Belgienii lui Marc Wilmots deschid scorul prin sutul superb a lui Radja Nainggolan (13'). Golania "dracilor rosii" porneste fiesta in dormitorul meu.
Imi bag degetele in priza si instant capat look-ul lui Witsel. Prin fata dormitorului trece sotia. Fara a ma mai recunoaste.
In teren, sub o ploaie teribila, e-galezii restabilesc echilibrul prin Ashley Williams iar la cabine se intra cu 1-1.
Repriza a 2-a aduce minunea in dreptul celei mai mici tari ramase la acest turneu: galezii inscriu prin atacantul fara contract Robson-Kanu si apoi prin Sam Vokes.
"Don't take me home"-ul dragonilor suna mult mai hotarat decat al baietilor lui Hodorogson.
Din dormitor refuz sa plec acasa, savurand in miez de noapte sarbatoarea galezilor:
Ratarea pronosticului ma face sa musc din doza. Cheita o aud scufundandu-se in stomacul meu.
De sunt "prea buni, prea ca la tara", apoi trebuie sa o dovedeasca in semifinale, cand Florentino Pérez va trebui sa aiba o optiune clara:
Rasuflu usurat. Nu sunt nici patronul Realului si nici nu am dubii in privinta echipei sustinute.
Indiferent de cat inferioare ne-ar fi ligile din care vom arata tuturor ca doar Iubirea e cea ce conteaza.
FzR!!
