-Bissau, Mozambic, navigatorul Vasco da Gama, dansul fado, traditionala bacalhau si fotbalul (Eusebio, Rui Costa, Deco, Luis Figo sau Ronaldo).

Portugalia lui Cristiano Ronaldo insemna magia de a accede in 3 randuri in faza semifinalelor, dar si neputinta de a infrange vointa Zeilor din Olimp.

 

Daca tot suntem nascuti in zodia minunilor, va marturisesc sincer ca berile din acest sezon s-au dovedit tratamentele cele mai eficace pentru atat pentru jucatori (Motanul Stancu disparut prematur de pe podimul golgeterilor) sau antrenorul Monte Cristo:

Capat incredere si-mi spun ca pana la finala de duminica voi ajunge sa trec pe langa mine in oglinda, fara a ma mai recunoaste.

Asa tanar, frumos, de succes si neinsurat.

Pe extrema stanga a tererenului de joc, ce face jonctiunea intre frigider si canapea, vocea islandezei ma trezeste din visare.

Pe micul (doar sunt un tip modest, nu?) ecran vad stirea referitoare la aterizarea lotului Islandei,

iar in timpul promo-ului european mai subtilizez o bere.

Exact de sub nasul lui Vociverenssen.

PsssSt!

Chiar daca astazi am avut proba de mate la bac, realizez faptul ca exercitiul cel mai dificil imi pare sa numar dozele goale.

Nu ma ingrijoreaza faptul, pentru ca in fiecare dimineata aceeasi Vociverenssen nu uita sa-mi comunice, alaturi de cuantumul amenzii, cantitatea exacta consumata.

Portugalia - Tara Galilor





Razboiul celor doua stele din teren a starnit interes major pentru intreaga suflare a familiei mele.

Zis si facut, ma asez din nou singur pe canapea pentru intonarea imnurilor.

Sigur ca nu-mi reuseste nici macar unul, iar pana la primul fluier remarc momentul vietii pentru "copilul de mingi":

 

Incrancenarea celor doua forte din teren avea sa fie intrerupta de saltul halucinant din minutul 49 al lui Ronaldo de pana la 2,65 metri si lovitura de cap de peste 70 km/h:

Cu peste 85 km/h, deci mai putin de 5 secunde imi trebuiesc pentru a inlocui doza goala cu una noua si rece.

Nu resesc sa ingrop bine doza sub bonsaiul dezgolit saptamanile trecute, ca reusita lui Nani la doar 3 minute distanta de momentul lui Ronaldo, ma convinge ca asist la o noua minune:

 

Portugalia invinge pentru prima data in 90 de minute de joc si este prima finalista a turneului. 

 

Portugalia - Tara Galilor 2-0

 

Paris-ul este ultima destinatie din Tara Minunilor.

Precum RAPID, Portugalia dovedeste inca o data faptul ca nu obisnuieste sa opreasca in gari mici.

Iar Minunile nu sunt intamplatoare.

In spatele lor sunt sacrificii, sperante, iubiri si povesti frumoase. 

Sa nu ne miram asadar daca lacrimile lui Ronaldo dupa finala din 2004 se vor transforma in unele ale bucuriei.

 

FzR!!



“Stiti cat de mult iubim fotbalul in Islanda?"

Azi are 37 de ani, joaca fotbal in continuare, la Molde. Parca il stim de o viata. E cel mai mare fotbalist pe care Islanda l-a dat vreodata. A inceput sa joace in 1993 si nu s-a mai oprit. A fost alaturi de Ronaldo la PSV, a fost la Chelsea, Barcelona, Monaco, Tottenham. A marcat peste 100 de goluri si a fost liderul care a inspirat o generatie colosala a Islandei la Europeanul din Franta.

“Nu m-am facut fotbalist pentru ca tata era fotbalist, dar da, este ceva in gene, m-am nascut cu asta in sange. Mi-am dat seama de asta din prima zi in care am vazut mingea de fotbal. Stiam de la 3 ani ca voi fi fotbalist. Era natural sa fie asa, eram obsedat dupa fotbal. Am crescut intr-un mediu in care toti prietenii mei erau cu fotbalul.”, povesteste Eidur Gudjohnsen pentru FourFourTwo.

Fiul lui Arnor Gudjohnsen, Eidur a reusit sa intre in istorie, dupa ce si-a inlocuit tatal intr-un meci la nationala, in 1996, intr-un meci cu Estonia. Dar ei intrasera deja in istoria tarii. Pentru ca Arnor era mandria nationala, a ajuns o exceptie de la regula celebra cu „Son”. Adica, pentru ca era iubit si adulat, i s-a permis sa-i lase baiatului sau, Eidur, acelasi nume de familie pe care il avea el. De asta tribunele strigau „Eidur Gudjohnsen” si nu „Eidur Arnorson” cum ar fi fost firesc in Islanda. Tare, nu?

“E incredibil cand ma gandesc ca am jucat in acelasi meci cu tatal meu. Faptul ca am fost introdus chiar in locul sau a fost un lucru mare. M-a sarutat pe obraz cand m-am apropiat de el. Era mai emotionat decat mine.”

Fara Gudjohnsen, dar cu o generatie absolut incantatoare, Islanda scrie istorie la acest European, calificandu-se dintr-o grupa cu Austria, Portugalia si Ungaria si reusind sa prinda sferturile de finala, eliminand pe drum Anglia, cu 2-1.

“E o realizare incredibila ce face Islanda. Sunt 15.000 de fani in Franta, 5% din populati tarii. Asta este dragostea de fotbal in Islanda. Sunt atat de mici, e o tara fara criminalitate, vara copiii pot sta afara aproape toata noaptea. Daca esti nebun dupa fotbal poti juca pana apune soarele. Doar ca in Islanda nu apune”

Internetul e plin de glume, dar parca asta vorbeste mai mult despre un adevar uimitor. In timp ce multi se plang de “aria de selectie”, Islanda si-a pescuit o nationala la… copca.

Procesul de selectie?

 

Drumul Islandei s-a oprit aseara, dupa ce Franta a anesteziat-o. Scorul a fost 5-2 pentru francezi, dar nimeni n-o sa-si aminteasca asta vreodata. Toti vor vorbi despre cum Islanda a uimit lumea in 2016.

Felicitari, Islanda!

Si respect pentru „12”-le tau!

FzR!!

sursa: eusunt12.ro

Ragnarök

In mitologia nordica Ragnarök, inseamna soarta finală a Zeilor in drumul lor catre moarte.

Conform baladelor și a poeziilor popoarelor nordice, se cunoaste exact cine cu cine se va lupta și care va fi soarta participanților la această bătălie finala.
Probabil va intrebati care este rostul acestui context sau mai rau daca nu cumva soarele (la doza!) l-a invins pe subsemnatul. 
Scopul este de a intelege cum o tarisoara uitata de catre Zei in nordul indepartat a reusit sa cucereasca prin spirit, farmec si simplitate intreaga suflare mondiala.
"HU! HU!"
Pana si acest indemn, fara nicio tangenta cu manifestarile clasice ale europenilor, inseamna dupa spusele unui fan islandez:
"Vikingii foloseau acest ritual pentru a stabili ritmul în care vâsleau.
Aşa spune legenda.
Aşa facem şi noi acum: noi strigăm şi ei vâslesc pentru noi".
Si au vaslit pana in sferturi.
Sustinuti de o intreaga familie cat un popor, condus de insusi al lor conducator (n.r. presedintele Islandei):

 

Avand sa aflam (si vom uita cu siguranta foarte repede!) ce inseamna cu adevarat "lucrul bine facut".
Batalia lor finala contra echipei gazde a insemnat cea mai frumoasa victorie a celor mai frumosi suporteri.
In privirea carora s-a putut citi cu usurinta bucuria ca sunt iubiti si admirati.
Parca acceptandu-si sfarsitul pentru a intra glorios in Legenda, prima repriza a semanat cu un dezastru:

Giroud, Pogba,Payet si Griezmann trimitand la cabine corabia vikingilor dupa un cutremurator 4-0:



Simpatia mondiala nu a intarziat sa apara:

Scorul reprizei a 2-a a fost 2-1 in favoarea nordicilor ( Sightorsson si Bjarnasson / Giroud).

Se spune că după Ragnarok un nou pământ va răsări, verde, frumos și îmbelșugat.
Legenda nordica spune ca lupul Skoll care a înghițit-o pe Sunna va da naștere unei fecioare la fel de frumoase ca zeița.

Aceasta va continua drumul pe care l-a urmat Sunna pe cer. Astfel, un nou soare va răsări.

Fermecati de aceasta legenda nordica, cu siguranta nu ne ramane decat sa asteptam increzatori o noua renastere, ca un nou rasarit de soare.

Iar marea familie a suporterilor sa-si incurajeze favoritii pentru a vasli spre taramuri de Poveste.
 

"HU! HU!!"

 

FzR!!!

 

WIN de BORDEAUX

Meciurile Italiei mi-au provocat dintotdeauna trairile dintre cele mai placute. 

De la parcursul incredibil al squadrei azzurra din '82, pana la provocarea de acum un deceniu a lui Materazzi, ginta latina vesnic trezita in subsemnatul, m-a facut intotdeauna sa rostesc "io sono 12!".

Rasfoind printre notitele lui Bearzot si Lippi, mi-am inventariat RAPID primul unsprezece, in frigiderul din care am scos (pe scara blocului!) complice ciorba de dovlecei si nu stiu ce tocanita gatita peste zi. 

Nu de mine!

Bun-inteles ca nu am intonat imnul cu ochii inchisi. 

De teama ca razbunarea bucataresei sa ma lase fara titularii de pe foaia de joc.

Fluierul lui Victoras (Kassai ) a pornit iuresul in sufrageria transformata ad-hoc in Nouveau Stade de Bordeaux.

In teren remarc doar incrancenarea a doua echipe ce-si pun in aplicare planurile tactice dincolo de limitele fair-play-ului:

Boateng ii muta la spate nasul lui Eder,

iar Chiellini il composteaza pe  Khedira. 

Khedira este inlocuit de Bastian Schweinsteiger care preia banderola de capitan. 

Renunt la tricou, desfac a 3-a bere. Pssstt!

Bestia asta de Schweinsteiger isi intra repede in rolul de capetenie, îl lansează excelent pe Gomez, Mario lasă mingea la Muller, care-l evită pe Chiellini şi şutează cu stângul la colţul lung. 

Buffon e bătut, dar Florica (n.r. Florenzi) printr-o intervenţie incredibilă, respinge in afara spatiului de joc.

Din afara spatiului de joc remarc in cadrul usii de la intrare re-intoarcerea oalei cu ciorba. 

Din spatele careia se aud bombanituri surde. 

Probabil in islandeza.

Ma scufund in cea de-a 4-a doza de bere. 
Pericolul trece.

Pana in minutul 65 cand Nesuferit Ozil primeste o centrare de la Hector si reia in poarta lui Buffon. 
1-0!
Italienii sunt obligati sa schimbe registrul tactic. 

Iar eu sa astept schimbarea garzii din fata frigiderului. Arestez de data aceasta un Steiner, la sticla de sticla (naturlich!): 

Merkel-ul casei imi zambeste. 
Semn ca a uitat incidentul cu ciorba de dovlecei.

Berea bruna din teren (n.r. Boateng), mai atent la al proteja pe Chiellini, decat la euforia subsemnatului, face un hent incredibil ce starneste inventivitatea retelelor de socializare:

Bonucci (78'), fundasul lui Juventus, executa perfect, in stil de mare atacant, lovitura de la 11 metri si inscrie. 

Delirul reusitei ma face sa ma iau si eu de mamele nemtilor, dupa ce ziarele lor ne-au amenintat toata ziua, ca noi italienii nu avem nicio sansa:

Italienii inchid jocul. 
Eu lumina din sufragerie. 
Iar pana la finalul celor 120 minute nu se mai intampla nimic:

Ma pregatesc de loviturile de pedeapsa.

Insurubez o doza la lustra si mai beau un bec. 

1-2 Insigne trage în stânga lui Neuer şi înscrie. Bate Kroos

2-2: Buffon ghiceşte colţul, dar Kroos trage în plasa laterală şi egalează.

2-2: Incredibil! Zaza, incercand o brasoveanca sau ceva pasi invatati "la fara frecventa" trage peste poartă!

Recuperez mingea din spatele blocului. 
Mai beau o lustra.

2-2:: Muller bate execrabil, Buffon ghiceşte colţul şi respinge.

2-3: Barzagli înscrie cu un şut pe centrul porţii. 
Ma barzagli si eu. De la bere sau de la pateuri?

2-3: BARĂ OZIL! Inca o bere pentru subsemnatul!! 
Aud huiduielile din dormitor.

2-3:  Grazziano Pelle trage pe lângă poartă. 
Neuer nu a apărat încă niciun penalty. 
Eu iau apararea ultimelor doze ramase, undeva dupa cratita de tocanita.

3-3: : Draxler execută hotărât şi scorul e din nou egal. Plonjonul meu se dovedeste la fel de inutil. 

3-3:  Bonucci bate în dreapta lui Neuer, iar portarul lui Bayern apără. 
"Orgolios neamtul", imi zic!

3-4:  Giaccherini execută calm, îl învinge pe Neuer cu un şut pe centru, iar Squadra Azzurra e în avantaj. 
Presiunea e pe Hummels! 
Si pe mine. 
Inchid televizorul sa nu pierd nimic si fug la buda. 
Trag apa si raman in mana cu cateva crengi din bonsai-ul, candva mandria casei.

4-4:  Buffon ghiceşte colţul, dar Hummels bate mult prea bine şi restabileşte egalitatea.

4-5: Parolo trage violent, tot pe centru, şi înscrie. 
De pe hol aud o japoneza care trancane ceva de genul: "vai, bonsai....saturat...Sadiku!". 
Mai desfac o bere, nervos ca din cauza lu' Sadiku ala am ratat calificarea.

5-5: : Kimmich bate exemplar în plasa laterală.

5-6: De Sciglio bate în bară, dar are noroc şi mingea intră în poartă.

6-6: Executa balerinul Boateng, care bate insa fără greşeală, în plasa laterală.

6-6: Darmian bate slab, 
Neuer apără şi Germania are şansa unei victorii istorice. Bate Hector!

7-6: GOOOOOOOOOOL! 

Hector bate în stânga, 
Buffon ghiceşte din nou colţul, dar mingea trece pe sub goalkeeper-ul italian şi intră în poartă!

Germania e în semifinale!

Lacrimile lui Buffon, acest vin de Bordeaux, provoaca cutremurul sufletelor noastre. 

Indiferent daca vorbim de lacrimile unui campion sau ale unui suporter, respectul trebuie sa ramana acelasi.

In spatele acestor emotii se afla sacrificii si povestile multora ce nu au reusit sa-si inalte visul pana atat de departe.

Capat putin curaj si-mi spun ca daca Rapiduletul ar avea bani cat rapidistii emotii si trairi, cu siguranta am fi din nou amendati. 
De data aceasta din cauza nerespectarii fair-play-ului financiar.

Rasuflu usurat, iar cu sufletul plin de bucuria provocata de victoria impotriva celor de la Viitorul Domnesti adorm...

FzR!!!